În liniște, fără prea mult zgomot pe subiect, fără breaking-news-uri spectaculoase, România își desfășoară constant și liniștit activitatea de explorare a spațiului. Q Magazine a dialogat cu dr. Ulpia-Elena Botezatu, expert în securitatea spațiului, președinte al subcomitetului Științific și Tehnic (STSC) al Comitetului ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului extraatmosferic (COPUOS), despre ambițiile spațiale ale României.
- Sindicaliștii din Sănătate protestează în fața Guvernului
- Nivelul de sărăcie din Germania a ajuns la un nivel record. „Guvernul trebuie să adopte politici care combat sărăcia, nu doar o administrează”
- Rectorul UNEFS: Eu am cerut suplimentarea locurilor pentru studenți. Nu am vorbit niciodată cu generalul Vlad
- Roman Gofman a devenit noul director al Mossad. Netanyahu: Ridică-te și strălucește!
- Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
SECURITATEA ÎN COSMOS
De multă vreme, spațiul nu mai constituie doar o frontieră pentru cercetarea științifică, ci o arenă vitală pentru capacitățile de tot felul ale statelor lumii. Din această perspectivă, securitatea spațiului este extrem de importantă, întrucât „precum în cer, așa și pe Pământ”.
Spațiul cosmic se confruntă, la fel ca planeta pe care viețuim, cu probleme de securitate care ne pot afecta, perturba dramatic viața noastră cotidiană, iar umbrela tehnologică sub care ne aflăm poate deveni nu o sursă de confort, ci una de coșmar.

În calitate de ofițer pentru Politici Spațiale la Agenția Spațială Română, reprezintă România în forumuri internaționale regionale și globale, concentrându-se asupra securității spațiale și a utilizării pașnice a spațiului extra-atmosferic. Dr. Botezatu abordează conștientizarea situației spațiale și reziliența infrastructurilor spațiale critice dintr-o perspectivă interdisciplinară. A publicat extensiv pe aceste teme și lucrează în prezent la o carte care explorează legătura dintre spațiul cosmic și mediile urbane. Foto Cristina Anculete
„Securizarea accesului în spațiul cosmic, civil sau militar, a devenit o preocupare esențială pentru multe țări din întreaga lume, inclusiv România. În prezent, peste 80 de țări dețin sau operează sateliți, iar serviciile spațiale au devenit atât de omniprezente încât fiecare persoană de pe planetă utilizează date/servicii spațiale într-o formă sau alta.
În fiecare an, există peste 10.000 de evenimente de „conjuncție apropiată” care necesită manevre de evitare a coliziunii pentru sateliții activi.
Sunt două noțiuni: securitatea în spațiu și securitatea din spațiu.
Prima se referă la faptul că avem sateliții, care trebuie să funcționeze, și pe care trebuie să-i protejăm cu orice chip. Acei sateliți în sine oferă serviciile esențiale pe Pământ: comunicații, transporturi, internet etc. Amenințări sunt de tot felul: intenționate, neintenționate, război electronic, diverse.
Securitatea din spațiu se referă la modalitățile prin care ne ferim pe Pământ de evenimente potențial disruptive desfășurate în spațiul extraatmosferic – de la furtunile geomagnetice, la asteroizi și alte obiecte care vin spre noi din spațiul interplanetar, precum și la modalitatea în care interpretăm ceea ce se întâmplă prin prisma imaginilor satelitare.
Vă dau un exemplu: ceea ce s-a întâmplat la Celeabinsk, în 2013, când un meteorit a explodat deasupra Pământului, iar unda de șoc a produs pagube însemnate în acea zonă: sute de răniți, comunicațiile și toate sistemele electronice au fost perturbate etc.
Peste 30.000 de fragmente de resturi spațiale de dimensiuni mai mari de 10 cm sunt urmărite de NASA, ESA și alte agenții spațiale.
Există tot felul de programe care își propun să devieze traiectoriile inițiale ale acestor corpuri ce zboară în spațiu pentru a le duce într-o zonă de impact minim. Acest fenomen, natural de altfel, este parte a siguranței din spațiu. Problema care se pune în astfel de cazuri este viteza enormă a asteroizilor și a meteoriților.
NASA a estimat că viteza meteoritului de la Celeabinsk a fost de 17-18 km/secundă. Iar tehnologia disponibilă la acest moment nu este într-atât de rapidă sau de accesibilă”, a explicat Ulpia Botezatu pentru Q Magazine.
Recent, Adunarea Generală a ONU a adoptat consensual rezoluția propusă de România privind declararea anului 2029 drept Anul internațional ONU pentru conștientizarea asteroizilor și a apărării planetare.
Acest set de acțiuni vizează educarea publicului, a factorilor de decizie, dar și oportunitatea pentru oamenii de știință să își promoveze cercetarea cu privire la existența obiectelor din apropierea Pământului ori asupra amenințărilor potențiale pe care le reprezintă aceste obiecte interplanetare pentru Pământ.

ROMÂNIA CONTEAZĂ
Am întrebat-o pe Ulpia Botezatu cum se face că România are experți în securitatea spațiului sau că o propunere a României este luată în considerare în comitetele internaționale din domeniu. Întrebarea părea oarecum legitimă ținând cont că foarte rar s-a vorbit despre o politică spațială a României.
„Trebuie să demantelez niște mituri naționale.
Gândiți-vă că noi suntem unul dintre primele state din lume care am trimis un om pe stația spațială internațională, pe Dumitru Prunariu. E adevărat, nu printr-un program spațial propriu, însă România a fost întotdeauna conectată la zona spațială.
Și dacă noi nu am avut neapărat ceva cu care să ne batem cu pumnul în piept, asta nu înseamnă că noi nu suntem membrii în Agenția Spațială Europeană, spre exemplu. În această calitate, contribuim la diverse misiuni sub steagul european. România a ales o altă rută pentru a fi prezentă în activitatea spațială, și anume asumarea unui rol activ prin colaborarea cu statele partenere.
România participă la proiecte internaționale de cercetare și dezvoltare a tehnologiilor de observație a Pământului și sateliților de comunicație, printre altele. Să nu uităm că a lansat sateliți proprii care au fost utilizați pentru cercetări științifice și monitorizarea mediului.
Până la începutul anului 2024, existau aproximativ 8.000 de sateliți activi pe orbită.
Sectorul spațial românesc include capacități de supraveghere și urmărire spațială, expertiză în observarea Pământului și explorarea la frontierele științei spațiale. România joacă un rol semnificativ în întărirea conștientizării situației spațiale și protejarea activelor spațiale, atât la nivel european, cât și mondial.
Eu, împreună cu colegii mei de delegație, protejăm interesele României în domeniu, iar ca președinte al subcomitetului Științific și Tehnic (STSC) al Comitetului ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului extraatmosferic (UN COPUOS) protejez și interesele celor 104 state membre ale acestui Comitet căutând consensul”, a mai spus Botezatu.
Relevanța României în acest domeniu, care părea a fi apanajul țărilor foarte dezvoltate, va fi cu atât mai mare dacă una dintre inițiativele propuse va primi undă verde din partea tuturor. Propunerea în cauză are o componentă de diplomație spațială.
„O inițiativă promovată de Dumitru Prunariu este ATLAC, Action Team on Sustainable Lunar Activities. Având în vedere interesul crescut pentru utilizarea resurselor lunare, ATLAC se va ocupa de găsirea unui mecanism de consultare privind activitățile lunare, luând în considerare impactul asupra ecosistemului lunar și asupra viitoarelor eforturi de explorare.
Pentru co-președinția acestui grup este preferată România, o decizie în acest sens va fi luată în următoarele luni. În această calitate, România va chema la masa consultărilor toate statele membre COPUOS – și cele mari, și cele mai mici – spre a identifica o modalitate sustenabilă în care statele se pot consulta cu privire la explorarea și utilizarea Lunii.
România poate deveni, așadar, atât mediator, cât și gazdă. Este o inițiativă diplomatică extraordinară, care aduce României un prestigiu semnificativ și o relevanță sporită. Ideea a fost parte a mandatului meu la acest Subcomitet”, a explicat Ulpia Botezatu.
Următoarea sesiune a Subcomitetului Științific și Tehnic al COPUOS, prezidată de România, se va desfășura începând cu 3 februarie 2025 și va aborda subiecte de importanță majoră, precum ATLAC, gestionarea traficului spațial, sănătatea în spațiu, liniile directoare privind sustenabilitatea pe termen lung și alte teme esențiale, asupra cărora statele membre vor trebui să ia decizii importante.















































