De ce Europa de Est speră la victoria lui Biden

Atât sub administrația președintelui Obama, cât și sub cea a lui Trump, Europa de Est a decăzut din agenda de politică externă a SUA. Următorii patru ani ar putea fi marcați de o nouă accentuare a promovării în această zonă a valorilor liberale cu tentă americană, ori de urmărire a antagonismelor americane față de Republica Populară Chineză.

• Tomac, desemnat pentru a-i face partid lui Nicușor Dan? Care sunt reacțiile partidelor
• Prin desemnarea lui Tomac, Nicușor Dan a încălcat Constituția. Ce-a spus CCR
• Nicușor Dan l-a desemnat pe Eugen Tomac să formeze guvernul
• Unde mai spionează China
• CCR a decis: Ordonanța SAFE este constituțională. Conflictul constituțional Parlament-Guvern pe SAFE se judecă în 10 iunie

DUALISM PROFUND

Într-un mod mai pregnant decât în alte părți ale lumii, Europa de Est pare să fie un prim exemplu al politicii dualiste de angajare și dezangajare paralelă abordată de SUA. Acest tipar precede administrația Trump și își găsește originea în mandatul de Președinte al lui Barack Obama.

Profundul dualism al strategiei SUA în Europa de Est este marcat de politici contrastante, precum „pivotul către Asia” sau întărirea așa-numitului „flanc Estic”. Majoritatea țărilor din regiune consideră un parteneriat transatlantic puternic ca reprezentând o metodă sigură de a păstra distanțarea față de Federația Rusă, cât și de a dobândi o influență comercială sporită în cadrul Uniunii Europene. Totuși, aceste aspecte conduc la o stare de complăcere în ceea ce privește angajamentul pe care SUA îl are față de regiune, din moment ce Estul Europei este văzut ca o regiune ce dorește să mențină parteneriatul transatlantic indiferent de costuri.

O diferență majoră între modalitățile în care Democrații și Republicanii abordează Europa de Est pare să provină din contrastul între promovarea valorilor și respectarea angajamentelor de securitate. Astfel, administrația Trump a pus accentul, într-un mod disproporționat, pe cea din urmă, în timp ce Partidul Democrat pare să se concentreze asupra atingerii unui anumit nivel de influență ideologică, în special când vine vorba despre promovarea unor valori liberale precum drepturile omului, democrației, statului de drept și, în mod recent, a justiției sociale.

Este probabil ca un nou mandat al lui Trump să nu reprezinte pentru Europa de Est mari schimbări. Pe de o parte, strategia de angajare și dezangajare a SUA va conduce la o prezență militară sporită în regiune, iar pe de cealaltă, politica externă a SUA va fi în mod obligatoriu angrenată în eforturile sale de descurajare a Chinei.

Este foarte probabil ca o administrație condusă de Biden să aloce foarte multe resurse, timp și energie pe afacerile interne, pentru a remedia eșecurile percepute ale administrației Trump. O listă în aceste privințe este aproape interminabilă, incluzând chestiuni majore de la rasism și imigrație până la justiție socială și politica armelor. Într-un astfel de scenariu chiar și mai puțină atenție va fi îndreptată către țările Europei de Est.

Se va aștepta ca acestea să își demonstreze angajamentul față de o apropiere a relațiilor de peste Atlantic, nu doar în ceea ce privește respectarea arhitecturii de securitate actuale, dar și prin prisma copierii îndeaproape a evoluțiilor conduse de către valorile liberale, din SUA, în special în chestiuni ce țin de sfera justiției sociale ori a echității rasiale. Totuși, acest fapt este foarte probabil să genereze o reacție adversă puternică, din moment ce majoritatea populației din Europa de Est tinde să aibă viziuni conservatoare.

„Sub acest preşedinte am devenit mai slabi, mai bolnavi, mai săraci, mai divizaţi şi mai violenţi.”

– Joe Biden despre Donald Trump

SUA NU PRIVESC ÎNAPOI

În rândul Europei de Est, România este unul dintre cei mai puternici promotori ai transatlantismului. Dezbaterile publice sunt unilaterale și, în general, promovează parteneriatul transatlantic, iar tendințele de țară favorizează perspectivele americane înaintea priorităților europene în politica globală. În fața unei realități în care SUA implementează o strategie de angajare/dezangajare, decidenții români au ales să închidă ochii la dezangrenarea americană din Europa de Est.

Mandatul lui Trump a pus mereu la îndoială nivelul de angajament al SUA, cel puțin la nivel de retorică. Luând în considerare această tendință, decidenții români au recurs la promisiuni deșarte față de administrația Trump, în timp ce își țineau degetele încrucișate pentru un candidat al Partidului Democrat, care să conducă la Casa Albă din 2021. Discursurile publice și cele oficiale din România au scos în evidență faptul că parteneriatul strategic este la fel de puternic ca întotdeauna în ciuda lui Trump.

Tendințele izolaționiste promovate de administrația Trump împing, din ce în ce mai mult, statele mici de pe tot cuprinsul globului către o agenție și autonomie sporită, din moment ce sunt lăsate să se gândească și să se descurce singure. În timp ce anumite țări din Estul Europei, precum Polonia, Ungaria ori Cehia au perceput acest fapt drept o oportunitate de a-și spori legăturile cu state non-Vestice precum China, India, Japonia, sau Rusia, țara noastră s-a ținut ferm pe poziție și și-a declarat dorința neclintită de a dezvolta o singură direcție în politica externă, anume transatlantismul.

„Nu folosi niciodată cuvântul deştept cu mine … Nu e nimic deştept la tine, Joe!”.

Donald Trump către Joe Biden

ÎMPOTRIVA RUSIEI

Un viitor mandat al lui Biden probabil că va atenua fricile decidenților români și va încarcera și mai puternic țara în ortodoxia necontestată a parteneriatului transatlantic actual. Imitarea tendințelor interne și a evoluțiilor ce au loc în SUA vor avea prioritate în fața asigurării arhitecturii de securitate. Acest proces a început deja în momentul în care Președintele Klaus Iohannis a subliniat necesitatea studierii genocidului față de comunitatea rromă în instituțiile de învățământ din România.

Mai mult decât atât, România a fost una dintre vocile critice cheie împotriva acțiunilor agresive întreprinse de Rusia față de statele de dimensiuni reduse din Estul Europei. Ambiguitatea arătată de Administrația Trump față de relaționarea cu Moscova nu a fost primită în mod favorabil de București. O administrație Biden este așadar preferabilă, din moment ce se așteaptă ca aceasta să clarifice situația și să mențină o poziție fermă împotriva Rusiei lui Putin.

Diametral opus lui Donald Trump, Joe Biden a demonstrat o înclinație sporită în a acomoda China. Acest fapt va fi în mod sigur o piesă de puzzle importantă pentru țări din Estul Europei, precum România, care și-au exprimat deja lipsa de voință în a coopera cu Beijing.

România a accentuat în numeroase rânduri că nu poate fi partenerul Chinei din moment ce liderii de la Beijing nu împărtășesc valorile transatlantice. La începutul acestui an, am semnat un memorandum alături de SUA care interzice companiilor trans-Atlantice să participe în dezvoltarea rețelei românești de 5G. Totodată, guvernul român a revenit asupra unui acord semnat în 2015 care are fi permis General Nuclear Power Corporation (firmă chineză) să construiască două noi reactoare în cadrul centralei din Cernavodă.

Chiar dacă nu putem ști cine va câștiga Casa Albă în noiembrie, liderii români, asemeni colegilor lor din restul Europei de Est, par să își țină degetele încrucișate pentru o viitoare administrație condusă de Biden.

Un astfel de rezultat va conduce la o serie de dezvoltări în România (și alte țări din Estul Europei) care s-ar putea să nu fie pe placul publicului larg, majoritar conservator.

O poziție mai fermă în privința Rusiei s-ar putea să fie necesară pentru a balansa poziția de calmare a Chinei propuse de Biden și promovarea copierii evoluțiilor domestice din SUA.

Autori: Cristian Nițoiu, Director al Centrului pentru Politică Externă și Studii de Securitate, Loredana Simionov, Expert CFPSS – Center for Foreign Policy and Security Studies, Florin Păsătoiu, Președinte CFPSS – Center for Foreign Policy and Security Studies.