gluten free breads on wood background
Actual

De ce este „la modă” alimentația fără gluten?

În ultimii ani, bântuie o „modă alimentară” care vizează eliminarea din dietă a alimentelor ce conţin gluten, odată cu acestea fiind înlăturată, se spune, o serie întreagă de probleme de sănătate.

În cartea sa „Alimente care ucid creierul – cerealele, zahărul și alți carbohidrați” (editura Litera, 2015), dr. David Perlmutter, neurolog și membru al Institutului American pentru Nutriție, scrie în primul capitol “Temelia afecțiunilor cerebrale”, subcapitolul “Creierul tăcut în flăcări” următoarele: “Când le spun oamenilor că sensibilitatea la gluten reprezintă cea mai mare și mai nerecunoscută amenințare la adresa sănătății umanității, replica pe care o aud este în mare măsură aceeași: „Cred că glumești”. Iar când le reamintesc oamenilor că ultimele descoperiri științifice arată cât este de nociv glutenul și cum declanșează nu numai demență, dar și epilepsie, dureri de cap, depresie, schizofrenie, ADHD și chiar scăderea libidoului, ideea generală este: „Nu înțeleg ce vrei să spui“. Spun asta pentru că tot ceea ce știu ei despre gluten vizează sănătatea intestinală – nu starea de bine neurologică.”

Cu alte cuvinte, omul spune că pâinea și cerealele din grâu, orz, secară și ovăz, omoară creierul. Sensibilitatea la gluten este întâlnită din ce în ce mai des la copii cunoscuților mei sub formă de “alergie la cerealele din grâu, orz, secară sau ovăz și bineînțeles, la pâine.”

Eu am descoperit că am sensibilitate la gluten la vârsta de 29 de ani, deși sensibilitatea o aveam din primii ani de viață. Am trăit cu această sensibilitate, fără să știu care era cauza durerilor de burtă, a refluxului, a balonărilor, a senzației de greață. Nu se știa în România despre “sensibilitatea la gluten”. Despre “Boala Celiacă”. Doctorii emiteau diagnostice bazate pe simptomele de care mă văităm: “boală de reflux-gastro-esofagian”, “sindrom de colon iritabil”. Am fost la mai mulți doctori, însă aceștia își “împrumutau” unul de la altul diagnosticul. Printr-o înlănțuire norocoasă de evenimente, am descoperit în toamna anului 2014 sensibilitatea mea la gluten, iar de atunci sunt altfel. Trecând abrupt de la șocul lejerității unei diete care includea orice (chiar și cu suferința inexplicabilă de după) la un regim alimentar restrictiv, am început să mă documentez, cu atât mai mult cu cât în jurul meu, auzeam din ce în ce mai des despre oameni ai căror copii sunt alergici la gluten, la lactoză, etc. Astfel am ajuns la concluzia (deșartă) că un rol important îl are Industria agro-alimentară, care, așa cum explică medicul William Davis în cartea sa “Dieta fără gluten”, (editura Adevăr Divin din Brașov): “În ultimul deceniu în care au început să fie aplicate modificări genetice nu s-a solicitat niciun test de siguranță pentru plantele modificate genetic, practica fiind considerată similară cu practica sigură și benefică a hibridizării.” Doctorul Davis arată în continuare că “eforturile de hibridizare continuă inclusiv la ora actuală, producând noi varietăți de grâu “sintetic”. [….] În ultimii 50 de ani au fost create mii de varietăți noi de plante care au ajuns pe mesele oamenilor fără ca cineva să efectueze teste de siguranță. […] Grâul modern, care a suferit sute sau mii de modificări genetice ale caracteristicilor sale, a devenit principalul aliment la nivel mondial, fără că cineva să verifice cât de potrivit este pentru consumul uman.” Și tot în cartea doctorului William Davis găsim și motivul oferit că pretext de “Industrie” pentru modificarea genetică masivă a grâului: “noile semințe de grâu care sunt capabile să producă recolte foarte mari la hectar sunt cauza directă a creșterii explozive a populației, din cauza căreia agricultura intensiva a devenit o necesitate.”

Produsele fără gluten, regăsite încă timid în super și hiper-marketurile din România, sunt cele mai scumpe alimente de pe raft. De cele mai multe ori, prețul acestora este dublu față de cel al alimentelor Bio. Am participat la o conferință organizată în anul 2015 la București pe tema intoleranței la gluten și a Bolii Celiace, în care au fost invitați oameni care sufereau de intoleranță, celiaci, familii cu copii, necunoscători ai domeniului, oameni care doreau să se informeze. Un doctor pediatru a oferit o informație conform căreia, în alte state, prețul produselor fără gluten de la raft, este diminuat cu un pocent care variază de la țară la țară, prin implicarea Guvernului statelor respective, care înțeleg necesitatea intoleranților și a celiacilor de a avea acces la aceste produse pentru o viață sănătoasă printr-o alimentație potrivită și calitativă. Astfel, în Argentina produsele fără gluten sunt subvenționate de stat cu echivalentul a 30 dolari pe lună, în Belgia 38 euro, în Canada cu 185 de dolari canadieni pe lună, în Finlanda cu 21 euro pe lună, în Franța cu 45 de euro pe lună, în Grecia cu 100 de euro pe lună, în Norvegia cu echivalentul a 250 de euro pe lună, în Suedia prețul acestor produse este compensat parțial de șase ori pe an, la fel și în Anglia unde prețul produselor fără gluten este compensat parțial.

Este cunoscut faptul că în Italia, o bună parte a populației suferă de intoleranță la gluten sau Boală Celiacă. Italia este de altfel, unul dintre principalii producători de produse fără gluten din Europa (alături de Spania și Polonia). Este explicabil de ce Italianii suferă de afecțiuni asociate consumului de gluten, doar sunt inventatorii pizzei și ai pastelor. Similar este și cazul Românilor care încep să sufere din ce în ce mai mult de intoleranță la gluten, pentru că pâinea reprezintă nu numai baza alimentației noastre, dar este adânc “sadită” în conștiința noastră la nivel de credință și expresie; “Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de toate zilele”, spune Biblia. Moise descrie în Deuteronom, Țara Promisă ca pe “un ținut al pâinii, orzului și viilor”. Pâinea este scopul muncii noastre ca să-ți câștigi pâinea că e rău când n-ai să pui o pâine pe masă sau când n-ai bani nici de-o pâine. Este motivul pentru care suntem atât de defensivi ca popor, atât de închiși în noi, atât de retrași, ca să nu ne ia cineva pâinea de la gură. Cerșetorii îți cer bani pe stradă ca să-și ia și ei o pâine. Nu altceva. O pâine!

Am scris acest articol din dorința de a vă împărtăși câteva informații care vă pot ajuta să descoperiți noi dimensiuni ale obiceiurilor culinare, în ideea unei îmbunătățiri a calității vieții. Bineînțeles că este greu să influențezi Guvernul mai ales în România pentru a susține alimentația (dieta) oamenilor care suferă de intoleranțe, boli sau alergii de tot felul, iar influența generală a Industriei agro-alimentare este peste puterile noastre de înțelegere și control. Totuși, Guvernul sau Industria nu ne pune produse în coș, nu ne bagă mâncare în gură și nu ne spune ce să citim și ce nu.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top