A. Săftoiu: Lecțiile online oferă o mult mai mare mobilitate și flexibilitate decât cele standard

Răspunzând anchetei Q Magazine despre cursurile online, Adriana Săftoiu, deputat PNL în Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din Camera Deputaților, afirmă că nu toți copiii vor avea acces la acestea și că dacă am fi avut guvernanți cu viziune, acum, fiecare copil ar fi avut deja un calculator. O aspirație idealistă, având în vedere că „statul nu poate de ani de zile să asigure manuale la timp, să scoată toate toaletele din curtea școlii cu atât mai mult calculatoare pentru fiecare elev.”

Ancheta integrală poate fi citită aici.

Știu miniștri care spuneau că educația nu are nevoie de mai mult de 3% din PIB

„În terorie, învățământul e gratuit, dar în practică lucrurile diferă, de la fondul clasei care, sigur, nu e legal, dar asta nu înseamnă că nu există – l-am plătit și eu când copilul era în sistem,  pentru că altfel nu aveau cretă, hârtie igienică și alte accesorii-, până la plata manualelor suport sau participarea la concursurile școlare. E gratis să te duci la școală, dar nu e gratis nici ghiozdanul, nici rechizitele, nici manualele și multe altele printre care, să nu uităm, meditațiile care nu sunt deloc un moft.

Acum, în condițiile virusate, va fi dificil ca toți copiii să aibă acces la școala on-line.

Pentru asta ar fi trebuit să avem decidenți cu viziune și să pregătească generațiile de elevi pentru lumea în care trăiesc, o lume tehnologizată și unde viteza informației e direct proporțională cu viteza internetului. Asta ar fi însemnat ca fiecare elev să aibă deja un computer, o tabletă, ca fiecare cătun să aibă acces la internet, să fi avut deja platforme educaționale on-line pe care elevii să le poată accesa. În 2003, cel care devenea profesorul favorit al lui Bill Gates, Salman Khan crea prima platformă on-line pentru matematică și științe exacte, devenită  ulterior Academia Khan care are milioane de elevi anual. Pe noi ne surpinde mereu iarna, d-apoi acest virus care a dat peste cap o planetă întreagă!

Statul nu poate de ani de zile să asigure manuale la timp, să scoată toate toaletele din curtea școlii cu atât mai mult calculatoare pentru fiecare elev.

Nu știu dacă s-a făcut o evaluare, dar știu miniștri care spuneau la un moment dat că educația nu are nevoie de mai mult de 3 la sută din PIB. Uite că are nevoie. Cred că ministrul care a înteles că nu poți face educație fără bani a fost dl Miclea. A pus o condiție, nu a fost îndeplinită, a plecat. A tras atunci un semnal de alarmă, dar a rămas singurul. Fiecare ministru s-a complăcut în această situație, de a cârpi educația. Când cărpești la nesfârșit, cedează cusătura și se rupe până la urmă pânza.

Nu e suficient să ai instrumente când conținutul predării e nereformat. Dar, acum, urgența e cum ajungem cu aceste lecții online la fiecare copil pentru că da, nu fiecare familie își permite un abonament. Cred că se pot găsi soluții printr-o colaborare public-privat, cu pachete negociate cu companiile de telefonie, e clar că trebuie acționat repede. Situația actuală are mari șanse să devină una obișnuită, normală. Suntem avertizați că în tomană-iarnă ar putea să fie un nou val epidemic. Așa că aceste măsuri nu sunt pentru acum, ci pentru de acum înainte.

Nu știu care ar fi suma necesară, nu cunosc vreo cifră oficială așa încât să fac estimări corecte, dar oricare ar fi suma ea trebuie alocată, inclusiv prin realocarea altor sume de la alte capitole bugetare. 

Din practica altor țări care recurg deja la acest sistem online nu am constatat că ar afecta relația profesor-elev.

Să nu uităm că aceste generații sunt familiarizate să socializeze, să comunice mult, foarte mult – generația mea ar spune că prea mult- prin aceste metode, sunt mereu conectați între ei prin aceste instrumente, așa că nu cred că procesul educațional va avea de suferit pentru că nu se va face în mediul strict formal, standard de până acum.

Sunt convinsă că se vor găsi metode inclusiv pentru practica unor materii. Învățăm să gătim sau să reparăm una-alta urmărind în spațiul online platforme dedicate. Nu ducem lipsă de creativitate și inovație, ci mai degrabă de reacție rapidă la noua situație, de resursă umană care să știe să folosească toate acestea și evident de resursa financiară.

Lecțiile online oferă o mult mai mare mobilitate și flexibilitate decât cele standard. Academia Khan este un loc de inspirație în acest sens. Trebuie create platforme pe care copiii să le acceseze la orice oră.

Școala online nu e școala clasică cu profesorul la catedră și copilul pasiv în bancă, care răspunde la întrebări, e o altă conexiune, un alt ritm și sper să îl deprindem cât mai repede.

Suntem pe ultimele locuri

Reducerea analfabeților funcțional nu e în dependență cu sistemul online sau clasic de școală, ci de conținutul predării, a programei școlare, de scop, iar la noi scopul educației e despre cât de bine redă elevul informația predată la o disciplină ca să poată fi notat, să treacă testele. La noi e vorba încă despre predare-memorare-evaluare, un proces care nu spune nimic despre acel elev, despre abilitățile lui, capacitățile lui, despre personalitatea lui. Tocmai de aceea dintr-un copil activ, așa cum sunt cei mai mulți la intrarea în școală, pas cu pas, va deveni un adolescent pasiv, plictisit, salvat de clopoțel. Va învăța să citească, de exemplu, o etichetă de pe cutia de biscuiți, dar nu va înțelege ce citește, cum să proceseze datele pe care le conține eticheta pentru că el nu e învățat în școală să facă toate aceste conexiuni între informații. Și acest lucru se vede în locurile codașe pe care le ocupăm mereu la testele PISA. În 2019, am fost pe locul 50, printre ultimele țări care au participat la aceste teste. Punctajul cel mai mic îl avem mereu la proba de citire. De ce? Pentru că a citi e una, a învăța să înțelegi ce citești e alta și se pare că școala românească încă nu le poate face pe amândouă.”, ne-a declarat Adriana Săftoiu.