Concerte de sfârşit de octombrie

  Dacă afară totul este schimbător şi nu întotdeauna pe placul nostru, instituţiile de cultură continuă să propună publicului seri de concerte cât mai interesante.

Sala Radio o readuce în Bucureşti pe celebra noastră soprană Ruxandra Donose, iar Filarmonica George Enescu vrea să ne încânte cu un program special romantic şi post romantic. Trei seri de concerte: joi şi sâmbătă la Ateneu, vineri la Radio.

Joi, 27 Octombrie 2011, 19:00 – 21:00
Sala mare a Ateneului Român.

Orchestra simfonică a Filarmonicii ”George Enescu”

Dirijor
HORIA ANDREESCU

Solist
DAVID GRIMAL

Program

Alban Berg
Concert pentru vioară şi orchestră

Ottorino Respighi
La boutique fantasque
Pini di Roma

Alban Berg a început prin a compune superbe lucrări în linia romantismului wagnerian. Apoi renunţă la melodie şi devine adeptul atonalismului şi dodecafonismului. Primele şi ultimele lucrări par a fi compuse de doi oameni total diferiţi. Concertul pentru vioară face parte dintre piesele favorite ale compozitorului, fiind o lucrare elegiacă şi chiar dacă  aminteşte de tonalitate şi citează un coral de Bach, rămâne pe de-a-ntregul o lucrare dodecafonică puternic influenţată de stilul componistic al lui Schönberg. Venind din aceeaşi perioadă istorică, dar cu o stilistică total diferită, seara se încheie cu două lucrări ale italianului Ottorino Respighi. Muzica lui combină formele şi melodia preclasică cu armoniile şi culorile romantice ale secolului 19. Pini di Roma face parte din cea mai cunoscută lucrare a sa, Trilogia Romană (Fontane di  Roma, Pini di Roma şi Feste Romane). Anii de studiu cu Max Bruch şi Rimski-Korsakov se aud în tonalităţile sale neo-baroce precum ingrediente savuroase. La bourlesque fantastique a fost compusă la cererea lui Diaghilev pentru un balet rusesc.  Seara mi se pare intrigantă având un astfel de program care începe atonal cu o lucrare pe care o pot gusta doar aficionado ai muzicii dodecafonice şi se încheie cu lucrări extrem de melodioase, imagistice , poetice care atrag, fiind accesibile chiar şi fanilor  muzicii disco, pop, rock, care nu au mai auzit clasic niciodată.

Vineri, 28 octombre la Sala Radio, Mozart îi este opus lui Wagner.

Dirijor şi solist: JULIEN SALEMKOUR

Solişti:
RUXANDRA DONOSE – mezzosoprană
MARIUS VLAD BUDOIU – tenor

W. A. Mozart: Concertul nr. 23 în la major pentru pian şi orchestră, K. 488
G. Mahler: Cântecul pământului

Concertul pentru pian face parte din opusurile de la sfârşitul vieţii lui Mozart. Deşi având teme luminoase şi pozitive, regăsim  printre ele câteva momente melancolice, uzuale compoziţiilor sale. Deşi aparent muzica lui Mozart este diferită de a lui Beethoven, unul fiind considerat spumos iar celălalt acoperit de revoltă, de fapt Beethoven l-a admirat pe Mozart şi l-a recunoscut fiind de asemenea un rebel.  Creaţia lui Beethoven este dominată şi centrată pe lupta către optimism, învingerea nostalgiei prin pozitivitate iar compoziţiile mozartiene sunt traversate de momente ludice şi luminoase dar care sunt doar o mască ce acoperă suferinţa, tragismul şi melancolia. Din când în când aceste stări ies la suprafaţă printre momentele de bucurie afişată şi veselia falsă.

Ultimul moment muzical al săptămânii va fi concertul de sâmbătă de la Ateneu unde Orchestra Română de Tineret dirijată de Christian Badea va interpreta Preludiu la Tannhäuser de Wagner şi Simfonia aVa de Ceaikovski. Această simfonie, foarte cunoscută are particularitatea că principala temă se repetă în toate cele patru mişcări. Denumită şi Destinul (precum aV-a de Beethoven), tema de bază este esenţa ideii de a te lăsa în voia sorţii şi a fi resemnat cu ceea ce ţi se dă dar mai ales de a avea încredere în destin. Optimismul străbate toată lucrarea care începe cu un caracter funebru,  care  pe parcus de devine un marş triumfant.

Promit cât mai curând îl voi aborda şi pe Wagner.