Bullying, mit sau realitate?

Bullying-ul este o formă de agresare multiplă, întâlnită în şcoli sau la locul de muncă, acţiune ce creează o atmosferă de tensiune şi violenţă care alimentează alte comportamente agresive.

• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen
• Nadia, Steaua României

PRIMII ÎN EUROPA

La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

17% dintre copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%, potrivit aceluiași raport al Organizației Mondiale a Sănătății.

România este pe primul loc în Europa în privinţa hărţuirii în şcoli, conform unui studiu realizat de Brandwatch. În contextul răspândirii accesului la internet la vârste tot mai mici, acest fenomen poate avea repercusiuni tragice în viața oricărui copil.

Nu doar elevii care sunt hărţuiţi au nevoie de consiliere psihologică, ci şi cei care săvârșesc aceste acte.

Trebuie să înţelegem ce îi determină pe copiii zilelor noastre să se comporte aşa, pentru că, de multe ori, mediul familial în care au crescut este de vină pentru aceste manifestări violente. Dacă ei au un părinte violent, atunci există posibilitatea să copieze acest comportament. În plus, trebuie să se ţină cont şi de faptul că mulţi dintre elevi, care sunt victime ale bullying-ului, provin din medii defavorizate, iar cele două aspecte împreunate îi pot chiar împiedica pe copii să îşi finalizeze studiile.

SOLUŢIA

Ţări precum Norvegia, Suedia sau Germania, cu un sistem educaţional înalt dezvoltat, luptă împotriva bullying-ului şi a marginalizării cauzate de acest fenomen prin programe educaţionale informale.

Ministerul Educației a constituit un grup de lucru anti-bullying, format din 63 de membri, potrivit Ordinului de Ministru nr. 3019 din 10 ianuarie 2020, publicat în Monitorul Oficial. Grupul este format din psihologi, persoane din organizații non-guvernamentale, profesori. Până acum, responsabili de corectarea fenomenului au fost adultul – părintele, profesorul sau consilierul.

Bullying înseamnă manifestarea unui comportament repetat şi intenţionat prin care agresorul îşi persecută, rănește sau intimidează victima verbal, relaţional şi/sau fizic.

Formele agresiunii de tip bullying sunt: abuzul fizic – palme, loviri, îmbrâncire; abuzul verbal – țipete, critici, porecle, jigniri, insulte, sarcasm, zvon, amenințări, minciuni; bullying social – excludere, marginalizare, cyber bullying – mesaje supărătoare, imagini denigratoare pe telefon sau pe internet. Comportamentul poate fi învăţat în familie sau în alte medii şi este favorizat de diferențele sociale, etnice, religioase, de gen, comportament, putere.

PROBLEMA NOILOR GENERAȚII

Bullying-ul, adesea, dar nu întotdeauna, îmbracă diferite forme în funcție de gen. Rezultatele cercetărilor (Olweus 2001) arată că elevii agresați fizic în mod repetat sunt băieții. Băieții se comportă mai agresiv la nivel fizic decât fetele.

Cele mai frecvente caracteristici ale bullying-ului care implică băieții sunt (Ostrov, 2004):  dominarea prin forță, intimidarea, umilirea, amenințarea siguranței personale, controlul. Cele mai frecvente caracteristici ale bullying-ului care implică fetele sunt: marginalizarea victimei, respingerea subtilă, manipularea, cruzimea socială, rănirea sentimentelor, izolarea.

Tacticile adesea folosite de fete sunt: utilizarea poreclelor, împrăștierea de zvonuri false, izolarea victimei. De cele mai multe ori, acest fenomen are loc în cadrul unui grup; el implica roluri diferite, precum cel de agresor, victimă, martor-observator. Elevul agresor își selectează victima şi abuzează de putere pentru a-l răni deliberat şi în mod repetat. Observatorii acceptă pasiv (tăcere), în vreme ce agresorul așteaptă încurajări.

Prima categorie de agresori sunt elevii care hărțuiesc pentru că vor să impresioneze liderul grupului sau pentru că se tem să nu fie agresați ei înșiși. A doua categorie de agresori sunt cei care, din dorința de a câștiga atenție, de a fi populari și de a avea putere, agresează victima, însă nu fizic. Comportamentul lor este încurajat de reacția victimei. Agresorul vrea să se distreze şi o face încercând să enerveze victima care, de fiecare dată, răspunde într-un mod pe care agresorul îl așteaptă: se supără, se enervează, începe să plângă.

FALS

Elevii trebuie să se răzbune pe cei care i-au agresat.
Elevii au nevoie de intervenție în fiecare conflict pe care îl au.
Beţele şi pietrele te pot răni, dar cuvintele nu rănesc niciodată.
Fenomenul bullying dezvoltă caracterul.
Acesta nu e bullying, e doar tachinare.

ADEVĂRAT

Răzbunarea cauzează răni serioase.
Elevii trebuie să învețe să rezolve conflictele pe care le au într-un mod corect.
Poreclele şi insultele pot lăsa urme dureroase pentru tot restul vieții.
Copiii care sunt agresați au o stimă de sine scăzută şi nu au încredere în ei sau în ceilalți.
Batjocura, indiferent de forma pe care o îmbracă, răneşte şi trebuie oprită!