Ultima zi – Și iată că a vorbit și președintele american!
Încă o dată s-a înțeles de ce în acest an venirea lui Trump a fost centrul atenției tuturor. Atitudinea administrației americane este în fapt generatoarea marilor teme (ca să nu le zicem „probleme”…) globale. Atitudinea belicoasă față de Coreea de Nord, retragerea din acordul climatic de la Paris sau din Parteneriatul Trans-Pacific de Comerț Liber și elementele protecționismului economic actual sunt acțiuni ale SUA care influențează imens (ca să nu spunem “destabilizează”…) politica și economia lumii.
Vizita lui Donald Trump la Davos
Vizita și discursul președintelui Trump au reconfirmat maniera contradictorie de management a politicii americane – optimism despre creșterea economică și globalizare pe fundalul unor acțiuni protecționiste sau de „evitare” a cooperării economice multilaterale.
Citește și: Cronica unui eveniment internațional din fața computerului. Da’ v’o stat mintea la DAVOS!
Trump chiar prezintă suprataxarea importurilor în SUA ca pe o “deschidere” sau vorbește ca despre un factor pozitiv în politica de globalizare atunci când sugerează că America ar putea reintra în parteneriatele economice (NAFTA este în pioneze actualmente) dacă i se vor oferi condiții mult mai avantajoase (!?!)
Oricum, concluziv, lumea politicii, afacerilor și finanțelor de la Davos a privit anul acesta la relația cu SUA ca la una cu statul aflat în creștere economică și nu cu președintele ca „persoană”.
Iar față de discursul de la Forum al lui Trump (despre care laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz spune că a fost moderat și prin urmare bun, pentru că a conținut mai puține minciuni…) liderii lumii afacerilor au avut atitudinea de tipul zicalei românești “Fă ce zice popa, nu ce face popa”.
Adică – este bine că Trump a susținut declarativ necesitatea comerțului liber și a globalizării cooperative, așa cum au făcut-o și ceilalți lideri mondiali. Chiar dacă America este prin ceea ce întreprinde concret în relațiile economice cel puțin rece, dacă nu conflictuală, față de cam toată lumea – cu China, cu țările Pacificului și cu Europa.
Tot concluziv, ca la finalul ultimei zile:
– Să nu uităm tema foarte generoasă a Forumului de la Davos din acest an – “Created a Shared Future in a Fractured World”.
Anul acesta nu a mai existat ca “temere” principală criza mondială. Dar s-au subliniat alte mari probleme ale economiei globale care afectează baza acesteia, cetățeanul Planetei – care pot să golească de sens creșterea economică globală: polarizarea excesivă a veniturilor, încetinirea creșterii venitului minim sau perspectiva din ce în ce mai neclară a sistemelor de pensii.
Citește și: În România, spre deosebire de SUA, Vadim Tudor nu a ajuns președinte
– Bitcoin-ul și sistemul blockchain, nu au fost acceptate (cel puțin anul acesta…) ca variante globale la dolar, yuan sau euro, mai ales din cauza supervolatilității lor. La Davos a existat un consens al participanților cu privire la faptul că sistemul criptomonedelor poate fi o investiție particulară interesantă, dar nu poate reprezenta valuta în viitor. De văzut care va fi atitudinea statelor lumii în viitor.
– Tehnologiile de ultimă oră / Internetul tuturor Lucrurilor – Internet of Things / Orașe inteligente – Smart Cities sunt direcțiile în care vor să meargă toate marile investiții ale lumii afacerilor.
– Și să nu uităm să ne reamintim cu rușine și neplăcere că România nu a fost reprezentată de NIMENI la Davos.
Probleme românilor pe plan mondial
Ne reproșăm că nu suntem „la masa bogaților”, dar nici măcar nu ne așezăm pe scaun când suntem invitați?
Cum să câștigăm cu atuurile noastre, cele câteva pe care le mai avem, în arena competitivității mondiale dacă nu participăm la punerea la cale a regulilor jocului?
Citește și: Cine reprezintă România la Davos?
Parafrazând prin extindere națională gluma cu evreul care se tot roagă să câștige la loto, închei corespondența noastră din fața calculatorului despre Davos cu îndemnul aproape disperat:
“Dar joacă odată, România!”











































