Adrian Papahagi despre delațiunea și „aberațiile genderiste” ale Mihaelei Miroiu

Scandalul izbucnit la SNSPA a zguduit puternic mediul academic. Au apărut reacții, dezvăluiri, informații despre culisele sexuale ale instituției conduse de Remus Pricopie. Dar nu numai.

• Andreea Nistor, co fondator al Asociației „Tehnologia pentru Umanitate” a anunțat de la Palatul Cotroceni că „una din opt surse oficiale răspândește dezinformare în mediul digital”
• Nicușor Dan: Consulul general al Federației Ruse, declarat persona non grata
• Incidentul de la Galați, oportunitate de război între partide
• Țuca Zbârcea & Asociații câștigă premiul „Tranzacția Anului în România”, pentru asistența acordată Vodafone
• Ministerul Culturii acuză. „Acțiuni de presiune și intimidare perturbă evaluarea managementului instituțiilor de cultură”

Profesorul univ. Adrian Papahagi vorbește despre „ipocrizia și necinstea morală” a profesoarei Mihaela Miroiu, care este socotită drept „cea dintâi dintre feministele nației”.

În postarea de pe Facebook, Papahagi afirmă că singura care a dorit să-i „închidă gura” a fost Mihaela Miroiu, care s-a arătat deranjată de vocea sa conservatoare și de ironiile la adresa „aberațiilor genderiste”:

„O singură persoană din România a încercat să-mi închidă gura pârându-mă la universitatea mea (UBB) pentru postări polemice pe Facebook. O cheamă Mihaela Miroiu și trece drept cea dintâi dintre feministele nației.

Din fericire, în universitatea mea nu domnește tirania cancel/woke/pc, iar delațiunea ridicolă a doamnei Miroiu nu a avut nicio urmare.

Pe dna Miroiu o deranja vocea unui conservator ca mine, care își râde adesea de aberațiile genderiste propagate de ea, însă nu au deranjat-o abjectele hărțuiri sexuale de sub ochii ei, la SNSPA, de care i se plângeau studentele ei.

Nu vă ascund că mă încearcă o mare satisfacție văzând cum ies la iveală ipocrizia și necinstea morală a acestei doamne.”, a scris Papahagi pe Facebook.

Prof. Mihaela Miroiu a avut o postare pe Facebook în care scria că habar nu a avut de faptele care se petreceau acolo de foarte mulți ani. A fost contrazisă de o fostă studentă, care i-a reamintit feministei de la SNSPA că i s-a povestit despre incidentul avut cu unul dintre profesori, sociologul Marius Pieleanu.

„Matriarhatul” de la SNSPA

Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob, de la Inpolitics.ro, aduce în atenție un alt aspect, care ar putea explica starea de silenzio stampa în care se află SNSPA în acest moment.

„Poate nu ar strica să reamintim câte ceva despre marea familie a SNSPA: pile, nepotism, relații, aranjamente.

În 2006, un tânăr și curajos intelectual, Adrian Gavrilescu, a scris o lucrare explozivă, numită Noii precupeți – Intelectualii publici de după 1989, în care a făcut dezvăluiri despre ceea ce se întâmpla în Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). O instituție de stat de învățământ universitar și postuniversitar, înființată în 1991 pe ruinele fostei școli de partid Ștefan Gheorghiu și care a încăput rapid pe mâna unor veritabile clanuri, devenind un soi de afacere familială de stat.

Vom reproduce mai jos câteva fragmente din carte, dedicate SNSPA:

2006:
«Mormanul de poșete.
După retragerea lui Ovidiu Trăsnea de la conducerea Facultății de Științe Politice, funcția sa a fost preluată de Mihaela Miroiu, al cărei mandat a fost purtătorul a două tendințe: feminizarea echipei profesorale și începutul influenței de familie la SNSPA. În 1995, când s-a trecut la „organizarea pregătirii de nivel universitar”, în departamentul de științe politice se găsea o singură femeie: chiar Mihaela Miroiu, titulara unui curs de Introducere în filosofie.
Decanatul Mihaelei Miroiu în cadrul Școlii a însemnat cooptarea cât mai multor doamne dedicate studierii problemei feministe, direcție de cercetare oferită în programele de masterat și doctorat. Așa a apărut Liliana Popescu, titulara unui doctorat obținut în Marea Britanie. Au urmat Mihaela Vlăsceanu, Doina Ștefănescu (care a predat la început „pedagogie”, iar apoi a ajuns să coordoneze departamentul de pregătire a cadrelor didactice), Alina Mungiu-Pippidi, Daniela Rovența Frumușani (care a părăsit între timp colectivul de la SNSPA), Brîndușa Palade, Ana Mihăilescu, Laura Grünberg, Anca Ghiaus etc. În momentul de față, 22 de femei activează la secția de științe politice: 7 profesori titulari, 14 profesori colaboratori și o doctorandă.
Morbul feminist a atins și componenta masculină a facultății: pot fi menționate cazurile lui Ștefan Stănciugelu, autorul unor delicioase comentarii feministe și recenzii în aceeași cheie, și Andrei Țăranu, galant cronicar al cărților Mihaelei Miroiu.

Sfârșitul erei Secăreș a marcat debutul domniei familiei Miroiu. După o experiență ministerială la Educație, Adrian Miroiu, soțul Mihaelei Miroiu, a devenit decanul Facultății de Științe Politice, unde a condus doctorate și a predat patru cursuri. O retragere oportună din funcție a survenit la sfârșitul lui 2005, în urma unei anchete a Curții de Conturi și a Ministerului Educației și Cercetării, când postul de decan a fost câștigat prin alegeri de Cristian Pîrvulescu.
Unicul fiu al familiei Miroiu, Andrei, a ajuns lector universitar la SNSPA, unde predă Relații Internaționale și Studii Strategice. Tot în mediul matern de la SNSPA și-a susținut teza de doctorat, „Sistemul internațional și politica puterilor minore. Cazul României, 1913-1989”. Lucrarea a fost publicată în 2005, sub titlul „Balanță și hegemonie”, la Editura Tritonic, condusă de Mireille Rădoi, și ea cadru didactic la SNSPA și prietenă a familiei Miroiu.
Imediat după publicarea lucrării, Andrei Miroiu a devenit lector universitar. Pentru a fi scutit de contestări, motivate de influența familiei sale în SNSPA, Andrei Miroiu s-a autoexilat cu doctoratul la Departamentul de Relații Internaționale, apoi a abandonat SNSPA pentru Universitatea Nicolae Titulescu. Pasiunea pentru politica externă nu l-a împiedicat să facă o mică escală în feminism, favorizată chiar de mama sa.
Familia Vlăsceanu (Lazăr și Mihaela) s-a alăturat cuplului Miroiu în structura didactică a Școlii. Mihaela Vlăsceanu, care s-a consacrat pe vremuri „activității de formare a conștiinței socialiste”, a fost fidelă ariei de studii cultural-educative. În 2004 devine rector al SNSPA, al treilea rector-femeie din România, succes notabil al emancipării feministe din țara noastră. În consonanță, soțul Mihaelei Vlăsceanu, Lazăr, organizează un seminar de cercetare la instituția condusă de consoarta sa. Marius Pieleanu, ginerele familiei Vlăsceanu, predă și el la SNSPA. Cristina Cărtărescu, fosta soție a lui Mircea Cărtărescu, și Laura Grünberg, colaboratoarele Mihaelei Miroiu la SNSPA pe probleme de gen, sunt redactor, respectiv redactor-șef la publicația AnALize, editată de Societatea de Studii Feministe Ana, unde Mihaela Miroiu ocupă un loc central.

Imaginea SNSPA este chiar cea a unei mari familii alcătuite din câteva cupluri academice: unul ar fi cel format de Vintilă Mihăilescu (șef de catedră și de puțin timp director al Muzeului Țăranului Român) și Ana Mihăilescu (care predă sociologie și antropologie). Irina Stănciugelu, loială crezului științific al fostului ei soț, conferențiar și coleg al Mihaelei Miroiu, publică o carte despre feminism chiar la SNSPA, împreună cu Ana Bulai, sociolog, soția lui Alfred Bulai, conferențiar și prodecan al Facultății de Științe Politice din Școala Națională de Studii Politice și Administrative, dar și președinte al Agenției pentru Strategii Guvernamentale.

Rețelele matriarhatului de la SNSPA sunt tulburate din când în când de bărbați discreți. Paradoxul face ca tocmai Mihaela Miroiu să deplângă deteriorarea spațiului universitar din pricina favoritismului, a spiritului de clan și a clicilor, și să se îndoiască de tentația membrilor „clanurilor academice” de a se căi pentru propriile păcate.»

Ani de zile, nimeni nu a părut interesat de situația neortodoxă din SNSPA, poate pentru că universitatea aprovizonează masiv cu resurse umane mediul politic, administrativ, civic, chiar mediatic. Nu mai găsești un politician fără SNSPA în CV. Acum, românii află cu stupefacție că citadela feminismului, doctrina care se bate pentru drepturile și pentru poziția femeilor în societate, e, de fapt, de multă vreme, un loc al înjosirii femeilor.

Ca de obicei, cu toții s-au făcut că nu văd.”