Alegeri prezidențiale în Iran. Hassan Rohani a obținut un nou mandat

Aproximativ 56 de milioane de iranieni au fost chemați la urne pentru a vota în cadrul alegerilor prezidențiale. Președintele Hassan Rohani a reușit să obțină un nou mandat și să apere astfel direcția reformistă pe care țara a adoptat-o în ultimii ani. Principalul său rival a fost clericul conservator şi avocatul Ebrahim Raisi, un apropiat de liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei.

UPDATE 20 mai, ora 11.40: Președintele Hassan Rohani a fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale din Iran, a anunțat televiziunea de stat de la Teheran El a reușit să câștige un nou mandat cu un avans considerabil în fața rivalului său, clericul conservator Ebrahim Raisi.

***

Cursa pentru prezidențiale se apropie de sfârșit în Iran. Rezultatele finale se așteaptă la 24 ore de la închiderea urnelor.

Iranienii au votat vineri, 19 mai, după o campanie prezidențială inedită, fiind prima după încheierea Acordului Nuclear (Joint Comprehensive Plan of Action- JCPOA- abreviere engleză) cu marile puteri în iulie 2015, rezultat în urma unor luni de negociere intensă prin care Iranul se obligă să-și reducă capacitățile nucleare în schimbul ridicării sancțiunilor, în vederea integrării economiei naționale la nivel mondial. Acordul nuclear a fost prezentat ca o reușită a diplomației multilaterale, fiind o misiune îndeplinită pentru administrațiile OBAMA și ROUHANI (președintele în exercițiu al Republicii Islamice Iran). În timpul primului mandat, președintele Hassan ROUHANI s-a confruntat cu provocarea privind redresarea economiei ca urmare a moștenirii recesiunii de pe timpul președintelui Mahmoud AHMADINEJAD.

Alegerile electorale din Iran au un impact deosebit pe dimensiunile geopolitice și economice privind atât relațiile cu lumea Occidentală, în special cu SUA, cât și relațiile cu statele regionale.

Competiția electorală din acest an a fost una foarte pragmatică și a beneficiat de promovare mediatică fără precedent. Ultimele două zile, înainte de data alegerilor, au fost cele mai importante, atunci când candidații trebuie să prezinte anumite documente comisiei electorale. Astfel, balanța voturilor ar putea fi influență foarte mult. De asemenea, este foarte important modul în care fiecare candidat vor promova / prezenta strategia economică a Iranului și politica externă, în special relația dintre Iran și SUA.

Iranul nu deține o istorie îndelungată privind alegerea președintelui, deoarece această poziție a fost stabilită odată cu Revoluția Islamică în anul 1979. Un aspect rămâne constant însă, la peste trei decenii de la Revoluția Islamică, interpretarea ideologiei acesteia reprezintă un punct de plecare pentru dezbaterile prezidențiale, întrucât există argumente de interpretare în jurul ideologiei pentru fiecare segment prezent în viața publică.

Președintele iranian este șeful executivului și persoana cu cea mai înaltă funcție în stat supusă votului, deși șeful statului rămâne Liderul Suprem. Președintele are un mandat care îi permite să execute decrete și să răspundă Liderului Suprem. Candidaturile pentru președinție sunt validate de Consiliul Gardienilor, un comitet al înalților teologi și juriști, care cuprinde 12 membri. Faptul că Iranul are alegeri libere, prin vot universal (drept de vot acordat persoanelor peste 18 ani), într-o regiune marcată de conflicte, dinastii ereditare sau regimuri absolute, este deja semnificativ. Președintele se alege prin majoritate simplă, dacă niciun candidat nu întrunește această condiție din primul tur de scrutin, se va trece la un doilea tur între candidații care au înregistrat cel mai bun scor în primul tur.

Campania prezidențială curentă are câteva aspecte inedite în afară de faptul că se desfășoară în perioada post-Acord.

În premieră, primarul Teheranului, Mohammad Bagher GHALIBAF s-a retras din cursă înainte de ziua alegerilor, însemnând că actualul președinte, Hassan ROUHANI, îl înfruntă practic doar pe Ebrahim RAISI, un conservator din Mashhad, care este custodele altarului Imamului Reza din acest oraș.

Ebrahim RAISI este liderul celei mai mari fundații din Iran, Astan-e Quds Razavi, legată de administrarea locurile sacre din Mashhad, (Imamul Reza este venerat în confesiunea practicată de iranieni, șiismul duodecimal).

Primarul GHALIBAF s-a retras din cursă, acordându-i sprijin lui Ebrahim RAISI. GHALIBAF se poate situa într-un curent populist, iar RAISI este apropiat al establishment-ului conservator iranian/hardliners (care dorește să fie cât mai aproape de viziunea Liderului Suprem). Va fi interesant de aflat cum s-au împărțit voturile care i-ar fi fost acordate lui Qalibaf pentru a se înscrie în cursa prezidențială. Ebrahim RAISI a ocupat diverse funcții înalte în sistemul judiciar iranian și este cunoscut pentru poziția sa anti-dizidenți în anii 1980.

De departe, dintre candidații la președinției (inițial șase, apoi au rămas doar patru în cursa prezidențială[1]), președintele Hassan ROUHANI se evidențiată prin mai multe aspecte, și anume: este de formație jurist, teolog, academician (pregătire internă și occidentală), fost diplomat, dar și implicat direct în susținerea activităților fostului Lider Suprem, Ruhollah KHOMEINI, pe timpul dinastiei șahului.

Vinerea viitoare ar trebuie să se organizeze cel de-al doilea tur de scrutin, sub condiția ca niciun candidat să obțină peste 50% din voturi, fapt destul de improbabil de această dată. De asemenea, termenul pentru al doilea tur este stabilit cu o zi înainte de începerea lunii Ramazanului, fiind important ca președintele să fie ales înainte de această sărbătoare. Stabilirea termenului pentru o nouă rundă este diferite de cel reglementat de legislația occidentală.

Am putea adăuga și că Hassan ROUHANI are de partea sa precedentul stabilit în ciclurile electorale iraniene.

Niciun președinte în funcție nu a ratat un al doilea mandat, din 1981 până în prezent, deci este puțin probabil să asistăm la o întrerupere a tradiției electorale iraniene – în afară de primii doi președinți din perioada tumultoasă a Revoluției Islamice, BANI-SADR (pus sub acuzare de Parlament) și RAJA’I (asasinat), ceilalți patru președinți au avut câte două mandate (KHAMENEI, RAFSANJANI, KHATAMI și AHMADINEJAD).

Dintr-o populație de aproximativ 80 de milioane, Iranul are aprox. 56,4 milioane de persoane cu drept de vot, dintre care aprox. 1,35 milioane sunt tineri eligibili pentru a vota pentru prima dată. Pentru aceste alegeri au fost înființate peste 63 000 de secții de votare.

Liderul suprem, Ayatollah Ali KHAMENEI (foto), a votat în mod simbolic primul și a făcut apel pentru o prezență mare la vot, atrăgând atenția asupra importanței acest exercițiu civic.

Votarea era prevăzută până la ora 18, dar termenul s-a decalat de trei ori cu două ore pentru a permite unui număr mare de votanți să își exercite dreptul. Urnele s-au închis abia la miezul nopții (24:00, ora locală).

Iranienii pot vota și în diaspora

Peste 2,5 milioane de iranieni au votat în 131 de secții de votare din 103 țări, diaspora din SUA fiind reprezentativă, cu peste un milion de iranieni. Pentru iranienii din SUA este important să se mențină la conducerea Iranului un candidat deschis către lume, deoarece odată cu câștigarea alegerilor din SUA de Donald TRUMP, s-au evidențiat anumite temeri – Donald TRUMP a emis la începutul mandatului un ordin executiv care interzicea cetățenilor iranieni să călătorească în SUA (ulterior, fiind suspendat de către unii dintre legislatorii federali). Un candidat care se va izola internațional sau care va intra într-o confruntare deschisă cu SUA nu poate fi un indiciu bun pentru viitorul relațiilor bilaterale.

Indiferent de alte problematici, în centrul campaniei se află de această dată miza economică. Economia a crescut totuși în timpul mandatului ROUHANI, cu 5%, mai ales după liberalizarea exporturilor de petrol și produselor derivate, în urma Acordului Nuclear și al implementării acestuia, începută în ianuarie 2016. Reducerea inflației galopante este de asemenea asociată cu îmbunătățirea economiei, fiind prezentată ca un succes pentru mandatul administrației ROUHANI.

Dar ROUHANI nu a penetrat îndeajuns păturile cele mai afectate ale societății. Astfel, a lăsat loc conservatorilor populiști, categorie unde se poate încadra mai ales Bagher GHALIBAF, dar și Ebrahim RAISI. Ebrahim RAISI a promis crearea de locuri de muncă. Dar promisiunile sunt făcute fără a demonstra cum va lucra propriu-zis cu economia. Adversarii lui ROUHANI încearcă să mențină un avantaj prin faptul că beneficiile în era post-Acord nu au fost suficient de evidente pentru marea masă. GHALIBAF a jucat și el cartea populistă, prezentând programe de asistență și beneficii pentru cei sărăci și acuzând elita că nu împarte corect avuția publică. Dezbaterea este delicată, întrucât ROUHANI a venit la putere în plină recesiune economică și inflație accelerată, pe care a reușit să o stabilizeze prin programul definit de echipa sa de economiști.

Cat va cantari factorul economic in alegerea noului presedinte

În schimb, Hassan ROUHANI a devenit mai vocal în ultima parte a campaniei, contracarând curentul populist. Aproape că lasă impresia că a dorit să fie perceput ca anti-establishment (deși vine din interiorul sistemului), urmând un trend global de a acuza Statul Profund. ROUHANI a promis pe de altă parte schimbări legate de libertatea de expresie și de asociere, acuzându-și adversarii de rol anti-democratic și autoritar. În ultimele zile de campanie a indicat că există o tabără care nu lasă statul să fie condus într-o direcția mai pluralistă. ROUHANI a criticat politica lui RAISI indirect, menținând tendința implicită a discursului iranian. Se pare că această remarcă a crescut nivelul de implicare emoțională într-o campanie care a avut parte de mai puține interpretări ale modului de administrare pe plan intern și extern și s-a referit cu precădere la paradigma economică.

Taberele au tendința de a se delimita în mod evident în timpul campaniilor iraniene. Iranienii au de ales de această dată mai degrabă dacă Iranul menţine politica de deschidere sau nu, decât ideologii. De remarcat faptul că votanții conservatori sunt foarte disciplinați în ziua alegerilor și se prezintă la vot în număr impresionant. Reformiștii au tendința de a se mobiliza doar dacă se promite o agendă liberală.

Mohammad KHATAMI, președintele reformist din 1997 până în 2005, s-a declarat de partea lui Hassan ROUHANI.

Oricum, prezența totală la vot va fi cel  mai probabil peste 70%. Totuși președintele ROUHANI poate beneficia și de faptul că iranienii au tendința să fie răbdători cu schimbările, nu se angajează direct la măsuri care să îi aducă la un curs antagonist al administrației.

Din estimările inițiale se arată că RAISI are avantaj doar orașele în mai mici și la sate. Primele exit-polluri (la jumătatea zilei alegerilor) îl arată pe ROUHANI la conducere în 12 provincii și pe RAISI în 15 provincii. Cu toate acestea, populația din centrele urbane au tendința de a se prezenta la vot după-amiaza, în special spre ora de închidere a urnelor. Astfel, există cele mai mari șanse ca ROUHANI să recâștige avantajul în fața lui RAISI.

Există rezultate mixte în capitala Teheran, un conglomerat urban în care locuiesc iranieni care își au originea în toate zonele țării. Totuși, preferințele din capitale înclină pentru tabăra reformistă și moderată.

Conform surselor, după numărătoarea preliminară, Hassan ROUHANI are un avans față de contracandidat, o situație similar cu alegerile din 2013. Surpriză ar fi dacă ROUHANI nu va câștiga alegerile din primul tur de scrutin.

Economia s-a aflat în centrul dezbaterilor, spre deosebire de 2013, când mizele erau dosarul nuclear și politica externă a Iranului, dar trebuie menționate câteva aspecte legate de poziționarea relativă la afaceri internaționale.

Dacă RAISI ar fi ales, va demonta tendințele actuale din Iran, în sfera internațională. Probabil că nu va încerca o relație mai strânsă cu Europa, care este în plină desfășurare sub administrația ROUHANI, și va avea probabil o relație tensionată cu SUA.

Ebrahim RAISI nu dovedește un profil internațional. De altfel, s-a apreciat că nu este foarte popular și carismatic, doar că are avantajul descendenței directe din profetul Mohammed (simbolizat prin turbanul negru pe care îl poartă). Este o autoritate în sistemul judiciar și în sistemul teologic, conectat inclusiv prin legăturile de familie cu locurile venerate de iranieni (socrul fiind autoritatea celei mai mari moschei din Mashhad). A format o coaliție de conservatori în jurul său, menținând un limbaj popular printre mase. Prin comparație, punctul forte al președintelui ROUHANI este profilul său internațional.

Totuși președintele ROUHANI are avantajul de a fi obținut un mare succes în politica externă în tandem cu popularul ministru de Externe, Mohammad Javad ZARIF, astfel că adversarii s-au orientat pe aspecte economice, de gestiune internă.

Preferințele publicului iranian vor demonstra starea de spirit a Republicii Islamice într-un moment important de la înființare, când se vor îmbina stiluri de administrare, pragmatism economic și poate într-o mai mică măsură, ideologie. Se vor seta direcțiile țării pentru o generație.

Deși președintele iranian nu este Liderul Suprem, are totuși influență, vizibilitate și mandatele precedenților au demonstrat că își pot pune amprenta la nivel de leadership.

Nu numai că este prima alegere la nivel înalt după Acord, dar Iran și UE se consultă deja pe numeroase domenii; administrația de la Teheran are o relație strategică cu Rusia și China; iar acestor elemente li se adăugă contextul unor schimbări la nivelul SUA (administrația OBAMA era favorabilă dezghețării relațiilor cu Iranul, spre deosebire de Administrația Trump).

Ebrahim RAISI și susținătorul său, GHALIBAF, au criticat Acordul Nuclear, considerând că a avut prea mic impact pe economia iraniană, relațiile bancare și nivelul de viață general (invocând o rată mare de șomaj). Este important să observăm tendințele discursului, deoarece populismul a ridicat multe semne de întrebare în SUA și UE (de exemplu, Franța asistând recent la creșterea semnificativă a unui partid naționalist-populist – Frontul Național). Lumea întreagă poate urmări dacă Iranul se va înscrie într-un curent global sau va rămâne să observe ramificațiile politice și promisiunile economice ale Acordului, pe durata unui nou mandat pentru Hassan ROUHANI. Votanții iranieni fie vor exprima dorința de continuitate sau vor transmite mesaj pentru schimbare. Conform estimărilor curente (dimineața zilei de 20 mai), balanța va înclina spre continuitate. În urma centralizării datelor recente, ROUHANI ar fi câștigat 21.6 milioane de voturi din 37 milioane de voturi numărate, față de 14 milioane.

Deși s-au perpetuat anumite tendințe și influențe existente la nivel internațional, Republica Islamică se menține un pol de securitate, în ciuda incertitudinii și distrugerii din regiune (numai dacă luăm aminte ce se întâmplă în vecinătatea Iranului, în Irak, precum și puțin mai departe în Siria), cu influență crescută în afacerile regionale. Iar rezultatul alegerilor nu va altera această realitate.

În situația în care ROUHANI va câștiga alegerile prezidențiale atunci cel mai probabil politica acestuia se va concentra pe mai multă deschidere atât față de actorii internaționali, cât și față de cei regionali, integrarea economiei în economia globală și respectarea condițiilor stabilite în cadru Acordului Nuclear.

***

[1] Pe lângă ROUHANI și RAISI au mai fost finaliști în cursa electorală și Mostafa AQA-MIRSALIM, fost membru al Consiliului Interesului Public, și Mostafa HASHEMI-TABA, fost vicepreședinte. Cei doi candidați retrași sunt Mohammad Baqer GALIBAF, primarul Teheranului, în favoarea lui RAISI și Es’haq JAHANGIRI, vicepreședinte în exercițiu, în favoarea lui ROUHANI.