De ce să facem politică?

Rânduri pentru Adrian Sebastian, fiul meu
Între 3 şi 9 ani, fiul meu m-a întrebat aproape în fiecare dintre zilele în care plecam spre Bruxelles sau Bucureşti când mă las de politică. Ai promis, îmi spunea mereu, vreau să mă joc cu tatăl meu, mai spunea după ce crescuse şi cunoştea valoarea formulelor afective. Sigur că această presiune a avut şi ea contribuţia ei, dar nu cea mai mare, pentru retragerea mea din zona partidistă a politicii. Ieri însă, fiul meu, deja trecut de 10 ani, m-a întrebat de ce nu vreau să mai fac politică.

Nu avea rost să-i aduc aminte că mi-a spus de multe ori povestea inversă şi nici nu-l pot critica pentru inconsecvenţă, o să mă mulţumesc să-i confirm această ultimă cerere a lui, care-mi pare corectă, chiar dacă încă resimt o puternică respingere afectivă a ideii. Ar trebui, totuşi, să facem politică.

De ce ar trebui să facem politică?

Pentru că ştim că există Binele şi Răul şi suntem obligaţi să alegem Binele şi nu Răul. Pentru că ştim că Binele nu se naşte oricum, în schimb, Răul poate veni şi din nepăsare sau lenea gândirii. Alegem Binele, aşa cum noi îl putem înţelege, pentru că este valoarea supremă.

Ştim că există Adevăr şi Minciună şi, oricât ar fi de greu câteodată să distingi între ele, totuşi adevărul este mai important pentru că doar pe el se poate construi durabil, cu toate că, de multe ori, mase mari de oameni se simt bine în minciună şi adevărul poate să te izoleze de lume sau să te facă să plăteşti costuri foarte mari dacă îl spui.

Trebuie să facem politică, deoarece ştim că există justiţie şi injustiţie, iar uneori lipsa justiţiei este parcă mai dureroasă decât orice altceva. Trebuie să sprijinim echitatea şi justiţia pentru că fără preocuparea tuturor justiţia se poate transforma în justiţie de piaţă, unde preţul pe care ar trebui să-l plătim pentru dreptate socială va deveni din ce în ce mai mare.

Trebuie să facem politică, pentru că ştim că majoritatea oamenilor nu are toate instrumentele necesare pentru a face, ei se zbat zilnic pentru o bucată de pâine şi nu au cum să vadă departe. Cei mai mulţi dintre semenii noştri nu au instrumente prin care să poată depăşi ceaţa pe care o aruncă adesea elitele peste societate, tocmai pentru ca ei, cei mai simpli, să nu mai înţeleagă nimic.

Pentru că suntem diferiţi şi politica trebuie să asigure formule de coexistenţă a unor oameni diferiţi şi cu interese opuse. Miracolul diferenţei poate fi cel mai mare obstacol, dacă nu găsim formele cele mai potrivite pentru a valorifica diferenţa şi a nu o lăsa să se transforme în ireconciliabil sau incompatibil.

Trebuie să facem politică pentru a încerca să reducem conflictele false pe care politicienii cinici şi iresponsabili le creează între tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, între lucrătorii de la stat şi cei de la privat, între intelectuali şi ceilalţi, între rase şi etnii.

Politica este necesară pentru că ştim că societatea nu se poate organiza spontan, că ordinea nu apare în societate fără lucrarea oamenilor de ordonare a lucrurilor. Că este nevoie de un arbitru care să regleze măcar partea formală a luptei dintre lupi şi miei, dintre cei puternici şi cei slabi. Că sunt necesare ierarhiile şi respectul unor înţelegeri comune, reguli care protejează viaţa şi scopurile comune.

Trebuie să facem politică pentru că viaţa socială nu este doar un shooter game, deci nu este un loc al vânătorii de privilegii şi de funcţii, ci o punere împreună a tuturor resurselor pentru a pregăti societatea pentru viitor sau pentru a rezista la dezastre şi crize.

Trebuie să ne ocupăm de politică pentru că, dacă nu ne ocupăm noi de politică, se va ocupa ea, oricum, de noi. Putem sta
deoparte, dar atunci nu avem dreptul să ne plângem că suntem conduşi de idioţi, de cinici sau de corupţi şi de găştile lor. Când faci politică poţi da cuiva un mandat greşit, te poţi înşela. Când nu faci politică dai un mandat în alb oricui, nu ai nimic de spus, nu ai nicio şansă pentru a-ţi pune amprenta ta asupra regulilor jocului.

Trebuie să facem politică pentru a scăpa măcar de o parte din individualismul sau egoismele cu care ne naştem şi care se consolidează în parte şi prin educaţie. Dacă nu organizăm viaţa noastră împreună, atunci viaţa noastră va fi doar o luptă fără reguli pentru resurse şi dominare.

Ar trebui să facem politică pentru a găsi o raţiune pentru care merită să rămânem aici, acasă, alături de familiile şi de prietenii noştri şi nu să pribegim rătăcitori prin lume în căutarea unor paradisuri fictive.

Pentru a le organiza copiilor viitorul, viaţa, pentru a nu le lăsa moştenire doar datorii şi crize. Nu ne poate fi indiferent ce vom lăsa după noi şi de aceea trebuie să ne gândim bine de fiecare dată când ne vine să abandonăm lupta.

Trebuie să facem politică, pentru că viaţa este un joc din care nu poţi abandona, nu poţi să-ţi iei jucăriile şi să pleci. Dacă abandonul este exclus însemnând moarte socială, atunci acţiunea devine singura formă de existenţă dezirabilă în societate. Când acţionezi în comunitate sau în societate, faci politică, chiar fără să-ţi dai seama.

Pentru că organizarea este superioară calităţilor individuale, oricât de importante ar fi acestea. Organizarea este superioară pentru că se naşte din confruntare, competiţie şi selecţia alternativelor şi soluţiilor. Pentru a proteja înţelepciunea atunci când barbaria câştigă teren, pentru a aduce înapoi valorile când ele sunt izgonite din cetate.

Trebuie să faci politică şi pentru că lumea este pândită de pericolul conformismului, supunerii oarbe şi al generalizării conştiinţei de rob. Iar sclavia nu naşte civilizaţie. Civilizaţia nu se naşte spontan, ea poate fi doar produsul unor oameni liberi. Cultura şi civilizaţia sunt scopuri umane mai importante decât barbaria şi existenţa în forma ei instinctuală. Avansul în civilizaţie se poate face doar prin planificare şi acţiune colectivă.

Pentru că politica nu se face doar în partide, ci şi în orice altă zonă a spaţiului social, trebuie să ne gândim bine înainte de a renunţa. Politica înseamnă atitudine, asumarea unor scopuri şi acţiuni care depăşesc interesul tău privat, înseamnă să gândeşti pentru alţii, să cauţi soluţii şi să te asiguri de sprijinul celorlalţi pentru ele. Politica democratică este fascinantă tocmai pentru că este mereu nevoie să-i convingi şi pe alţii de adevărul tău şi astfel să-l şlefuieşti, să-l modifici ca să poată deveni şi adevărul altora care se recunosc în el şi-l respectă.

Trebuie să facem politică pentru ca ţara şi comunitatea noastră să nu devină nişte jalnice colonii sau ţară de mâna a doua. Pentru a putea rezista capcanelor, şantajelor sau dictatului celor mai puternici, trebuie să facem politică ştiut fiind că ţările cu populaţii apatice, care nu au cultul responsabilităţii destinului lor şi lasă totul în seama conducătorilor, devin rapid victime sigure pentru peştii cei mari din acvariul planetei albastre.

Politica trebuie făcută pentru că democraţia este fragilă şi se poate prăbuşi oricând dacă ne dezinteresăm de ea. Se vor naşte demagogi care vor alimenta poftele cele mai joase ale mulţimii, vor cumpăra voturile şi-i vor alunga din locurile importante ale cetăţii pe cei care nu se vor supune. Nu putem lăsa doar politicienii, manechini ai politicii, să decidă singuri asupra celor mai importante lucruri din viaţa noastră comună. Nu trebuie să ne ferim să facem politică pentru a nu lăsa politicienii lipsiţi de scrupule să amaneteze viitorul copiilor noştri.

Trebuie acţionat pentru a stabili un moment zero de unde să reîncepem a spera. Pentru că politica trebuie să redea speranţa oamenilor, speranţa că mersul lumii este înainte şi că merită să muncim pentru că lumea de mâine, cea a copiilor şi nepoţilor noştri, va fi un loc mult mai bun decât cel în care am trăit noi. Dacă vom abandona atât de uşor, s-ar putea ca mâine să fie prea târziu, iar România trebuie salvată acum!

Trebuie să facem politică, tocmai pentru că este un lucru tot mai urât, mai devalorizat şi pentru că tot mai mulţi oameni se feresc de asta. Cu cât vor fi mai mulţi cei care sunt scârbiţi de actuala stare, cu atât mai mult se va întări gaşca profitorilor nedemni. Ei asta aşteaptă – să ne resemnăm!

Trebuie să facem politică pentru că lumea ne ameninţă cu Nimicul, cu Nimeni-ul şi Nomansland-ul. Politica este încă cea mai importantă cale pentru a ne păstra umanitatea şi a porni în marşul cel lung al eliberării. A face politică înseamnă a lupta pentru libertate.