Ana Bogdan. Căutarea inspiraţiei în afara terenului de tenis

Ana Bogdan a ocupat locul al doilea mondial la junioare în 2009, iar acum este la un pas de top 100 WTA, după ascensiunea uluitoare de anul acesta și participarea la US Open, pe tabloul principal. Îndrăgostită de aromele de ceai și fascinată de poveștile literaturii universale, Ana depășește sfera sportului și ne vorbește despre ce ascunde în suflet.

Momentul în care ai realizat că tenisul este marea ta pasiune a fost…

… la Osaka, Japonia, într-un turneu WTA și tocmai primisem un WildCard în calificări, ca urmare a rezultatului meu foarte bun din anul precedent, în turneul de juniori. Astfel, am intrat în clubul unde urma să aibă loc turneul și am văzut tabela pe care sunt înscrise toate numele jucătorilor care au câștigat… Atunci mi-am văzut numele, pentru prima dată, scris undeva, la dimensiunea aceea. M-am oprit, am zâmbit și mi-am spus că pentru asta sunt făcută. Până în acel moment doar jucam, cu presiune sau fără, cu bucurie sau fără, cu emoții sau nu… jucam, călătoream, mă antrenam, câștigam și, uneori, mai pierdeam. Imaginea aceea a rămas în mintea mea și mă ajută să merg înainte, oricât de multe obstacole trebuie să înfrunt.

Călătorești într-o lună mai mult decât alții într-o viață. Cum te conectezi cu fiecare loc în care ajungi?

Îmi place să călătoresc, să cunosc, să descopăr, să vibrez la aceeași intensitate cu locul în care mă aflu. Mă îmbogățesc spiritual, nu doar intelectual. Poate că dacă nu mi-ar plăcea să călătoresc atât de mult, nici nu aș fi reușit să fac acest sport, însă mie îmi conferă un sentiment de libertate. Deși intervin tot felul de lucruri, precum împachetatul și despachetatul bagajelor săptămânal, schimbarea climei, a fusului orar, a mâncării, a atmosferei, a hotelurilor, a patului în care mă odihnesc, eu însămi sunt mereu într-o continuă schimbare și simt că mă reprezintă. Trebuie să mă pot adapta mereu. Uneori obosesc și mă cuprinde dorul de casă, de familie, de prieteni… Apoi îmi amintesc de ce mă aflu acolo și merg mai departe, îndeplinindu-mi legenda personală.

Pe parcursul drumului pe care îl avem de făcut, vom întâlni multe persoane care ne vor descuraja, ne vor spune că nu suntem capabili, că nu știm sau că nu vom putea să ne autodepășim. Atunci trebuie să ne amintim cine suntem cu adevărat.

Dacă mâine nu ar mai fi tenisul, ce altă pasiune i-ar lua locul?

Mereu am fost o persoană curioasă și mi-am dorit să învăț să fac cât mai multe lucruri. Adesea m-am întrebat cum ar fi dacă aș avea propria mea afacere, dacă aș deveni medic, politician, atlet (în proba de viteză), schior de performanță sau designer de interior. Am o dorință de cunoaștere imensă și deschidere către orice domeniu, către tot ce înseamnă nou, care mă provoacă și mă dezvoltă în plan uman. Totuși, după tenis, a doua mea pasiune este schiul, în strânsă competiție cu echitația.

Care sunt cele mai importante calități pentru un sportiv de performanță?

Să fie disciplinat, să aibă o viață ordonată și sănătoasă, să fie ambițios, să aibă o voință de fier și o minte puternică, să fie capabil să treacă peste orice eșec și lista poate continua. Totuși, cea mai importantă trăsătură mi se pare aceea de a crede mereu în tine însuţi! Pe parcursul drumului pe care îl avem de făcut, vom întâlni multe persoane care ne vor descuraja, ne vor spune că nu suntem capabili, că nu știm sau că nu vom putea să ne autodepășim. Atunci trebuie să ne amintim cine suntem cu adevărat, să vizualizăm locul în care vrem să ajungem, să nu neglijăm dorința noastră lăuntrică și să ne ascultăm sufletul.