Cu mult drag m-am gândit la România, în urmă cu câteva săptămâni, când guvernul Australiei a aprobat construirea unui impresionant zgârie-nori, inspirat de „Pasărea în Văzduh”, capodopera artistului român, Constantin Brâncuşi. Am fost impresionată să văd că adevăratele valori sunt apreciate dincolo de graniţe, dincolo de origini, dincolo de timp şi spaţiu…
Bucuria mi-a fost însă umbrită de dezamăgirea de a vedea cât de puţini concetăţeni români care trăiesc în Melbourne au fost prezenţi la acest eveniment. Dacă Brâncuşi nu ne poate motiva să facem un efort să trecem peste diferenţele sub-comunităţilor dispersate, să venim împreună ca o comunitate unită, atunci cine o poate face?
Nu a trecut mult până am primit cu toţii veştile şocante din România, scandalul HexiPharma şi consecinţele dramatice ale acţiunilor nesăbuite ale celor implicaţi, şi m-am gândit din nou la România, şi la valorile ei… la medicii excepţionali pe care România îi are, la eforturile politice de promovare a României în Europa şi pe scena mondială, simțite din ce în ce mai puternic în ultimii ani. Şi a fost greu să nu mă întreb: Cum este posibil ca în ciuda progresului evident al ţării la scară mondială, drame ca cele de la Colectiv sau recentul scandal Hexi, care sunt consecinţele monstruoase ale unor acţiuni care puteau fi evitate, doar prin respectarea normelor (interne) în vigoare, doar prin simplul concept de „a-ţi face datoria”, încă se mai întâmplă în România?
Cum se poate că nimeni din cei implicaţi să nu sesizeze diluarea dezinfectanţilor într-o concentraţie atât de scăzută? Cum este posibil că nici unul dintre inspectorii responsabili cu verificarea condiţiilor igienico-sanitare din spitale şi clinici să nu aibă minima doză de moralitate şi etică profesională de a verifica/raporta aceste ilegalităţi?
Şi am contemplat din nou la nivelul de indiferenţă a multora dintre cei din jurul nostru, la lipsa motivaţiei de a se implică pentru promovarea unei cauze bune. Să fie oare cu putinţă ca un mare segment al naţiunii române să îşi fi pierdut interesul să contribuie la dezvoltarea unei Românii democratice şi demne, dincolo de interesele şi beneficiile personale? Să fie oare o mare parte a naţiunii româneşti, spiritual bolnavă?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte „sănătatea” ca fiind „starea completă de bine a sănătăţii fizice, mentale şi sociale şi nu doar absenţa bolii şi a infirmităţii”. Foarte mulţi cercetători susţin că „starea de bine” constă nu numai să fii fericit cu tine însuţi şi a avea pace sufletească, dar şi să fii activ implicat în viaţă (în general) şi cu oamenii din jurul tău, să simţi că aparţii comunităţii din care faci parte şi că eşti apreciat pentru contribuţia pozitivă avută.
Dacă ne dorim o Românie sănătoasă, trebuie să ne preocupe promovarea programelor de sănătate adresate tratării multiplelor condiţii medicale (fizice şi mentale), în spitale, clinici, cabinete medicale, trebuie să adresăm promovarea adoptării unei alimentaţii adecvate, reducerea fumatului, să încurajăm şi să susţinem activitatea fizică, reducerea abuzului de alcool sau folosirea excesivă a antibioticelor etc.
Nu este posibil să aşteptăm toate schimbările dorite doar de la politicieni, autorităţi locale sau Uniunea Europeană, fără să lucrăm la schimbarea din noi înşine, la disciplină personală, la etica morală şi profesională de a face ce trebuie, de a face ce ştim că este bine atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru, nu de frică de a fi prinşi şi sancţionaţi pentru încălcarea legii, dar din conştiinţă morală şi respect.
Exemplul 1
Majoritatea accidentelor rutiere nu pot fi evitate atât timp cât unii şoferi încă răspund la email-uri în timp ce conduc (probabil şi peste limita de viteză admisă) indiferent cât de îmbunătăţită este calitatea şoselele pe care circulăm.
Exemplul 2
Chiar dacă beneficiem de serviciile celui mai bun chirurg din lume şi avem o operaţie reuşită, nu este posibil să evităm riscul infecţiilor atât timp cât dezinfectanţii folosiţi sunt cu mult sub concentraţia recomandată.
Ramona Martinovici este specialist în sănătate publică, fondator consultant Australia Wide International Education şi membru al Fundaţiei CAESAR.

















































