CCR amână decizia dacă sesizează CJUE pentru pensiile magistraților

Judecătorii Curții Constituționale au decis amânarea la 18 februarie privind decizia dacă vor da curs cererii transmise de Înalta Curte de Casație și Justiție de a sesiza Curtea Europeană de Justiție privind compatibilitatea modificărilor pe care Guvernul condus de Ilie Bolojan dorește să le aducă pensiilor magistraților.

• Falimentul politicii externe. Președinția României plătește 3,4 milioane de dolari unei firme de lobby pentru „aprofundarea relației cu SUA”
• În numele Annei Sava, această fată deșteaptă…
• Florin Jianu: Antreprenorii români „sufocați de taxe și impozite” vor scăderea impozitării pe forța de muncă, reducerea impozitului pe dividende, reducerea TVA
• Ministrul Culturii, Demeter Andras Istvan, a demisionat
• Air China ar putea lansa ruta Beijing – Otopeni

„Având în vederea cererea de întrerupere a deliberărilor pentru studierea documentelor depuse de autorul sesizării în data de 10 februarie 2026, în temeiul dispozițiilor art.57 și art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională a decis amânarea pronunțării asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu pentru data de 18 februarie 2026.”, a anunțat CCR printr-o comunicare publică.

Totodată, în ședința de marți, 11 fenruarie, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea pentru completarea Legii minelor nr.85/2003, precum și pentru completarea art.14 din Legea nr.102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, în ansamblul său, este neconstituțională.

Curtea a observat că scopul inițiatorilor legii a fost introducerea posibilității statului sau a unităților administrativ-teritoriale de a concesiona prin atribuire directă către persoane fizice locurile de înhumare sau de păstrare a urnelor de cenușă din cimitirele sau din zonele special amenajate ale crematoriilor aflate în proprietatea sau administrarea lor.

În Camera decizională au fost dezbătute și votate noi reguli privind una dintre modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, și anume concesionarea prin atribuire directă, care – potrivit Codului administrativ – reprezintă excepția de la regula concesionării prin licitație publică. Așadar, în Camera decizională a fost modificat regimul juridic al exercitării dreptului de proprietate publică asupra terenurilor pe care se desfășoară activități miniere sau a terenurilor situate în proximitatea exploatărilor miniere, fără ca aceste modificări să fi fost avute în vedere la dezbaterea din prima Cameră sesizată.

Argumente

             I. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la încălcarea dispozițiilor art.61 alin.(2) și ale art.75 din Constituție privind principiul bicameralismului, Curtea a constatat că deosebirile majore de conţinut normativ dintre cele două forme ale legii dezbătute și votate în cele două Camere ale Parlamentului, precum și configurația semnificativ diferită a acestor două forme conduc la încălcarea principiului bicameralismului. Astfel, ca urmare a intervenţiei Camerei Deputaților asupra formei pe care Senatul a dezbătut-o, au fost introduse reglementări esenţiale, care reașează viziunea legislativă asupra regulilor aplicabile concesionării.

             Având în vedere acestea și ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale în materia principiului bicameralismului, Legea pentru completarea Legii minelor nr.85/2003, precum și pentru completarea art.14 din Legea nr.102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare contravine dispozițiilor art.61 alin.(2) și ale art.75 din Constituție.

             II. Fiind constatată neconstituționalitatea extrinsecă a actului normativ criticat, în ansamblul său, Curtea nu a mai examinat criticile de neconstituționalitate intrinsecă, această analiză rămânând fără obiect.

             Decizia este definitivă și general obligatorie.

Curtea, cu majoritate de voturi, a admis și obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că atât Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.36/2024 pentru completarea unor acte normative referitoare la autorizarea și intabularea construcțiilor aferente infrastructurii de transport de interes național și celei de metrou gestionate de Societatea de Transport cu Metroul București „Metrorex” – S.A., cât și ordonanța aprobată sunt neconstituționale, în ansamblul lor.

Curtea Constituțională a statuat că legea criticată trebuia adoptată ca lege organică, deoarece nici Ordonanța Guvernului nr.36/2024 și nici legea de aprobare nu pot fi acte normative de nivelul legii ordinare, ci se încadrează în domeniul legii organice  configurat de art.73 alin.(3) lit.m) din Constituție.

Argumente

             I. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a constatat că, prin art.I și art.II pct.2, Ordonanța Guvernului nr.36/2024 instituie o excepție de la regula prevăzută la art.37 alin.(1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, și, respectiv, la art.37 alin.(6) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nr.50/1991, norme juridice cu caracter organic care reglementează procedura și înscrisurile necesare pentru intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Or, dispoziţiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeaşi forţă juridică. Întrucât legea care aprobă o ordonanţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională, Curtea a constatat că ambele acte normative au fost adoptate în mod greșit ca acte normative ordinare, contrar art.1 alin.(5), art.73 alin.(3) lit.m) coroborat cu art.76 alin.(1) și art.115 alin.(1) din Constituție.

             Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că legea criticată nu contravine art.1 alin.(4), art.16 alin.(1) și (2), art.61 alin.(1) și art.147 alin.(4) din Constituție, întrucât aceasta nu are caracter individual, ci vizează un domeniu de reglementare de interes public.

             II. Fiind constatată neconstituționalitatea extrinsecă a actelor normative criticate, în ansamblul lor, Curtea nu a mai examinat criticile de neconstituționalitate intrinsecă, această analiză rămânând fără obiect.