17 martie, Corespondenţă de la Moscova

Rușii vor veni duminică, 18 martie, la secțiile de vot să-i confirme președintelui Vladimir Putin mandatul pentru încă 6 ani. Asta ne sugerează sondajele oficiale, care spun că rata de încredere a cetățenilor ruși în candidatul Putin rămâne la nivelul de 69%.

Citeşte şi: Putin: „Rusia deţine arme hipersonice!”

CINE LUPTĂ CU PUTIN?

Conform datelor publicate de Centrul de cercetare a opiniei publice (CRSOP), concurenții politici nu par a fi capabili să-i obstrucționeze liderului rus drumul spre următoarea victorie. Cel mai apropiat rival al președintelui actual este omul de afaceri Pavel Grudinin. Acesta candidează din partea Partidului Comunist din Federația Rusă şi se bucură de susţinerea a 7% din viitorii alegători.

Îl urmează Vladimir Jirinovskii, clovnul politic bătrân, care, jucând pe scena parlamentarismului rusesc în calitate de lider al Partidului Liberal-Democrat încă din zorii existenţei Federaţiei Ruse ca stat postsovietic, niciodată nu a trecut de la critici la paşi concreţi spre putere. Acesta îi poate contesta locul doar lui Grudinin, rata sa de încredere fiind de 5%.

Locurile următoare în ratingul făcut de CRSOP le ocupă personajele politice ale flancului liberal.

Ksenia Sobciak este o vedetă TV şi o activistă cunoscută a mişcării contraputiniste din perioada alegerilor precedente, din 2012. De data aceasta, a încercat să-şi testeze propriul potențial politic şi a candidat din partea partidului „Inițiativa Civică”, creat tot în 2012, într-o încercare de a consolida şi a păstra potențialul politic al mişcării de protest. Nu prea reușește, ceea ce ne arată rata ei de 2%.

Citeşte şi: Înjurături în direct la TV și scene incredibile

Poate ar fi strâns mai mulți simpatizanți, dacă n-ar exista o anumită suspiciune a publicului rus în privința sincerității sale. Se ştie despre legătura dintre biografiile Kseniei Sobciak şi însuși președintelui Rusiei. Tatăl candidatei, Anatolii Sobciak unul din fondatorii Mişcării pentru reforme democratice în URSS, a fost şeful lui Vladimir Putin timp de 6 ani. Când a fost primarul orașului Sankt-Petersburg în anii 1990-1996, între cei doi s-a format o relație de prietenie.

Deși Ksenia Sobciak a dezmințit zvonul că președintele ar fi de fapt naşul ei, imaginea creată de această supoziție persistă în opinia publică, iar activitatea politică a Kseniei este percepută mai degrabă ca un dans cu Kremlinul sau, cel mult, o revoltă aproape adolescentă a vedetei.

Al doilea candidat liberal este Grigorii Yavlinskii, un personaj tot din anii’90, comparat de unii cu Bernie Sanders pentru orientarea sa politică de liberal de stânga, foarte puțin înțeleasă de ruși.  Pentru el sunt gata să-şi dea votul doar 1% din respondenți. De data asta putem da încredere datelor CRSOP fără nicio reținere, fiindcă ele sunt confirmate de toată biografia politică a lui Yavlinskii.

Vice-prim-ministru al Rusiei din 1992, un economist cu renume şi unul dintre fondatorii partidului „Iabloko” („Mărul”) din 1993, acest politician a petrecut 25 de ani în certuri intermitente cu tovarășii din partidul său. Din cauza asta a pierdut treptat influența, şi din 2007, partidul său nu mai este reprezentat în Parlamentul Rusiei. Yavlinskii a candidat fără rezultate însemnate la prezidențialele din Rusia, în 1996, 2000 şi 2012. Acum poate e ultima șansă pentru acest destul de vârstnic (66 de ani) politician să aducă publicului aminte de existența sa.

Acelaşi interes de a apărea în public îl au şi restul candidaților – doi comuniști din afara Partidului de stânga PCFR, Serghey Baburin, Maxim Suraikin şi ombudsmanul  Boris Titov. Ei nu vor avea mai mult de 1% de voturi fiecare.

PLICTISEALA PREZIDENŢIALĂ

Se pare că această campanie prezidențială nu are niciun sâmbure de intrigă şi e plictisitoare ca un show cu vedete vechi şi expirate. Nici acțiunile de protest ale opoziției nu sunt atât de pline de viaţă şi nu stârnesc emoții comparabile cu ceea ce a avut loc în 2012.

Atunci, mii de oameni au ieșit în stradă cu panglici albe, salutând „revoluția zăpezii”, iar contra lor s-au format adevărate mişcări populare, care l-au susținut pe președintele Putin din propria inițiativă. Nimic din acele emoții nu s-a păstrat.

Elanul patriotic al reprezentanților curentului naționalist-conservator a fost înăbușit de nemulțumiri generate de prea nehotărâta – după opinia multora dintre ei – reacție a Rusiei la evenimentele din Ucraina.

Citeşte şi: Ar trebui să ne facem griji 

Cei ce împărtășesc ideile prooccidentale au rămas dezamăgiți încă din 2012 de slăbiciunea vădită şi futilitatea opoziției care mai mult a mimat „revoluția”, decât să facă ceva concret. Deși era puțin probabil ca forțele de securitate ale Rusiei să-i fi dat vreo șansă pentru acțiuni mai reușite.

Deasupra acestor nemulțumiri vechi se suprapune nemulțumirea răspândită de prea lenta dezvoltare a economiei. PIB-ul Rusiei abia s-a întors spre o creștere nehotărâtă de 1,5% în 2017 după doi ani succesivi de scădere. Nu este totalmente exclus ca aceste stări ale cetățenilor să se manifeste în ziua alegerilor.

UMBRA COMUNISMULUI

Trebuie să privim mai atenți spre candidatul comunist Pavel Grudinin, care poate juca rolul de „lebăda neagră” în opera pusă pe scenă de toate forțele implicate în campania electorală din 2018.  Este director al întreprinderii agricole S.A. Sovhoz Imeni Lenina şi are o experiență politică la nivel parlamentar regional. Este candidatul tip Lukaşenko, cu alură populistă a unui pretins lider care „cugetă ca un bun gospodar”, îl omagiază pe Stalin şi propune „naționalizarea”.

A intrat în campanie electorală datorită îmbătrânirii vădite a liderului PCFR Ghenadii Ziuganov, care din anii ’90 era un sparring-partener obișnuit pentru oricine se afla la putere în Rusia. Pavel Grudinin s-a dovedit a fi mai toxic, având o creștere rapidă a ratingului în prima parte a campaniei electorale şi înfruntând o critică vehementă la adresa sa la televiziunile oficiale, la care a fost supus spre mijlocul campaniei. Ca răspuns, surse din opoziție au început răspândirea zvonurilor, total neconfirmate, despre cum că sondajele sociologice ar fi măsluite, iar adevărata rată de susținere a lui Grudinin ar fi mult mai ridicată.

Citeşte şi: A devenit președinte pe viață

După opiniile politologilor locali, situația e privită nervos şi de cei care se ocupă de campania lui Vladimir Putin. Ei au reţinut „fenomenul Trump”, când datele sociologice din preajma alegerilor n-au evidențiat dispoziția adevărată a electoratului.

Este puțin probabil, însă, că directorul întreprinderii agricole va putea concura serios cu liderul Rusiei de aproape 20 de ani.

Dacă va reuși să strângă mai multe voturi, decât au așteptat experţii înainte de alegeri (7-12 %), prin asta, se va evidenția dorința crescândă a poporului rus pentru schimbare. O asemenea întorsătură ar putea dăuna imaginii lui Vladimir Putin, bazată tocmai pe conceptul legăturii directe dintre președintele şi poporul ţării, care s-ar dovedi slăbită.

Așadar, clovnii bătrâni şi actorii secundari vor forma doar fundalul scenei, pe care se va juca soarta Rusiei pentru viitorul deceniu. De fapt, din 2000, fiecare alegeri prezidențiale au îndeplinit concomitent şi rolul unui referendum prin care poporul rus este somat să confirme cursul politic ales de Kremlin.

După fiecare scrutin, Rusia îl are pe post de președinte pe același Vladimir Putin, dar cu nuanțe noi, care se accentuează cu trecerea timpului. Întrebarea zilei de 18 martie este legată de două necunoscute: prezența la vot şi procentajul candidatului comunist Pavel Grudinin.

Prea multă absenţă la vot ar însemna implicit „tăcerea poporului”, fenomen groaznic descris perfect de pоetul Pușkin în celebra opera „Boris Godunov”.

Prea multă înclinație a simpatiilor electorale spre „Noul Lukaşenko al Rusiei” va fi un semnal puternic pentru Kremlin că a venit timpul s-o ia mai la stânga.

Politologii  observă deja că declarațiile președintelui Putin, făcute în preajma alegerilor, arată că liderul rus este foarte atent la stările de spirit din ţara sa, lucru confirmat chiar de politologul de opoziție de stânga Mihail Khazin.