Dezvăluirile unui consacrat medic despre corupția și abuzurile din sănătate

Personalitate complexă a medicinei și muzicii românești, prof. dr. Mircea Penescu, managerul Spitalului Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” și președintele Fundației „Medicina și Muzica”, concert maestrul Orchestrei Medicilor, în exclusivitate pentru Q Magazine, despre școala medicală de elită a României, hemoragia materiei cenușii, dar și despre birocrația, abuzurile și corupția sistemului sanitar.

„Nu pot defini perioada actuală ca una specială, cu niște preocupări dominante distincte și bine definite față de ceea ce mă preocupă de-o viață. Am senzația stranie că ziua s-a scurtat, că timpul s-a comprimat sau viteza lui de derulare s-a accelerat nepermis. Este probabil numai o senzație personală, deși mulți confrați împărtășesc aceeași impresie. Nu pot să înțeleg de unde această fugă a timpului, când ceasurile merg, de fapt, în același ritm. Să fie efectul diminuării capacității de cuprindere a multiplelor misiuni și activități zilnice sau efectul aglomerării haotice de acțiuni pe care viața modernă le presupune?

În fiecare zi vin în contact cu o mulțime considerabilă de oameni, fie prin prisma profesiei și obligațiilor de medic, fie drept consecință a unei disponibilități fără margini definite, pe care o consider, însă, sine qua non pentru toți cei care au îmbrăcat halatul alb.

E drept că această disponibilitate este extrem de cronofagă și-mi răpește mult din timpul ce ar putea avea destinații mai nobile cum ar fi acelea de a scrie, a citi, a cerceta, a crea. Adeseori, ușa cabinetului meu este ca ușa unui saloon din western-uri din care unul intră, altul iese, fiecare cu problemele lui, cu dispozițiile sau indispozițiile lui, cu poveștile lui de viață și moarte, cu încărcătura emoțională debordantă, reușind să-mi transmită, într-o mișcare haotică, energiile pozitive/negative pe care le absorb, le metabolizez și, totuși, încerc, uneori cu mare efort, să rămân calm, concentrat și disponibil.”, povestește prof. dr. Mircea Penescu, care astăzi împlinește 66 de ani.

Concert maestrul Orchestrei Medicilor, pe scena Ateneului Român

Știința învățării

„Încerc să transmit studenților mei știința și arta medicinei în domeniile pe care le predau: Nefrologia și Semiologia medicală, dar pentru a accede la aceste culmi, pe care nici eu nu le-am atins încă, studenții au nevoie de o baza solidă, de un fundament educațional, etic și comportamental care să prefigureze, mai întâi, profilul de medic.

Le vorbesc adesea de punctualitate. Pentru mine, punctualitate nu înseamnă numai limba mare a ceasului care ajunge la ora 12, ci înseamnă condiționalitate, seriozitate, respect. Nicio societate civilizată nu poate funcționa în condiții normale, fără respectarea acestor principii. Încerc apoi să le transmit sentimentul de responsabilitate și devoțiune pentru suferința umană și respectul pentru omul în suferință.

Bolnavii nu reprezintă o categorie aparte a societății, bolnavii sunt, în primul rând, oameni și oamenii se pot îmbolnăvi, iar bolnavii se pot vindeca. Pacienul aflat în spital nu se transformă într-o foaie de observație, într-un număr de pat sau într-un caz clinic, ci rămâne un om cu sensibilitate exacerbată de teama suferinței sau a morții, torturat de semnale alarmante ce vin din interior, a căror semnificație nu o cunosc și adeseori o amplifică. Acești oameni bolnavi, trebuie să găsească în halatul alb, fie că-l poartă un student, un medic tânăr sau un maestru, o punte de sprijin și comunicare.

Le spun tot timpul că Medicina nu este numai o profesie, ci trebuie să exprime o vocație, iar vocația, dacă există măcar în embrion, poate fi dezvoltată prin educație.

Încerc să le sădesc studenților interesul pentru fenomenele biologice, pentru fenomenele complexe fiziologice sau fiziopatologice ce-și pun amprenta asupra ființei umane în suferință, să le transmit limbajul secret al semnelor și simptomelor care configurează sindroamele și în final bolile. Încerc să le transmit, prin prisma experienței pe care am acumulat-o de la maeștrii și din practică, importanța ierarhizării lucrurilor, necesitatea sintezelor într-o știință în care acumulările de noțiuni se fac într-un ritm halucinant, și dacă nu există viziune și ordine în gândire riscăm să nu mai vedem pădurea de copaci. Le transmit studenților necesitatea agendei zilnice. Într-o viață trepidantă, extrem de solicitantă și extrem de stresantă, lipsa ordonării activității riscă să ne propulseze în dezordine și haos.

Peste toate aceste elemente încep să se clădească noțiunile medicale care articulează semnele și simptomele, ca niște cuvinte, în propoziții și fraze. Ele devin sindroame, care se cuplează în noțiunea de boală, iar aceasta trebuie să fie exprimată într-un diagnostic cât mai clar, limpede și cuprinzător.

Tot ceea ce am enumerat se poate realiza prin știința învățării, la rândul ei, una dintre cele mai dificile materii, valabilă, însă, pentru toate disciplinele.”

Revedere, la 40 de ani de la absolvirea Facultății de Medicină

Hemoragia materiei cenușii

„Cred că un medic tânăr, bine pregătit, ambițios și tenace are șanse mari să se desăvărșească și să se afirme în carieră.

Am senzația că percepția extrem de nefavorabilă a dificultății de stabilitate și dezvoltare profesională în România, care a dominat net gândirea tinerilor studenți și medici din ultimii 25 de ani, începe să se estompeze, redescoperindu-se că și în România există o școală de mare valoare și că există șanse autentice de afirmare.

Încă din perioada anilor '70-'80, mai toți tinerii mediciniști aveau busola orientata către Vest, din motive profesionale, dar evident și materiale, sociale, dar mai ales politice. Ridicarea embargoului de deplasare transfrontalieră, după revoluție, prin disoluția granițelor europene privind emigrarea, a creat un exod al celor mai înzestrați și educați dintre tinerii medici.

S-a creat o adevărată hemoragie de materie cenușie și, astfel, România, țară săracă, dar posesoare a unei școli medicale de elită, a devenit sponsorul principal al Europei și chiar al Americii în dotarea rețelelor lor sanitare cu medici valoroși, complet formați, în mod cu totul gratuit.

Sunt semne că această anomalie începe să diminueze ca importanță, în primul rând datorită atenuării discrepanțelor dintre dotarea cu aparatură medicală performantă și nivelul de salarizare din România față de țările vestice. Cred că merită făcut mult mai mult pentru a reține în țară și a le crea condiții demne pentru a-și exersa profesia tuturor absolvenților de medicină. Nu este o lozincă faptul că sănătatea fizică și mentală este o prioritate a oricărei națiuni, deci aceste probleme trebuie tratate ca fiind cu adevărat prioritare.”, spune managerul Spitalului Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, în exclusivitate pentru Q Magazine.

Societatea românească, în cădere liberă

„Pe o țară nu se poate pune ca etichetă decât stema țării, dar stema țării cam desfrunzită și devastată de ticăloșie și decădere morală e greu de admis ca etichetă.

Bolnavă de neîncredere, suspiciune, minciună, lăcomie, dispreț al valorilor tradiționale și al legilor, se află în cădere liberă cu șanse mici de a fi oprită din acest turbion în care însăși lipsa unei conduceri înțelepte, echilibrate și puternice au aruncat-o.

Sistemul sanitar nu este decât o parte a macrosistemului aflat în derivă. Aici a existat, într-adevăr, de la momentul zero al Revoluției, o discrepanță enormă între școala medicală, calitatea și numărul medicilor care erau la un nivel foarte bun și posibilitățile tehnice rămase cu mult în urmă, care ne plasau la coada Europei.

Această antinomie a generat la nivelul forurilor conducătoare ale sănătății noțiunea – Reformei necesare și salvatoare -. Reformarea sistemului este o problemă de viziune și de bani. Dar, cum la ambele capitole am stat cam prost, Reforma s-a transformat într-un carusel rocambolesc al schimbării miniștrilor la Sănătate, fiecare dintre cei nou instalați demolând ce a făcut precedentul, îndepărtând echipa precedentă și acționând în sensul reformei în viziune proprie. Toate aceste lucruri au generat dezordine și o multitudine de măsuri contradictorii, o derută în rândul executanților și o eșuare lamentabilă în dispute sterile.

Am afirmat, în repetate rânduri, că cel mai important lucru, în orice domeniu, dar mai cu seamă în medicină, este stabilitatea, consecvența și tenacitatea în a îndeplini un program.

Schimbările browniene de direcție au detonat eșafodajul și așa fragil al Sănătății. Este de preferat o stabilitate imperfectă, unei perpetue revoluții și reforme.”

Într-o discuție cu fostul primar general al Capitalei, Sorin Oprescu, cu ocazia deschiderii secției de chirurgie a Spitalului Carol Davila

Ce soluții avem?

„Prima grijă ar fi să stimulăm învățământul universitar medical în formarea de cadre medicale extrem de bine instruite, cu un accent pe elementele de practică și cu o selecție riguroasă a valorilor, pe care ar trebui să le încurajăm și să le promovăm.

Aș încheia cu fiecare student, care beneficiază de gratuitate în instrucția de stat – 6 ani de facultate plus 3-5 ani de rezidențiat -, ceea ce reprezintă o investiție enormă pe care statul o face în orice absolvent de medicină, un contract prin care tânărul specialist să fie obligat să practice în România măcar o perioadă de 5-10 ani. Cred că aceasta ar fi o măsură justă, care nu poate fi interpretată ca antidemocratică, ci un mijloc de a stopa folosirea abuzivă a școlii medicale românești doar ca trambulină pentru practica medicală în alte țări. Prin contrast, orice absolvent de facultate cu plată, are libertatea să plece oriunde.

A doua mare problemă este cea organizatorică. Trebuie să existe o viziune foarte limpede, foarte clară asupra priorităților, să se cunoască în orice moment situația rețelelor de sănătate, gradul de ocupare al posturilor, dotările cu aparatură medicală, etc… Trebuie identificate zonele necorespunzatoare și trebuie făcute eforturi concentrate pentru rezolvarea rapidă a problemelor.

Sănătatea costă, investițiile sunt enorme, iar actul medical reprezintă prestația cea mai valoroasă, uneori imposibil de estimat, pentru că viața nu are preț, deci confortul material și nu doar el, pe care o administrație corectă îl asigură medicului, reprezintă condiția stabilității și performanței.

Și pentru că vorbeam de stabilitate, mă repet afirmând că este cazul să stopăm pletora de legi, dispoziții, regulamente contradictorii ce complică enorm activitatea.

Lupta împotriva birocrației, simplificarea procedurilor, eficientizarea mecanismelor de achiziții, renunțarea la recondiționarea unor unități sanitare demult depășite și construcția altor spații concepute după toate normele în vigoare, ar fi câteva lucruri de implementat. 

Lupta împotriva abuzurilor și corupției în sănătate trebuie să fie o preocupare permanentă în așa fel încât noțiunea de halate albe să aibe acoperire în faptă.

Trebuie să stopăm alunecarea în polipragmazie, abuzurile, uneori enorme, și total nejustificate în prescripția de medicamente scumpe și adesea inutile, ce încarcă artificial nota de plată a sănătății și transformă omul într-un animal mâncător de pastile.

Un medic bun nu este niciodată abuziv și nu în numărul medicamentelor prescrise constă calitatea sa.

Există și abuzuri în prescripția de investigații, care încearcă să substituie, prin filtrele succesive ale analizelor, lipsa capacității de gândire și înțelegere a afecțiunilor.

De regulă, diagnosticul se pune pe baza unei observații clinice minuțiose, a unui raționament adeseori complicat, dar obligatoriu, investigațiile efectuate confirmând doar ceea ce medicul a gândit deja. De aceea medicina nu este numai o știință, trebuie să fie și o artă.

Lipsa de educație medicală suficientă, de fler clinic sau dorința de a epata pacienții, adeseori consumatori insațiabili de servicii medicale, duce la abuzuri păgubitoare.”

La Congresul Național de Nefrologie

Medicina de stat versus medicina privată

„Românii au mare încredere în doctorii noștri și de multe ori, o vorbă bună, o încurajare, 5 minute de atenție concentrată și un zâmbet cald, uman, pot să dea pacientului liniște și speranță.

Prin natura sa, românul este recunoscător celui care se străduiește să-l ajute. Desigur că sunt foarte mulți cei dezamăgiți de ceea ce oferă sistemul nostru sanitar, care este departe de a fi unitar, ca și nivel, înregistrându-se diferențe enorme între calitatea și educația cadrelor sanitare, mergând până la organizarea serviciilor, spațiile medicale și circuitele respective.

Apariția sistemului privat a adus un plus de dotare și confort, a impus cadrelor medicale un comportament civilizat și a adus în actul medical ceva ce până atunci nu existase… plata.

În altă ordine de idei, trebuie spus că există încă un dezechilibru între medicina de stat, la care apelează majoritatea populației, în primul rând cea pauperă, dar căreia i se adresează și cazurile cele mai complicate, dificile și laborioase și medicina privată care beneficiază de o clientelă selectată, în primul rând pe criterii de accesabilitate financiară. Există și o pătură, este drept, subțire, formată de noii îmbogățiți, mulți dintre ei ignoranți și snobi care vorbesc cu dispreț și în necunoștință de cauză despre medicina românească, în general, și preferă să dea sume de bani, uneori colosale, unor clinici de peste hotare.”

Alături de Mugur Isărescu, la Ateneul Român, sărbătorind Ziua Mondială a Sănătății printr-un concert al Orchestrei Medicilor

Toți oamenii pot deveni, la un moment dat, pacienți

„Sănătatea este cel mai mare dar de la natură și de la Dumnezeu, dar nu suntem conștienți de acest minunat dar decât atunci când l-am pierdut sau suntem pe cale de a-l pierde. Așa cum un optimist este un om incomplet informat și un om, considerat sănătos, este adesea un individ neinvestigat.

Sănătatea ce intră în vizorul medicilor este vârful unui iceberg a cărui bază stă în străfundurile stilului de viață, obișnuințelor, tradițiilor culinare, condițiilor de trai, calității aerului, apei, prezenței sau absenței stresului, a tot ceea ce plămădește, prin fragmente aparent dispersate, viața noastră.

Momentul în care sănătatea se năruie este acela în care coloana de rezistență fizică și psihică se frânge și pacientul caută cu disperare un punct de sprijin în univers.

Cea mai stabilă figură geometrică este triunghiul, deci sprijinul ideal de care are nevoie pacientul este format de mintea, inima și mâna medicului.”, încheie prof. dr. Mircea Penescu pentru Q Magazine.