Catastrofă demografică

 Nu vorbim doar de incompetenţă, ci există nişte motive întemeiate pentru care s-a ezitat publicarea acestor liste şi pentru care ne confruntăm acum cu o instabilitate majoră la nivel naţional şi cu deteriorarea imaginii de ţară la nivel european. Valorile reale ale evoluţiei demografice din ultimii zece ani nu se vor procesate şi implementate, pentru că urmările ar afecta interese personale, dar şi de ţară.

De altfel, ultimul recensământ al populaţiei, efectuat în 2011, ar scoate la iveală şi alte deprecieri ale nivelului de trai. Ocupăm, astfel, locul I în Europa în ceea ce priveşte scăderea demografică, numărul populaţiei micşorându-se cu 2,6 milioane în zece ani, ceea ce face să ne situăm la nivelul anului 1965 ca număr de locuitori. De asemenea, rata mărită de emigrare a persoanelor apte de muncă dezvăluie un nivel de trai scăzut. Oficializarea cifrei reale a populaţiei României are un efect de domino, propagând schimbări majore.

Mai jos sunt doar câteva repercusiuni evidente, dar care vor fi baza schimbării imaginii şi economiei ţării:

1 Agenţiile internaţionale de analiză economică şi financiară care stabilesc ratinguri de ţară vor declasifica România, poziţionând-o ca o ţară neatractivă şi nesigură pentru investitorii străini.

2 Va creşte rata șomajului, nu şi numărul şomerilor, în condiţiile în care populaţia activă scade, iar numărul şomerilor rămâne constant.

3 Se va reduce numărul de parlamentari: reducerea populaţiei cu 11% ar trebui să determine şi reducerea numărului de parlamentari cu 11%, de la 469 câţi sunt acum până la 417. De asemenea, se va reduce şi numărul de europarlamentari (dacă datele ar fi fost aplicate la timp, am fi avut cu doi europarlamentari mai puţin). Modificările vor trebui aplicate până la nivelul primăriilor, unde va trebui redus numărul de consilieri locali.

4 Scăderea cu două milioane de locuitori va afecta şi numărul de voturi alocate României în Parlamentul Uniunii Europene. La momentul actual, România este pe locul şapte ca număr de voturi.

5 Datele vor arăta cât de dificil este de susţinut sistemul de pensii actual. Având o populație activă în scădere, se va vedea că numărul contribuabililor actuali nu este suficient pentru a asigura pensiile.

6 Va ieşi la iveală efortul uriaş pe care segmentul privat al economiei îl face pentru a susţine segmentul plătit din bani publici.

7 Scăderea populaţiei va duce şi la disponibilizări în instituţiile de stat. O primă instituţie care va fi afectată va fi Poliţia Locală.

8 Având o populaţie îmbătrânită şi cu tendinţă de migrare din mediul urban către cel rural, o putere de cumpărare mai mică, investiţiile de orice fel vor ocoli România.

9 La începutul lui 2012,  preşedintele Traian Băsescu anunţa că România are cea mai mică datorie externă pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Această constatare va deveni invalidă odată ce vor fi publice listele cu actuala populaţie a României.

10 Capitala scade în clasamentul european pentru că populaţia ei a scăzut cu 0,25 milioane de locuitori. Este uşor de anticipat că multinaţionalele îşi vor modifica politica de extindere în ceea ce ne priveşte.

11 Fondurile europene care pot fi accesate de ţara noastră se vor diminua în funcţie de numărul de locuitori.

12 Va creşte PIB-ul pe cap de locuitor. De la 5.900 de euro anul trecut va ajunge la 6.700 de euro.

Dacă nivelul de trai nu va avea o îmbunătăţire în următorii ani, numărul de locuitori va continua să scadă, ajungându-se ca în anul 2050 România să aibă 16 milioane de persoane.

Radu Beleca, cercetător, participant la studii  antropologice:

„România şi-a pierdut masa critică”

Oricât/oricum am analiza rapoartele statistice naționale ale Băncii Mondiale sau ale Națiunilor Unite legate de situația demografică din România şi oricât/oricum am discuta această problemă indiferent de mediu –  politic, social, economic, strategic –, realitatea este că România şi-a pierdut masa critică.

Întrebarea pe care trebuie să şi-o pună actualii „guvernanți” este următoarea: este dispusă tânăra generație să ducă mai departe datoriile acumulate în ultimii 20 de ani prin corupție şi incompetenţă de către un sistem menținut prin instrumente coercitive? La care se adaugă, bineînțeles, bogățiile naționale: deșeurile/deșeurile nucleare, poluarea, lipsa infrastructurii, defrișările, degradarea sistemului educațional şi a celui de sănătate, lipsa sistemelor de irigații, dezastrul din sistemul energetic ş.a.m.d. Răspunsul este NU.

Primul pas îl constituie adevărul şi capacitatea de a comunica adevărul, iar următorul pas este ecologizarea instituțiilor şi mecanismelor pe criteriul competenţei şi al meritocrației. Abia atunci ne vom putea pune întrebarea: avem sau nu capacitatea de a oferi o alternativă? Este necesar ca o generație, așa cum s-a mai întâmplat la 1848, să constate lipsa de validitate a modelului vechi şi să propună un model nou.

România, ca ţară, are pregătită această generație, călită bine în „meandrele concretului”, care de data aceasta nu se mai mulțumește cu puțin, indiferent de planul de discuții: intelectual, economic, spiritual…