Adrian Papahagi: Așa cum există SUA, va exista mai devreme sau mai târziu SUE

Profesorul universitar Adrian Papahagi opinează că România nu are niciun viitor dacă Europa nu este unită și subliniază că „unitatea nu înseamnă uniformizare”.

• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen
• Nadia, Steaua României

Într-o postare pe Facebook, Papahagi dezvoltă ideea unei Europe federale, o alcătuire echivalentă cu cea a Statelor Unite, subliniind că „Europa Unită are nevoie de o conducere federală coerentă, de o armată unică, de o diplomație comună, de o singură monedă etc. În rest, pot exista politici financiare și sociale diferite de la stat la stat, cum există și în SUA”.

Întreaga analiză, succint realizată, pornește de la realitățile istorice, geo-politice și geostrategice actuale, dar pune reflectorul și pe situația politică din spațiul românesc.

Vă prezentăm textul integral al profesorului universitar Adrian Papahagi.

„Sunt suveranist european, deci federalist.

Rusia ne e dușman. Nu doar nouă, românilor, ci tuturor europenilor, și în special celor din est, deși unii uită azi rapturile teritoriale din pactul Hitler-Stalin, crimele de război rusești și gulagul, ororile dominației sovietice, invazia Budapestei în 1956 și a Pragăi în 1968.

SUA ne poate fi prieten sau rival, aliat sau partener pragmatic, dar nu are grijile noastre, vecinătățile noastre, interesele noastre. Se vede clar: are alte priorități în emisfera ei. SUA poate exporta democrație sau se poate închide într-o fortăreață protejată de două oceane frumoase, cum spune Trump. E dreptul lor. Deși ne datorează existența, limbile, cultura, civilizația, a trecut mult timp și au devenit suveran, mândru, recognoscibil, nonșalant ei înșiși.

Ponderea Europei în economia globală a scăzut. Nici Germania, nici Franța, nici Marea Britanie singure nu mai contează în jocurile mari ale unei lumi cu 8,4 miliarde de oameni, în care Apple sau Google valorează mai mult decât PIB-ul UK sau Franței.

Fascinăm America, Africa și Asia, dar nu mai proiectăm putere la nivel global, fiindcă vorbim pe multe voci, fiindcă suntem divizați, deși suntem mai compatibili și mai asemănători ca niciodată.

5-6.000.000 de români trăiesc deja în alte state UE. Nu există niciun român care să nu fi călătorit în UE, să nu beneficieze zilnic de UE, să nu plătească mașini, case sau rate în euro, să nu cumpere zilnic măcar un produs fabricat în alt stat UE. Nu există tânăr român care să nu știe măcar engleza, dacă nu și o altă limbă europeană. Nu există român care să n-aibă măcar o rudă într-un alt stat din UE. Nu există loc în Europa unde să trăiască oameni de o singură naționalitate europeană: e plin de francezi la Cluj și de români în orice oraș din Franța. Nu există nimeni care să nu beneficieze de libertățile și reglementările europene (standarde, roaming, Schengen, drept de muncă etc.), sau care să nu înjure birocrația europeană și tot soiul de stângisme care vin de la Bruxelles (așa cum înjurăm birocrația și corupția românească). Că ne bucurăm de ele sau ne enervează, toate aceste reglementări ne privesc.

De bine, de rău, suntem un singur popor european. Cu multe limbi, multe culturi, multe credințe și necredințe, dar cu infinit mai multe care ne unesc decât ne separă.

Circulăm cu aceleași 10 mărci europene de mașini, trăim în peisaje urbane asemănătoare, cu biserici creștine în piața mare, cu Lidl și OMV și Vodafone și Bolt, avem servicii asemănătoare, ajungem mai rapid de la Cluj la Roma decât la Vaslui, iar Grecia ne e la fel de familiară ca Dobrogea.

Un european ajunge mai rapid de la Atena la Amsterdam decât un american de la New York la Los Angeles, și la fel de simplu, fără controale de pașaport. Teritoriul nostru este deja o mare patrie comună.

Sigur, avem cu toții interese locale, regionale, naționale – dar avem și interese comune, europene. A recunoaște acest adevăr nu e trădare de țară sau globalism – e singura formă realistă de patriotism.

La începutul secolului XX, unii ardeleni se considerau patrioți fiindcă preferau să rămână în Austro-Ungaria decât să se unească cu România. Azi, unii moldoveni preferă independența unui stătuleț neviabil unirii cu România. La fel, unii români, isterizați și cretinizați de securiști și putiniști, ar prefera să fie în afara UE și cu Rusia la graniță. E absurd, e antipatriotic, e criminal – dar există și asemenea sminteală.

Ce cred lingăii lui Trump? Americii nu-i mai pasă de Europa, de ce i-ar păsa de România? Trump ar da mâine Ucraina întreagă Rusiei, numai să nu-l mai deranjeze problema asta; de ce n-ar ceda și România?

Ce cred lingăii lui Putin, că criminalul de la Kremlin ar cruța România de dragul unor caricaturi ca Dementescu, Simion etc.? Aiurea. Dacă Rusia înghite Ucraina, așa-zisa Republică Moldova e un desert insuficient, iar România condusă de slugi viclene și securiști lași se predă a doua zi. Că doar n-o să ne apere stegarul dac, bețivanii și bombardierii care votează cu AUR, Neamțu și cu Shitman, sau vitejii care făceau cozi la benzină când Rusia a invadat Ucraina, ca să o șteargă la primul semn de pericol.

România nu are nicio șansă, niciun viitor, dacă Europa nu e unită.

Așa cum există SUA, va exista mai devreme sau mai târziu SUE. Din pragmatism, nu de altceva. Când dușmanul e uriaș, unitatea e singura rezistență a celor mici.

Unitate nu înseamnă uniformizare. Vor continua să existe diferențe între state, subsidiaritate, respectul diversității etnice, religioase, lingvistice, culturale etc. Dar Europa Unită are nevoie de o conducere federală coerentă, de o armată unică, de o diplomație comună, de o singură monedă etc. În rest, pot exista politici financiare și sociale diferite de la stat la stat, cum există și în SUA.

Un imens stat federal, cu 450.000.000 de oameni liberi, prosperi și bine înarmați, e capabil să-și apere interesul comun – parteneriat demn și pe picior de egalitate cu SUA și descurajarea hoardelor de troglodiți violenți din Rusia. Iar acest interes e același la Berlin și Paris sau la gurile Dunării.

Acesta e viitorul. El nu înseamnă dispariția României, ci, dimpotrivă, e singura garanție că România va mai exista la sfârșitul acestui secol.

Europa Unită, nu curluntrismele securiste învățate de Năstase și Georgescu și Dungaciu de la maestrul lor, Malița, ne va apăra existența. Existența unei realități – un teritoriu locuit majoritar de români – nu a unei ficțiuni, a unui stat eșuat, ieșit suveranist din civilizație și la cheremul Rusiei, cum și-ar dori securiștii demenți care au creat mizeria absolută a politicii românești: AUR.”