Alegeri în SUA. Șocul necesar pentru a împiedica UE să cadă într-un lung declin

Majoritatea liderilor UE – cu excepția premierului Ungariei, Viktor Orbán, și poate a premierului Slovaciei, Robert Fico, și a premierului Italiei, Giorgia Meloni – se roagă ca vicepreședintele american Kamala Harris să câștige alegerile din SUA, se arată într-un comentariu publicat de Politico.

• UNESCO: Libertatea presei a cunoscut cel mai abrupt declin – a scăzut cu 10% din 2012
• Semne „bune” economia are: tot mai multe companii se închid
• Papa Leo XIV surprinde lumea catolicǎ. Fost imigrant ascuns în portbagaj, numit episcop în SUA
• Românii vor ca Ilie Bolojan să demisioneze. Sondaj
• La ce mai sunt bune cărțile?

Posibila retragere a lui Trump din NATO (deși Mark Rutte, secretarul general NATO, este încrezător că Statele Unite ale Americii vor rămâne în alianţa militară chiar dacă Donald Trump câştigă alegerile) și sfârșitul angajamentului Americii de a menține Europa în siguranță; impunerea unilaterală a unei încetări a focului și a unui acord de pace între Rusia și Ucraina, în opoziție cu interesele Kievului și Bruxellesului; un război comercial dăunător și influența lui Trump asupra extremei drepte a UE. Acestea sunt îngrijorările blocului comunitar

În opinia lui Mujtaba Rahman, șef al departamentului Europa al Eurasia Group, aceste temeri sunt „pe termen scurt și mioape și ignoră efectul galvanizator pe care l-ar putea avea șocul unei a doua președinții Trump”.

„O victorie a lui Trump ar revigora imediat planurile pentru mai multe datorii comune ale UE pentru securitatea și apărarea blocului. Această idee – promovată inițial de Macron și susținută de noul Înalt Reprezentant al UE, Kaja Kallas – a câștigat chiar și sprijinul tacit al Europei de Nord frugale, dar și-a pierdut avântul după gambitul electoral al președintelui francez. Șocul unui al doilea mandat Trump ar reaprinde-o fără îndoială, nu în ultimul rând pentru că Germania – țara cea mai reticentă în a sprijini ideile lui Macron – este și țara care se teme cel mai mult de pierderea garanției de securitate a Americii.

Același lucru ar fi valabil și pentru perspectivele economice sumbre ale continentului. Diagnosticul fostului președinte al Băncii Centrale, Mario Draghi, privind un deficit de investiții de 800 de miliarde de euro pe an, poate fi acoperit doar printr-o finanțare mai comună. De asemenea, este nevoie de o abordare diferită a politicii industriale și fiscale la nivelul UE, care, din nou, ar începe în Germania și s-ar răspândi în restul UE – un lucru pe care un război comercial cu Trump ar putea contribui la deblocarea acestuia.
Revenirea fostului președinte american la cârmă ar putea avea și alte două efecte benefice pentru Europa: În primul rând, ar adăuga greutate încercării Comisiei Europene de a revizui complet bugetul UE și de a-l face mai adecvat scopului – cheltuirea a aproximativ două treimi din finanțele blocului pe subvenții agricole și fonduri de coeziune este puțin probabil să fie durabilă atunci când se confruntă cu riscurile existențiale pe care le prezintă Trump. În al doilea rând, ar stimula resetarea deja blocată dintre Regatul Unit și UE, deoarece înalți funcționari din ambele părți cred deja că întoarcerea sa îi va împinge să găsească modalități mai creative de a depăși liniile lor roșii respective.

Există, desigur, riscul ca o președinție Trump să promoveze mai degrabă instinctele centrifugale ale UE decât pe cele integrative. Încercările sale de a diviza UE prin bilateralizarea relațiilor cu țările membre s-ar putea dovedi a fi încununate de succes, în special dacă se stabilesc legături între chestiuni comerciale și de apărare. În plus, o abandonare parțială sau, eventual, totală a NATO ar putea declanșa panică în rândul europenilor, ducând la un răspuns de tipul „fiecare pentru sine”.

Nu există nicio îndoială că o președinție Trump ar pune la încercare cultura democratică a Americii și instituțiile multilaterale ale lumii – posibil până la punctul lor de ruptură. Nu este un lucru pe care să îl dorim cu ușurință lumii. Dar ar putea fi, de asemenea, exact șocul necesar pentru a împiedica UE să cadă într-un lung declin și, posibil, terminal.”, arată în comentariul său Mujtaba Rahman.