Cristiana Stancu, campioană internațională la lupte și pictor de icoane

O apariție mai mult decât atipică în zgomotul citadin de fiecare zi, pentru care este nevoie să faci o pauză, să respiri și să te deschizi spre universul pe care ea îl deschide printr-un fel de a fi. De aceea reușim să o regăsim pe Cristiana în filele Q Magazine.

Citește și: Un talent pe măsura frumuseții

 Cine este Cristiana „Mongol” Stancu?

Îmi place să cred că un om în devenire. Și devin, zi de zi, în sala de antrenament, în ring, în fața șevaletului, în fața oamenilor, în cadrul familiei, înaintea conștiinței mele.

Cred că mă definesc prin lucrurile prin care le fac şi, deşi fac destul de multe lucruri, a sfârşitul zilei mă simt luptătoare, pentru că aceasta este profesia mea. Sunt luptătoare profesionistă!

Apoi artist plastic şi pictor iconar, pentru că, deşi ambele manifestări implică pictură, sunt foarte diferite. Această latură artistică o transpun şi în faţa camerei de luat vederi, unde îmi doresc să arat cunoştinţele marţiale, prin filme de acţiune. Am experienţe extraordinare în lumea discursurilor motivaţionale, care mă încarcă şi mă responsabilizează în acelaşi timp. E înspăimântor ce impact putem avea asupra celorlalţi oameni, de aceea cred că menirea mea este să fiu un model comportamental de calitate, autentic şi cu principii sănătoase.

Ești prima campioană mondială a României la Kickboxing Profesionist, artist marţial, absolventă de Teologie, pictor licenţiat în iconografie, speaker motivaţional și ai debutat în lumea filmului! Cum se simte o persoană care relaţionează cu atât de multe lumi diferite și cum te percepe societatea în general?

La prima vedere, ai crede că trebuie să te comporți diferit în funcție de lumea în care ești, însă, de-a lungul timpului, am simțit că autenticitatea câștigă oriunde, așa că am ales să fiu eu însămi, sinceră, onestă, fermă, și cred că a funcționat. Nu mă simt din nicio lume neapărat și nu fac absolut niciun efort la trecerea dintr-o parte în alta. Succesul, la fel ca dificultățile, se aseamănă izbitor în orice context. Cred că societatea mă percepe ca pe o personalitate unică și cu potențial de a face lucrurile diferit.

Deşi rămân pozitivă în majoritatea cazurilor, România este o ţară în care oamenii s-au obişnuit să facă compromisuri pentru a reuşi, iar asta nu e în felul meu de a fi.

„Scopul scuză mijloacele” s-a folosit de mult prea multe ori în ţara noastră şi de asta cred că trăiesc într-o societate dezintegrată, cu milioane de scopuri personale şi fără nicio ţintă naţională care să reabiliteze o naţiune aproape pierdută!

Iar asta se simte! Se simte în performanţă, în lipsa unui sprijin concret, în lipsa unor sponsori sau a unor persoane de încredere din mecanismul de stat care să promoveze adevăraţii eroi ai României. Din păcate nu ne pasă, nu le pasă, iar eforturile de a putea ajunge şi performa la cel mai înalt nivel a devenit o muncă sisifică.

Însă, prin calitatea de luptătoare, prin dorinţa de a merge mereu înainte cu Dumnezeu, cred că voi reuşi să arăt încă o dată, că românii au ceva sfânt în ei, ceva genial, care îi poartă dincolo de limite.

Unde te vezi în peisajul sportiv și social românesc?

 Din păcate, peisajele din România în care apar și oameni ajung, de multe ori, să fie dezolante. Cred că România suferă la capitolul modele comportamentale, iar eroi nu au mai apărut de mult. Se vrea repede, ușor și bine orice, fără sacrificiu sau jertfă. Și ar fi rușinos să aruncăm această stare doar pe generațiile tinere. Cred că există oameni de calitate care pot reintegra România din punct de vedere moral în ea însăși, iar prin munca mea îmi doresc să contribui activ la acest ideal.

Îmi doresc să devin din ce în ce mai mult o personalitate internaţională, iar după câştigarea unor confruntări valoroase în promoţia Colosseum Tournament, mi-am reconfirmat statutul de sportiv de elită mondială. Gala este transmisă live prin canalul TV FightBox HD în peste 50 de ţări în toată lumea, ceea ce mi-a adus o notorietate internaţională şi mai mare, primind mesaje cu felicitări din ţări precum Argentina, Coreea de Sud, Columbia, Brazilia, Olanda, iar lista poate continua.

Care sunt dificultăţile pe care le întâmpini în sportul pe care îl practici?

Dificultăţile au fost si sunt foarte prezente în activitatea mea sportivă, dar şi succesele au fost pe măsură. Am scris istorie pentru artele martiale româneşti şi, am reuşit sa fac şi un record mondial, obţinând performanţe internaţionale în 8 discipline de luptă diferite, dintre care 2 olimpice : box şi lupte.

De multe ori a fost foarte dificil să trec peste barierele psihice ale oamenilor şi ale etichetărilor chiar din partea antrenorilor sau a colegilor. Faptul că sunt femeie într-un domeniu ‘bărbătesc’ mi-a adus de multe ori greutăţi, uneori jigniri şi neîncredere. Însă, datorită talentului şi seriozităţii de care am dat dovadă în sala de antrenament, am dovedit că acest sport nu poate fi etichetat ca fiind masculine sau feminine, este uman, iar asta se vede din ce în ce mai clar şi la nivel mondial.

Aceste performanţe, în orice altă ţară ar fi atras o mulţime de sponsori şi parteneri pentru a-mi putea continua fără griji activitatea. Aici, din păcate, au atras multă invidie şi foarte multe promisiuni. Însă, îi mulţumesc Lui Dumenzeu pentru tot ajutorul pe care l-am primit pentru a-mi putea continua drumul, cu greu, tot înainte!

Obiectivul tău este să lupţi și să câștigi pe arena Madison Square Garden, așa cum ne-ai mărturisit! Ce vei face după ce vei fi atins și acest obiectiv?

 Atingerea acestui obiectiv necesită o întreagă infrastructură, de care, în acest moment, nu dispun. Dar este doar o chestiune de timp. Ca toate celelalte lucruri, am lăsat în grijă lui Dumnezeu găsirea resurselor și a oamenilor alături de care voi atinge acest obiectiv. În rest, eu fac tot ce depinde de mine pentru a reuși! După acest mare succes, mă voi bucura nespus și îmi voi continua cariera în film și artă. Iar la sfârșitul zilei, voi mulțumi pentru tot și pentru toate.