Cum pot fi toate acestea compatibile cu poziția de șef peste toți procurorii din România? Mai multe cazuri cu Cristina Chiriac

Procurorul General al României trebuie să fie (i) garantul legalității urmăririi penale la nivel național, (ii) un model de conduită profesională pentru întreg Ministerul Public, (iii) un actor constituțional care trebuie să inspire încredere publică, respectiv (iv) o persoană care să vegheze la respectarea prezumției de nevinovăție (inclusiv în faza nepublică a urmăririi penale) și care să ofere repere puternice de integritate ireproșabilă, de imparțialitate reală și de respect deplin pentru drepturile și libertățile fundamentale. Aprecierea compatibilității unei persoane cu această funcție implică ȘI verificarea credibilității, integrității și a unui tipar de conduită compatibil cu statul de drept, cu separația funcțiilor judiciare și cu standardele profesionale în materie.

• Oana Gheorghiu anunță care sunt primele companii de stat ce vor fi restructurate, lichidate…vândute. PSD: Atentat la siguranța națională a statului român
• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită

Poate fi astfel Procuror General al României un procuror

(i) al cărui DRAFT al referatului cu propunere de arestare preventivă a unui inculpat „ajunge accidental” în toată mass-media națională (în același timp cu ÎNREGISTRAREA audio-video a momentului unui pretins „mare flagrant”) – un observator independent și imparțial putând lesne concluziona că prin aceasta s-a urmărit, în mod expres și deliberat, ca opinia publică să cunoască DOAR „adevărul” acuzării, din care să rezulte DOAR „ticăloșia” deplină a persoanei acuzate și să se poată „fundamenta” ulterior multiple cereri de luare/ prelungire/ menținere a unor măsuri preventive pe considerente cu valențe generale (aceasta deși prioritară în faza de urmărire penală, care este NEPUBLICĂ, este și trebuie să rămână PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE, de care trebuie să se bucure, potrivit LEGII, ORICE PERSOANĂ acuzată)?!?

Din punctul meu de vedere, un procuror care tolerează sau care folosește astfel de „mecanisme” NU poate fi considerat compatibil cu o funcție de conducere în Ministerul Public, cu atât mai mult cu funcția de Procuror General.

(ii) care încalcă drepturi și libertăți fundamentale pentru a obține, ÎN MOD NELEGAL, probe esențiale, FĂRĂ a sesiza judecătorii de drepturi și libertăți în vederea AUTORIZĂRII supravegherii tehnice, constând în supravegherea ambientală audio, video și prin fotografiere (cu ocazia discuțiilor și întâlnirilor dintre colaboratorii cu identitate reală ai D.N.A. și anumite persoane) și în vederea emiterii/ eliberării MANDATELOR de supraveghere tehnică?!?

Personal, consider că un procuror care ocolește în mod deliberat controlul judecătoresc NU greșește, ci subminează însăși ordinea constituțională.

NB – În condițiile obiective în care activitățile de supraveghere audio, video și prin fotografiere au o reglementare specială, dată fiind tocmai intruziunea în viața privată a persoanei vizate de aceste măsuri, este întotdeauna obligatorie o AUTORIZARE SPECIALĂ (limitările aduse unor drepturi fundamentale trebuind a fi supuse testului necesității, proporționalității și subsidiarității, iar orice restrângere a unor astfel de drepturi putând a avea loc DOAR în condiții stricte și DOAR cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți).

(iii) care obține probe esențiale în mod NELEGAL, prin implicarea în dosare a unor organe de cercetare penală NECOMPETENTE MATERIAL – organe cărora le permite, prin ordonanțe repetate, CONTRAR LEGII, să realizeze/ să participe la efectuarea de acte specifice de urmărire penală (inclusiv prin utilizarea unor dispozitive tehnice speciale de înregistrare audio-video din dotarea acestor organe de cercetare penală, respectiv inclusiv prin pătrunderea în spații private pentru a MONTA și ACTIVA și/sau DEZACTIVA și DEMONTA mijloace tehnice din dotare utilizate în executarea unor măsuri de supraveghere tehnică – pătrundere realizată și FĂRĂ obținerea încuviințării prealabile a judecătorului de drepturi și libertăți)?!?

Din perspectiva mea, un astfel de comportament arată DISPREȚ total față de lege, iar nu doar o interpretare discutabilă a ei.

(iv) care strânge și administrează probe DOAR ÎN DEFAVOAREA inculpatului, care interpretează orice îndoială în formarea convingerii sale DOAR ÎN DEFAVOAREA inculpatului și care manifestă o nefirească insistență în a contura în cuprinsul rechizitoriului un pretins rol activ al unui inculpat în actele și faptele materiale pretins circumscrise unei fapte penale, care MANIPULEAZĂ și care conduce construcția acuzatorială DOAR în scopul direct al incriminării inculpatului (în special prin intermediul unor EXPUNERI/ TRADUCERI/ INTERPRETĂRI SUBIECTIVE și cu VALENȚE BELETRISTICE, atât VĂDIT TRUNCHIATE și DENATURATE, cât mai ales NEFUNDAMENTATE/ NECORELATE PROBATOR).

NB – Manifestând un vădit și nefiresc SUBIECTIVISM CONȘTIENT și exercitându-și funcția cu evidentă rea-credință, procurorul în cauză TRADUCE și interpretează prin DENATURARE (și DOAR în defavoarea inculpatului) ORICE cuvânt/ sintagmă / discuție, încercând să „explice” natura și sensurile „pretins reale” ale acestor cuvinte / sintagme / discuții, respectiv să „explice” ce anume ar fi dorit inculpatul „să transmită”, „să dea de înțeles” prin „atitudinea” sa „de implicare totală”, respectiv de ce anume „s-a convins”, sau ce anume a „conștientizat” inculpatul, sau în ce moment acesta „pare entuziasmat” – aceasta deși rolul organelor judiciare NU este acela de a face exerciții de imaginație (care, în esență, nu reprezintă decât simple SUPOZIȚII!), ci de a stabili FAPTE de o manieră suficient de certă, astfel încât să fundamenteze real o eventuală soluție de sesizare a instanței de judecată.

(v) care consemnează în cuprinsul unui rechizitoriu împrejurări PROFUND NEREALE, menite în mod deliberat să genereze o anumită reacție publică negativă și să determine și să convingă judecătorul/ judecătorii (în fapt, printr-o veritabilă inducere în eroare și printr-o nefirească PRESIUNE exercitată asupra instanței) nu doar că temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii preventive față de un inculpat se mențin, dar chiar că ar exista multiple temeiuri noi extrem de grave care să o justifice, pe fondul existenței pretinsului pericol (în contextul punerii în libertate a inculpatului) ca acesta fie să împiedice administrarea / înfăptuirea justiției, prin influențarea martorilor, fie să fugă „în Ecuador”, astfel încât lăsarea în libertate ar reprezenta un real pericol concret inclusiv pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și de neîncredere în buna desfășurare a activității specifice a Justiției – aceste scenarii halucinante fiind inclusiv „scurse” și în mass – media (audio – vizuală și scrisă) și generând titluri și știri deopotrivă halucinante?!?

(vi) care MINTE HALUCINANT în cuprinsul unui rechizitoriu, arătând sub semnătură proprie că „toți martorii” ar fi manifestat un sentiment de temere în ceea ce-l privește pe unul dintre inculpați, temere atât de puternică încât martorii evitau să-i pronunțe numele acestui inculpat, „preferând să-l individualizeze prin funcțiile pe care acesta le avea, ca de exemplu, președintele Consiliului Județean, ordonatorul principal de credite”, denaturând astfel în mod SUBSTANȚIAL conținutul acestor declarații și urmărind, cu intenție directă, pe de o parte, DECREDIBILIZAREA MARTORILOR în fața judecătorilor și ALTERAREA directă și iremediabilă a substanței faptelor/ împrejurărilor de fapt relevate de către aceștia cu ocazia audierii (DOAR pentru că NU susțin alegațiile acuzării), iar pe de altă parte, GENERAREA DE PRESIUNI ASUPRA MARTORILOR în cauză, pentru a-și schimba declarațiile și pentru a confirma DOAR „adevărul” enunțat de acuzare?!?

NB – CONTRAR alegațiilor extrem de periculoase ale procurorului și însușindu-și în integralitate argumentele apărării (care a avut nevoie de o pauză de aproximativ 3 ore pentru a studia, în arhiva instanței, conținutul real al unor mijloace de probă prezentate denaturat de către acuzare!), un judecător a arătat că „(…) NU poate concluziona din acestea că există riscul ca inculpatul să se sustragă procesului penal printr-o eventuală fugă în Ecuador sau în altă țară”, respectiv că „(…) NU au fost enumerați martorii care ar avea un sentiment de teamă față de inculpat și pe care acesta ar fi încercat să îi influențeze în declarațiile pe care ar putea să le dea și care ar viza dosarul său penal, prin urmare NU poate fi trasă o astfel de concluzie în această etapă de judecător”, demontând practic „traducerile” și interpretările profund FALSE „oferite”, cu vădită rea-credință, de procuror la acel moment și confirmând că REALITATEA obiectivă rezultată din chiar cuprinsul mijloacelor de probă este absolut PARALELĂ și fundamental DIFERITĂ de „realitatea” prezentată în cuprinsul rechizitoriului și „scursă” în mass-media națională la acel moment.

Este important de înțeles că aceste mențiuni/ constatări NEREALE aparțin însuși procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză, procuror care NU A PARTICIPAT însă, personal, direct și nemijlocit, la procedura de audiere a martorilor – toți martorii fiind audiați, în mod direct și nemijlicit, DOAR de un ofițer de poliție judiciară în cadrul P.Î.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași (fiind astfel imposibil de înțeles cum ar fi putut un procuror să perceapă personal, direct și nemijlocit, aceste pretinse manifestări ale unor pretinse sentimente de temere ale martorilor, în condițiile obiective în care NU a fost prezent la audieri)!

Partea extrem de ticăloasă este aceea că prin intermediul acestor mențiuni/ constatări cu profund caracter NEREAL, procurorul de caz a încercat a crea atât APARENȚA participării directe, personale și nemijlocite la administrarea probatoriului și a analizării directe și personale a actelor și lucrărilor dosarului, cât și APARENȚA înțelegerii directe și personale inclusiv a naturii și sensurilor discuțiilor/convorbirilor telefonice dintre inculpat și alte persoane – trimiterea la aceste mijloace de probă fiind făcută, în mod evident, în mod pur FORMAL și DOAR pentru a oferi judecătorilor un anumit „filtru” și o anumită „perspectivă” (respectiv DOAR cea pe care acuzarea însăși o conferă unor mijloace de probă) și DOAR în vederea conturării ideii de CERTĂ vinovăție a inculpatului.

Substituindu-se în mod NEPERMIS judecătorilor, procurorul în cauză a verificat practic însăși substanța declarațiilor martorilor (la a căror audiere NU a participat!), a căror valoare probatorie a MINIMIZAT-O brutal, spre evidentă intenție de EXCLUDERE, pe fondul corelativ al conferirii unei valori/forțe probatorii ABSOLUTE DOAR declarațiilor martorului denunțător/ colaboratorului cu identitate reală (care a fost și este INTERESAT, în mod direct și evident, să contureze (prin orice mijloace) implicarea inculpatului în sfera infracțională, existând un interes real în obținerea

DELIBERATĂ A UNUI BENEFICIU sub aspectul PROPRIEI SALE NETRAGERI LA RĂSPUNDERE PENALĂ.

Răspunsul meu la întrebarea de mai sus este un categoric NU!

Funcția de Procuror General presupune (i) integritate profesională ireproșabilă, (ii) respect absolut pentru drepturile și libertățile fundamentale și (iii) capacitatea de a garanta legalitatea urmăririi penale la nivel național și de a (re)consolida încrederea publică în Justiție.

Un procuror care (i) încalcă sistematic legea și drepturile fundamentale, care (ii) manipulează probe și percepții, care (iii) ignoră controlul judecătoresc și induce în eroare instanțele de judecată și care (iv) transformă urmărirea penală într-un instrument de presiune NU poate ocupa funcția de Procuror General al României, indiferent de susținere (profesională/ familială) și/sau de context politic.

Arăt (având responsabilitatea deplină a celor enunțate!) că în cei aproape 17 de ani de avocatură în sfera dreptului penal a fost PRIMA DATĂ când, în gestionarea unui dosar penal și în relaționarea cu un procuror de caz, mi-a fost efectiv FRICĂ (pentru siguranța și pentru libertatea mea, pentru copiii mei și pentru viitorul meu, ca om și ca profesionist)!

Pentru că un procuror care NU respectă LEGEA, care MINTE și care MANIPULEAZĂ, care INVENTEAZĂ dosare și ÎNSCENEAZĂ acuzații și care NU ARE LIMITE, este capabil de orice (deci inclusiv să se răzbune pe toți cei care au curajul să îi demonteze în instanță minciunile/ nelegalitățile/ abuzurile)!

Iar un astfel de procuror NU poate ajunge Procurorul General al României! Decât dacă exact un astfel de „profil” se cere/ se impune…

Abuzurile sexuale ale episcopului de Huși, protejate de Cristina Chiriac

N.R. Procurorul la care face referire avocatul Kristian Winzer este Cristina Chiriac, șef DNA Iași, care a realizat flagrantul în cazul lui Dumitru Buzatu (PSD).

Aceasta s-a înscris în procedura de alegere a noului Procuror General al României.

Presa locală a arătat că Chiriac este cea care a ținut blocată o anchetă privind agresiuni sexuale comise de episcopul de Huși, Corneliu Bîrlădeanu. Dosarul a fost redeschis în anul 2019, în urma unei investigații de presă și a dus la condamnarea episcopului la 8 ani de închisoare.

Jurnalistul Vlad Stoicescu face un scurt rezumat al acestui dosar și se întreabă cum poate un astfel de procuror să devină… Procuror general. Redăm mai jos textul, publicat în 9 februarie:

„Ministerul Justiției anunță că șefa DNA Iași Cristina Chiriac și-a depus candidatura pentru funcția de procuror general al României. Are un singur contracandidat.

Dar mai are ceva: o mapă profesională între coperțile căreia găsim un caz uluitor de injustiție.

Cristina Chiriac este procurorul care a încercat să îl protejeze pe fostul episcop al Hușilor Cornel Onilă de consecințele penale ale abuzurilor sexuale comise ani la rând asupra elevilor de la seminarul teologic din orașul vasluian.

Nu-i treaba noastră!, susține un fost polițist judiciar din DNA Iași că ar fi zis procuroarea Chiriac în 2017, în momentul în care viziona ca la cinema filmări cu episcopul întreținând relații sexuale cu tineri seminariști.

La începutul anului 2022, fostul polițist judiciar depunea și o sesizare penală la Parchetul General, semnalând o posibilă infracțiune de favorizare a făptuitorului. Dosarul a fost lăsat însă în nelucrare, fapta sesizată fiind prescrisă în momentul de față.

O recapitulare e necesară.

IUNIE 2017. Preasfințitul Corneliu al Hușilor, episcopul BOR din județul Vaslui, depune o plângere penală la DNA Iași, susținând că este șantajat de câțiva subordonați cu mai multe materiale compromițătoare. Preluat spre instrumentare de procuroarea Cristina Chiriac, dosarul constituit urmează un curs-fulger.

Sunt dispuse imediat mai multe percheziții la domiciliile șantajiștilor, în cadrul cărora se ridică 33 de CD-uri, DVD-uri, stick-uri de memorie, telefoane, card-uri SD și micro-SD, laptop-uri și camere video (inclusiv un ceas-spion).

Cristina Chiriac, care avea în față tot conținutul audio-video în care episcopul BOR întreținea relații sexuale cu elevi de seminar, decupează chirurgical informațiile utile dosarului de șantaj, trimițând la sertar toate dovezile abuzurilor comise de preasfințit.

Șantajiștii sunt arestați preventiv, trimiși în judecată pentru faptele lor și condamnați definitiv la închisoare. Uitate pe traseul judiciar, imaginile compromițătoare sunt ferecate într-un sertar la DNA Iași.

Preasfințitul Corneliu e forțat să se retragă din funcție, pe fondul unui scandal public care acreditează ideea falsă că obiectul șantajului fusese reprezentat de înclinațiile homosexuale ale episcopului.

AUGUST 2019. Să fie lumină începe să publice un serial de investigație care răstoarnă complet ipoteza publică inițială. Preasfințitul Corneliu nu fusese amenințat de subordonați cu devoalarea unor fapte homosexuale consimțite. Ci cu ceva penal: repetate abuzuri sexuale comise asupra elevilor de la Seminarul Teologic din Huși.

Imaginile uitate la sertar de procuroarea DNA Cristina Chiriac și scoase la lumină de documentarea Să fie lumină determină redeschiderea unui dosar de infracțiuni sexuale care se finalizează cu trimiterea în judecată, pentru viol, a episcopului BOR. În 2025, fostul episcop ortodox este condamnat definitiv la 8 ani de închisoare.

IUNIE 2022. În toată această poveste determinată de o inexplicabilă eroare judiciară, un personaj-cheie își continuă nestingherit activitatea: procuroarea Cristina Chiriac.

Nu e vizată de nicio anchetă. Nimic nu îi tulbură cariera judiciară. La sfârșitul anului 2021 e instalată ca interimar la șefia DNA Iași, iar în mai 2022 e confirmată definitiv ca procuror-șef al structurii anticorupție ieșene.

Să fie lumină continuă să investigheze însă cazul imaginilor uitate în sertarul de procuratură. Insistența e răsplătită. Se ivește neașteptat o oportunitate: pe fondul unui scandal intern la DNA Iași, un fost polițist judiciar din cadrul instituției – Florin Costan – e de acord să relateze public ce s-a întâmplat la DNA Iași, în vara lui 2017, în dosarul de șantaj bisericesc instrumentat de procuroarea Chiriac.

Polițistul Florin Costan participase la percheziția-regină din acel dosar: cea efectuată în chilia șantajistului-șef, călugărul Sebastian Jitaru. Știa, deci, totul din interior.

Mărturia lui confirmă pentru prima dată că operațiunea de protejare a episcopului BOR nu a fost deloc întâmplătoare – și cu atât mai puțin involuntară.

Până la spovedania lui Costan, întreaga odisee a filmărilor uitate la sertar ar fi putut fi prezentată ca o eroare judiciară. Una gravă – dar totuși o eroare, rezultatul nefericit al unor acțiuni nepremeditate. Însă, în contextul mărturiei fostului polițist judiciar, întreaga operațiune capătă datele unei mușamalizări judiciare de proporții.

FEBRUARIE 2026. Toate cele de mai sus sunt fapte.

Înșiruirea lor ne aduce la concluzia că, ascunzând informații esențiale pentru probarea infracțiunilor sexuale comise de un episcop BOR, procuroarea Cristina Chiriac a împiedicat cu bună știință desfășurarea unei anchete penale pentru infracțiuni grave: viol (cu circumstanțe agravante, dată fiind relația profesorului Onilă cu victimele sale de la seminar) și abuz sexual.

De ce a ales procuroarea Chiriac să își riște cariera, ignorând obligația constituțională de a proteja ordinea de drept și alegând în schimb să îl protejeze pe episcopul Onilă? Ce anume a motivat-o? Ce a determinat-o să considere că nu era treaba ei de procuror să vadă posibilele infracțiuni sexuale surprinse de imaginile foto-video și să disjungă cauza către parchetul competent să le cerceteze?

Și cum pot fi toate acestea compatibile cu poziția de șef peste toți procurorii din România?

Nu știm. Dar, cu ocazia candidaturii sale pentru șefia Parchetului General, poate vom afla. Sau poate nu.

Se împlinește în 2027 deceniul de când procuroarea Chiriac a râs vizionând imaginile cu elevii abuzați de la Huși. Faptul că ambițiile profesionale o aduc astăzi în proximitatea Parchetului General spune câteva lucruri despre ea – dar, cu siguranță, spune cu mult mai multe despre noi și despre justiția de care e în stare societatea noastră.

Poate că, până la urmă, justiția nici măcar nu-i treaba noastră.”

Avere impresionantă

Tot ea a decis clasarea dosarului în care Maricel Popa, fost șef al CJ Iaşi, era acuzat de abuz în serviciu și alte fapte de corupție.

Recent, Cristina Chiriac și alți șase procurori au cerut în instanță creșterea cu 60% a salariilor, până la nivelul celor ale procurorilor Parchetului European (EPPO). Ei au arătat că procurorii europeni primesc salarii cu aproximativ 60% mai mari decât cei ai DNA, cu aceeași vechime. Un procuror DNA cu vechime de 15-20 de ani încasează un salariu lunar net de aproximativ 20.000 lei, în timp ce un procuror european primește 32.000 lei. Tribunalul București le-a respins solicitarea, a scris Ziarul de Iași.

Potrivit Newsweek, Cristina Chiriac are 1.000.000 € în cont, 13 terenuri, 4 case. Are nu mai puțin de 8 terenuri intravilan. De asemenea, deține 5 terenuri agricole.

„Potrivit declarației de avere din 2024 (ultima depusă), are 400.000 de lei în bancă și un cont cu 1.000.270 euro deschis în anul 2022.  În declarația de avere din anul 2023, contul de 1.000.270 de euro nu există.”, arată Newsweek.

Potrivit ziaristului Bogdan Tiberiu Iacob, Cristina Chiriac provine din aceeași localitate ca Mirabela Grădinaru, partenera de viață a lui Nicușor Dan.

„Mirabela Grădinaru, născută în 1984, are originile în Zăpodeni, Vaslui, comuna natală a mamei sale, mama ei a fost învățătoare acolo mulți ani, bunica ei a locuit în sat pînă la decesul din 2025, deci familia ei are legături puternice cu localitatea (inclusiv vizite frecvente ale lui Nicușor Dan și Mirabelei la biserica din Zăpodeni).

Cristina Chiriac, procuror șef al DNA Iași are origini familiale tot în Zăpodeni, deținînd inclusiv proprietăți moștenite în localitate, și e în cărți pentru șefia Parchetului General.

Nicolae Andrei Solomon, adjunctul procurorului general al României, în cărți pentru una dintre șefiile marilor parchete, este tot din Zăpodeni și este nașul de cununie al Cristinei Chiriac, conform presei.

Zăpodeni este o comună mică (sub 4.000 de locuitori), deci probabilitatea ca trei persoane publice cu rădăcini acolo să nu aibă nicio legătură (chiar și îndepărtată – rude, cunoștințe de familie, vecini etc.) este foarte scăzută.

Deci, ce șanse sunt ca doi dintre magistrații care candidează acum la șefiile marilor parchete să fie absolut întîmplător consăteni cu prima doamnă a României și partenera celui care numește șefii parchetelor, că mie îmi dă cu virgulă?

UPDATE. Conform unor surse bine informate, bunicul Mirabelei Gradinaru a fost fratele bunicii Cristinei Chiriac.”, a scris Bogdan Tiberiu iacob, într-o recentă postare pe Facebook.