Deținută de omul de afaceri Elon Musk, Starlink reprezintă o rețea de sateliți care oferă acces la internet de mare viteză în întreaga lume. Starlink furnizează acum faza beta a serviciului său, atât în SUA cât și pe plan internațional, și va continua extinderea până la acoperirea aproape globală a zonelor populate în 2021.
1000 de sateliți în plus în cosmos

În faza beta, volumul de date uplink poate ajunge la 150 Mb/s și downlink până la 50 Mb/s. Performanțele vor crește sensibil în faza de exploatare comercială a sistemului.
Costul estimat al debitului de date prin rețeaua Starlink este cu un ordin de mărime mai mic decât al serviciilor similar furnizate acum de majoritatea operatorilor de servicii Internet.
Fiecare satelit cântărește aproximativ 260 kg și are un design compact (cu o rachetă Falcon 9 pot fi lansați câte 60 de sateliți odată), și are câte 4 antene matriceale puternice care asigură un debit enorm de date. Fiecare satelit are un sistem automat anti-coliziune beneficiind de informații de la sistemul de urmărire a deșeurilor cosmice al Departamentului American al Apărării. Această capacitate reduce erorile umane, permițând o abordare mai fiabilă a evitării coliziunilor cu deșeuri cosmice sau cu alți sateliți.
Manevrele cosmice și corectarea orbitei se efectuează cu motoare ionice alimentate cu crypton, o premieră în domeniul sistemelor de propulsive cosmice, aceste motoare asigurând și deorbitarea sateliților la sfârșitul perioadei lor active, astfel încăt să lase spațiul cosmic curat, fără deșeuri suplimentare.
Ca sursă de electricitate la bord, sateliții Starlink dispun de un singur panou de celule solare, standardizate și ușor de integrat în procesul de fabricație, simplificând semnificativ sistemul.
De fapt, Elon Musk a promovat întotdeauna ideea că un sistem trebuie să fie cât mai simplu posibil cu condiția să-și îndeplinească funcțiunile de bază, cu cât este mai simplu este mai fiabil și mai ieftin.
Pentru a asigura un flux de date pe bandă largă transmis cu precizie, fiecare satelit beneficiază de un senzor de navigație după stele, fabricat în cadrul firmei lui Elon Musk, ce asigură furnizarea informațiilor despre poziția sa în spațiu raportată la axele sale.
Altitudinea la care operează acești sateliți este puțin peste 1000 km.
Până la lansarea sateliților din rețeaua Starlink în spațiul cosmic operau aproximativ 2000 de sateliți activi. Acum sunt deja peste 1000 de sateliți în plus datorită rețelei Starlink. Dimensiunea constelației ar putea ajunge până la 42.000 de sateliți.

Internet la țară
Pentru mulți clienți din mediul rural acest serviciu de Internet reprezintă într-adevăr singura alternativă disponibilă. Cu mai mulți și mai avansați sateliți în funcțiune, volumul de date ar putea ajunge la un gigabit pe secundă. Cu noua navă Starship, costul lansării acestor mii de sateliți și viteza cu care compania ar putea face acest lucru se vor îmbunătăți substanțial.
Să analizăm ce ar însemna ca afacere o dezvoltare completă a acestei rețele. Starlink ar putea deveni o vacă de muls bani, dacă mă pot exprima astfel. Serviciul nu va fi potrivit pentru majoritatea clienților/ populațiilor urbane, prea dense și cu prea mulți furnizori alternativi de servicii pentru ca Starlink să fie avantajos.
Elon Musk a declarat că Starlink va deservi cei 3-4% dintre clienții cu cea mai mică accesibilitate la Internet. În plus, față de clienții din mediul rural va deservi și alte nișe, cum ar fi furnizarea de WiFi avioanelor aflate în zbor și acces la internet pentru echipajele de pe navele oceanice.
Veniturile globale din telecomunicații sunt estimate acum la 2,4 trilioane de dolari.
Să presupunem că Starlink va putea acapara 3% din această piață, adică va avea venituri de 72 de miliarde de dolari pe an, mai mult decât câștigă SpaceX din lansări. În 2019, compania a avut venituri de doar două miliarde de dolari. Mai merită să ne punem întrebarea ce ar face SpaceX cu 72 miliarde USD pe an dacă succesul ei până acum a rezultat din venituri anuale de doar două miliarde USD?
Pe lângă enorma afacere reprezentată de furnizarea de servicii internet direct din cosmos, se manifestă deja perturbații majore ale unor activități efectuate de la suprafața Terrei. Nu punem problema unor servicii întregi de telecomunicații prin sisteme terestre care ar putea da faliment prin faptul că nu vor mai putea asigura prețuri competitive serviciilor furnizate de ei. Acesta este un rezultat normal al evoluției tehnologice și al unor noi afaceri bazate pe aceasta.
Marea problemă a plasării pe orbite terestre a unui număr enorm de sateliți o reprezintă perturbarea majoră a observațiilor efectuate prin intermediul telescoapelor terestre. Astronomii profesioniști și amatori sunt deja foarte îngrijorați de acest lucru, problema se discută în forumuri de specialitate și a ajuns deja și în atenția ONU. Oare se va putea gasi o soluție care să împace cumva ambele tabere? E premature să dăm verdicte.















































