CAB a decis că Protocoalele SRI NU sunt acte de contencios. Deci n-au valoare administrativă

Protocoalele SRI au bulversat societatea românească împingându-o într-o criză juridică, morală și politică. Anularea, „abrogarea” sau denunțarea lor sunt false soluții. Singura rezolvare o reprezintă amnistierea victimelor și tragerea la răspundere penală a celor implicați în încheierea și aplicarea protocoalelor.

Citește și: Europa avertizează

Decizia Curții de Apel, pronunțată în 21 septembrie, după ce doi inculpați au atacat protocoalele SRI cu Parchetul General.

„.09.2018 Ora estimată: 09:00. Complet: S8 Completul 6 fond. Tip soluție: Respinge cererea

Soluția pe scurt: Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunilor conexate pentru lipsa naturii juridice de act administrativ a Protocoalelor de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale (Protocolul nr. 002349/30.06.2005 şi Protocolul nr. 00750/04.02.2009).

Respinge ca inadmisibile acţiunile conexate formulate de reclamanţii Flore Mircea Călin şi Benyatov Vadim Don în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare.

Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pronunţată azi 21.09.2018, în condiţiile art 396 alin 2 cod pr civilă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Document: Hotărâre pronunțată în 21.09.2018”.

 Hotărârea Curții de Apel București privind respingerea primei acțiuni în anulare  formulate împotriva Protocoalelor secrete încheiate între Parchetul General de pe lângă ÎCCJ și SRI a creat o anumită stare de șoc în opinia publică și controverse în lumea juriștilor.

Q Magazine încearcă să lămurească lucrurile spre a evita ca respectiva hotărâre să nu trezească temeri neîntemeiate victimelor sau speranțe nejustificate autorilor acestor protocoale.

„Protocoalele SRI” ca acte juridice lovite de nulitate 

În primul rând, trebuie spus că hotărârea nu este definitivă și că respingerea acțiunii se întemeiază pe considerente de procedură ținând de competența contenciosului administrativ în a judeca speța, iar nu pe aprecierea legalității actelor atacate. Prin urmare, drumul până la o concluzie finală cu caracter judiciar asupra fondului este încă lung. Se pune întrebarea dacă el merită urmat și dacă societatea are timp să aștepte parcurgerea lui?

Până la a da răspuns unor astfel de întrebări, se impune a fi stabilit, în al doilea rând, care este natura juridică a „Protocoalelor SRI”, iar în funcție de aceasta, pe de o parte, urmează a fi identificată instanța competentă să le aprecieze validitatea, iar pe de altă parte, urmează a fi stabilit regimul juridic aplicabil. Prin raportare la legea aplicabilă se va putea constata măsura în care Protocoalele în discuție au fost legale sau ilegale ab initio; dacă au fost încheiate în condițiile legii sau cu încălcarea ei.

Pentru neinițiați, dar și pentru inițiații amnezici, precizăm că „actul juridic” este orice manifestare de voință săvârșită cu scopul de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații.

Actul juridic rezultat din întâlnirea voinței convergente a două persoane – cum este cazul „Protocoalelor SRI” – este un act bilateral. El produce efectele dorite de părți numai dacă la nașterea sa au fost respectate toate prevederile legale care îi condiționau forța obligatorie sau forța juridică. Dacă acele prevederi au fost încălcate actul este nul. Cu alte cuvinte el nu poate produce efectele scontate.

Atunci când aceste efecte s-au produs, totuși, în practică, odată cu constatarea nulității actului – care se face numai pe cale judecătorească – și desființarea acestuia – care operează retroactiv, de la data nașterii sale viciate – tot ceea ce s-a făcut în temeiul său se revizuiește în așa fel încât să se revină la situația anterioară, impactul său asupra relațiilor sociale fiind astfel neutralizat, desființat, aneantizat.

„Protocoalele SRI” au fost acorduri de voință care au avut ca scop nașterea de drepturi și obligații ale părților contractante, de exercitat, respectiv de executat în contextul și în sprijinul desfășurării acțiunilor lor având ca obiect combaterea și sancționarea, urmărirea penală și judecarea unor presupuse infracțiuni. Prin prisma definițiilor menționate anterior, ele au fost, deci, acte juridice, a căror validitate ar fi apreciată de instanțele judecătorești.

„Protocoalele SRI” ca acte administrative

 Din punctul de vedere al științei dreptului, actele juridice administrative sunt acele acte care emană de la autoritățile administrației de stat și au ca obiect organizarea aplicării legii și aplicarea ei în concret, atunci când aceasta implică exercițiul autorității publice. În măsura în care „Protocoalele SRI” au urmărit să organizeze aplicarea în concret a legilor privind combaterea unor infracțiuni, de către autoritatea judecătorească și serviciile secrete, ele pot fi calificate ca acte juridice administative bilaterale.

Legislația în vigoare a definit actele administrative prin metoda enumerării lor. La prima vedere, această enumerare nu include și actele de tipul „Protocoalelor SRI”. Rămâne ca instanțele judecătorești să decidă dacă enumerarea legală este limitativă, și atunci nu vor mai putea fi tratate prin asimilare ca acte administrative și altele decât cele menționate expres de lege, sau exemplificativă, ceea ce ar permite extinderea aplicării legii la acte care corespund definiției generale chiar dacă nu au fost expres numite în actul normativ pertinent.

În orice caz, dacă instanța de contencios administrativ se consideră necompetentă să judece legalitatea „Protocoalelor SRI”, ea trebuie să își decline competența în favoarea altei instanțe, iar nu să respingă acțiunea ca greșit introdusă. La nevoie, dacă nimeni nu se va socoti competent să soluționeze problema, va interveni un regulator de competență care va decide.

În ce constă ilegalitatea „Protocoalelor SRI”?

Sunt „Protocoalele SRI” ilegale? Printre altele, ele au implicat direct lucrătorii serviciilor secrete în desfășurarea anchetelor penale și au permis magistraților, ba chiar i-au obligat, să judece pe baza unor probe neaduse la cunoștința acuzaților și a căror veridicitate nu a fost verificată pe calea duelului judiciar, cu respectarea principiului „egalității armelor”.

De asemenea Protocoalele au făcut ca procesul judiciar să se desfășoare potrivit unor criterii de oportunitate, fără legătură cu legalitatea. Toate acestea sunt încălcări ale ordinii publice a statului român, ale principiilor consacrate de Constituția României, astfel cum au fost interpretate inclusiv prin deciziile Curții Constituționale, și ale drepturilor omului prevăzute de legea fundamentală și tratatele internaționale la care România este parte. În consecință, Protocoalele sunt nule absolut, ceea ce înseamnă că dreptul la acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibil și poate fi invocat de oricine.

Dacă această situație se exprimă în limbajul dreptului penal, constatăm că faptul încheierii și aplicării protocoalelor întrunește elementele constitutive ale unor numeroase infracțiuni, începând cu abuzul în serviciu și terminând cu represiunea nedreaptă. Prin urmare, toți magistrații implicați în afacerea protocoalelor sunt potențial penali, și urmărirea penală trebuie să înceapă imediat in rem, până la identificarea unor participări individuale în cazuri concrete.

Cum fapta este penală indiferent de anularea Protocoalelor, iar penalul are precedență față de procesul civil sau administrativ, nu are sens să se mai întârzie cu declanșarea procedurii penale. Evident cu condiția de a exista procurori suficient de curajoși spre a o face.

Anularea, „abrogarea”, denunțarea, revizuirea – instituții juridice inadecvate speței

Anularea „Protocoalelor SRI” nu poate fi temei de revizuire a unor procese penale decât dacă are loc în condițiile în care se poate dovedi aplicarea lor în spețe concrete, cu impact asupra deciziei judecătorești în acele spețe. Lucru puțin probabil, întrucât dacă existența protocoalelor ilegale poate fi dovedită prin deconspirarea lor, urmele actelor de aplicare a lor au putut fi mult mai bine ascunse.

Prin lege aceste probleme nu pot fi rezolvate. De ce? Pentru că legea nu constată situații de ilegalitate din trecut, ci doar abrogă sau modifică alte legi, cu efecte pentru viitor. O lege poate transforma o dispoziție legală într-una ilegală, scoțând în afara licitului anumite fapte care anterior fuseseră permise. Aceasta, însă, fără efect retroactiv. Abrogarea nu pune capăt unei dispoziții ilegale, ci uneia legale. Ceea ce, după cum am văzut, nu este cazul „Protocoalelor SRI”.

Pentru viitor, lipsa anulării și abrogării nu îi împiedică de fel pe magistrați și pe lucrătorii SRI să înceteze sau să refuze aplicarea respectivelor Protocoale, pentru simplul motiv că ele sunt ilegale, și nimeni, mai ale cei care fac parte din asemenea categorii profesionale, nu poate invoca necunoașterea legii – potrivit adagiului „nemo censetur ignorare legem”.

Problema este ce facem cu trecutul și prezentul. Nici anularea nici abrogarea (altminteri imposibilă) sau denunțarea (care este de competența părților semnatare) nu o pot rezolva. În această privință trebuie distins între victime și violatorii drepturilor acestora, iar în cazul celor din urmă, între cei care au cedat presiunilor și au aplicat dispoziții ilegale, și cei care au dat ordine ilegale și au arătat zel în încălcarea drepturilor omului.

Răspunderea, amnistia și grațierea

În condițiile în care nu se mai poate stabili cine a fost și cine nu, în concret, victima „Protocoalelor SRI”, toate victimele probabile trebuie amnistiate.

În ceea ce privește continuatorii, există trei opțiuni teoretice: răspunderea penală, amnistierea faptelor sau grațierea pedepselor. Alegerea uneia dintre ele are caracter politic.

În cazul amnistierii sau grațierii, autoritatea judecătorească trebuie supusă unui proces de lustrație având ca finalitate scoaterea din magistratură a celor care au dat ordine ilegale și le-au aplicat ori au insistat în aplicarea lor cu un entuziasm depășind limitele disciplinei de serviciu.

Orice alte soluții juridice sunt practic inoperante și nu vor duce decât la adâncirea crizei legale, morale și politice în care se zbate societatea românească.