Andrew Solomon: Iubirea ajută, dar nu vindecă depresia!

Înainte de a deveni un autor renumit și una dintre cele mai puternice voci ale deceniului, a fost o victimă a depresiei. Andrew Solomon a vorbit, în Q Magazine, despre viaţa trăită sub însemnele depresiei, iubirii şi vindecării.

„Aveam de gând să mă sinucid, am citit cartea ta și m-am răzgândit!”

Educat la Cambridge şi Yale, după ani de documentare riguroasă, dar, mai ales, pe baza propriei experienţe, Andrew Solomon decide să publice, în 2002, „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, cartea aflându-se printre finalistele pentru Premiul Pulitzer. Deopotrivă eseu, investigaţie jurnalistică, studiu de caz, literatură de introspecţie, această carte surprinde, în toată plenitudinea ei, o boală care, până în prezent, a dus la moartea a sute de mii de oameni.

Situaţia este şi mai îngrijorătoare în condiţiile în care există foarte mulţi indivizi care, deşi suferă de depresie, nu o tratează din varii motive: ruşinea de a fi stigmatizat, neidentificarea la timp sau ignorarea bolii, speranţa că va dispărea de la sine.

În confruntarea cu depresia, susţine Andrew Solomon, cel mai important pas este căutarea unui ajutor.

„Depresia este o boală tratabilă prin medicație, psihoterapie. Dacă este cazul, încercați şi terapia electro-convulsivă. Încercaţi orice vi se pare că ar putea să dea rezultate. Orice acţiune este importantă, atât timp cât nu vă izolaţi. Faceţi ceva semnificativ în viaţa profesională, cea personală sau în amândouă. Nu în ultimul rând, nu vă daţi bătuţi, alocaţi oricât timp este nevoie. Sentimentele de disperare nu sunt decât o stare temporară şi, dacă veţi rezista, atunci vremuri mai bune vor veni pentru voi”, a declarat Solomon pentru Q Magazine.

De mai bine de un deceniu, scriitorul a devenit un avocat şi un mesager al luptei cu depresia şi, deşi recunoaşte că uneori zecile de mii de scrisori sau e-mailuri primite de pretutindeni îl obosesc, totuşi satisfacţia că a reuşit să ajute un om îi dă putere să continue pe acest drum. Solomon ne-a povestit că, în urmă cu ceva timp, a primit o scrisoare fără expeditor, în care era trecut mesajul: „Aveam de gând să mă sinucid, am citit cartea ta și m-am răzgândit”.

„Ce îşi poate dori mai mult un scriitor? Mi-ar plăcea să cred că există oameni care mi-au citit cartea şi care s-au simţit mai puţin singuri sau, în baza experienţelor descrise, au avut puterea să ceară ajutor”, a mărturisit scriitorul.

„Aveam de gând să mă sinucid, am citit cartea ta și m-am răzgândit”.

Ce este depresia?

În prezent, la nivel mondial există între 120-200 de milioane de persoane care suferă de depresie, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din populaţia de pe glob, conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Deopotrivă medici, psihologi, psihanalişti, sociologi au analizat fenomenul, propunând diferite modele de înţelegere şi de vindecare pentru cei care suferă de o astfel de afecțiune. Unii au asociat-o unei anomalii fiziologice, alţii au vorbit despre depresie ca fiind un efect al anomiei sociale, pe fondul alienării şi însingurării indivizilor. Cert este că depresia nu este doar o boală cu o sorginte chimică, ce poate fi vindecată exclusiv cu medicamente, la fel cum nu este doar una psihologică, ce poate fi vindecată doar prin terapie. În tratarea acesteia, trebuie să vizeze toate aspectele care au dus la declanşarea sa.

121 de milioane de oameni sufereau, la nivel mondial, în 2012, de depresie, potrivit OMS

 1 din 10 americani suferă de depresie, conform ultimelor date ale Departamentului de Sănătate din SUA

 1 din 4 femei din SUA, cu vârste între 40 şi 50 de ani, luau antidepresive, în 2011, arată un raport al Institutului Naţional de Sănătate (National Institute of Health)

În accepţia lui Andrew Solomon, depresia este, în primul rând, o disfuncție organică a creierului.

Latura sa biologică poate fi declanşată de experienţe de durere și traume. În acelaşi timp, apariţia depresiei poate fi pusă şi pe seama lipsei unui scop în viață sau absenţei iubirii. „Uneori, oamenii ajung să interacţioneze mai mult cu gadgeturile decât cu ceilalţi semeni. Muncesc prea mult, dorm prea puţin şi nu mănâncă sănătos. Depresia poate fi provocată de o infinitate de experienţe și atribuirea apariţiei acesteia unei singure cauze poate fi periculos de naiv”, a explicat pentru Q Magazine scriitorul american.

Banii şi opulenţa, în general, nu sunt antidepresive

Existenţa guvernată de paradigma lui „a avea” nu fereşte individul de pericolul căderii în depresie, dimpotrivă, uneori, poate accelera apariţia acestei boli. Există din ce în ce mai multe cazuri de oameni care au un statut social elevat, o slujbă bine remunerată, familie, suficienţi bani încât să trăiască o viaţă fără griji, şi, totuşi, sunt profund nefericiţi.

„Eu spun mereu că opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea”, susţine Andrew Solomon.

Potrivit acestuia, banii şi opulenţa, în general, nu pot fi considerate antidepresive.

„Sunt unii oameni care au foarte mulţi bani şi care sunt nefericiţi, însă sunt şi cei care sunt fericiţi, în condiţii similare. La fel, există oameni care au foarte puţin şi sunt nefericiţi, iar alţii sunt fericiţi. Nu putem susţine ideea unei corelații între posesiune şi fericire. Într-adevăr, există un minimum de nevoie care, nesatisfăcut, cauzează suferinţă: foamea, neputinţa de a te odihni, spre exemplu. Bogăţia poate uşura unele lucruri, însă nu este întotdeauna răspunsul la problemele tale, nu este un antidepresiv”, spune editorialistul New York Times.

În aceeaşi notă poate fi interpretată şi iubirea, care, în viziunea lui Solomon, nu reprezintă o garanţie că depresia nu va apărea sau că, odată instalată, va fi un antidot pentru a-i pune capăt. „Nu există un astfel de lucru – să fii prea iubit sau prea iubitor – încât să fii ferit de depresie. Dar iubirea ajută. Nu vindecă depresia, dar o face, uneori, mai uşor de suportat. Depresia este o boală a singurătăţii, iar dacă oamenii recunosc, la nivel raţional, că nu sunt singuri, atunci şi depresia îşi pierde din controlul absolut pe care îl are asupra acestora”.

Există din ce în ce mai multe cazuri de oameni care au un statut social elevat, o slujbă bine remunerată,

familie, suficienţi bani încât să trăiască o viaţă fără griji, şi, totuşi, sunt profund nefericiţi.

Depresia este dificilă sub două aspecte, punctează Andrew Solomon; „Primul nivel este durerea inerentă cauzată de această boală. Durerea interioară este atât de mare, încât nimic şi nimeni nu pot transforma depresia într-o experienţă plăcută. Simptomele unei astfel de condiţii sunt extrem de neplăcute şi adesea foarte agonizante. Totodată, această durere este exacerbată, într-o foarte mare măsură, de un stigmat social care planează asupra persoanelor depresive, şi cărora li se spune adesea că boala lor este, de fapt, un eşec sau o slăbiciune morală. Nu este o tară morală, este o boală, iar oamenii suferind de o astfel de condiţie medicală ar trebui să-i facă faţă fără să mai poarte povara cruzimii altora. Răutatea socială şi stigmatizarea fac durerea să fie mai puternică. Dacă am putea să scăpăm de acea intoleranţă stranie, atunci şansele recuperării pentru un om cu depresie sunt mai mari. Iar cei care sunt intoleranţi ar avea mai puţine motive să se teamă de depresia altora sau de cea proprie”.

Andrew Solomon este doctor în psihologie şi scrie literatură de factură politică, culturală, psihologică şi de ficţiune. Are o vastă activitate publicistică, articolele şi eseurile sale despre depresie, egalitate de gen, sinucidere asistată şi alte subiecte de interes larg apar în publicaţii de prestigiu precum „The New Yorker„ sau „The New York Times Magazine„. Cartea sa „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei” a fost inclusă de publicaţia „The Times„ pe lista celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului.