A murit Bogdan Niculescu Duvăz. Un prieten și un om politic adevărat. Un arhitect, din toate punctele de vedere. De 30 de ani, drumurile noastre au mers în aceeași direcție. Mi-l aduc aminte, cu nostalgie, de la ședintele FSN din Modrogan sau din Varsovia. Vorbea cumpătat și nu a jignit vreodată pe cineva.
A ales să meargă o vreme alături de Petre Roman și apoi alături de Băsescu – căruia i-a fost și naș la nunta de argint. Când Băsescu a luat-o la dreapta, l-a părăsit și a venit în PSD. Apoi a fost un ministru respectat în guvernul pe care l-am condus. După 2004, a continuat ca parlamentar dar și în calitate de președinte al departamentului de politică externă din Consiliul național PSD.
A militat în permanență pentru unitatea stângii, nemulțumit de împărțirea în două grupări. Îmi aduc aminte de sprijinul său la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei când, cu votul lui, PDSR a fost primit în grupul socialist. Îmi mai aduc aminte de întâlnirile noastre, de mai târziu, din strada mareșal Prezan, unde, împreună cu vechiul său prieten – Alexandru Sasu – construiam diverse alternative politice.
Timpul a trecut repede. Rămân amintiri, frânturi de imagini – Bogdan curațându-și pipa sau ochelarii – reverberatiile vocii sale de bariton.
Ele toate reprezintă o parte din istoria stângii romanești post-revoluționare pe care, în niciun caz, ura lui Iohannis sau a celor care-i lustruiesc pantofii nu vor reuși să le distrugă.
Drum bun, Bogdan, la întâlnirea cu Marele Arhitect. Te vor însoți lacrimile și amintirile noastre.
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
