Doi ani de război. Cum vede Occidentul situația

La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina pe patru fronturi, a readus războiul în Europa, a spulberat stabilitatea europeană şi a declanşat o criză internaţională cu efecte de durată. Doi ani mai târziu, o linie de front de 1.000 km desparte cele două tabere ireconciliabile. Armata ucraineană, epuizată de o contraofensivă eşuată, este în defensivă, se confruntă cu un front îngheţat şi cu un inamic rus în număr tot mai mare şi mai bine înarmat, scrie AFP, preluată de Agerpres.

• Statele Unite au transmis răspunsul la propunerea de pace. Iranul analizează
• UNESCO: Libertatea presei a cunoscut cel mai abrupt declin – a scăzut cu 10% din 2012
• Semne „bune” economia are: tot mai multe companii se închid
• Papa Leo XIV surprinde lumea catolicǎ. Fost imigrant ascuns în portbagaj, numit episcop în SUA
• Românii vor ca Ilie Bolojan să demisioneze. Sondaj

Un nou început

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, conştient că situaţia poate deveni critică, a încredinţat unui nou comandant şef, generalului Oleksandr Sirski, fostul comandant al forţelor terestre, misiunea de a reconstrui armata cu scopul de a elibera regiunile aflate sub controlul rus şi, evident, de a nu pierde şi alte teritorii.

Opoziţia a criticat demiterea generalului Valeri Zalujnîi – cel care a fost comandantul şef al armatei ucrainene între 2021-2024, un militar extrem de popular şi de respectat -, semn al apariţiei unor fisuri în unitatea afişată până recent de conducerea ucraineană.

„Momentul reînnoirii a sosit”, a decretat însă Zelenski, cerându-i lui Sirski „un plan de acţiune realist şi detaliat pentru 2024″, având ca obiectiv eliberarea a 20% de teritorii ucrainene ocupate. Misiune care se anunţă dificilă, în condiţiile în care, pe linia frontului, pe ploaie şi ninsoare, în plină iarnă, al doilea an de război a uzat fizic şi moral trupele ucrainene.

Şi aceasta pentru că, dacă la sfârşitul lui 2022 moralul trupelor era în creştere evidentă după succesul ofensivei din Harkov (nord-est) şi Herson (sud), nu acelaşi lucru se poate spune despre anul 2023 şi începutul lui 2024, marcate de o succesiune de decepţii pe teren.

Contraofensiva ucraineană eşuată

O spărtură în barajul Nova Kahovka, la şaizeci de kilometri nord de Herson pe fluviul Nipru, a provocat la 6 iunie 2023 inundaţii grave în sud-vestul Ucrainei, care au afectat peste 80.000 de oameni care locuiau în zona riverană. Ucraina a acuzat Rusia că a aruncat în aer barajul pentru a preveni o contraofensivă ucraineană în sud-est, în timp ce Rusia a susţinut că Ucraina a efectuat atacul pentru a priva Crimeea de apă şi pentru a distrage atenţia de la frontul de luptă.

Ucraina şi-a lansat în cele din urmă în iunie trecut mult-aşteptata contraofensivă, încercând să spargă apărarea rusă spre est în provincia Doneţk, inclusiv în jurul oraşului Bahmut, şi spre sud, în provincia Zaporojie, care formează „coridorul terestru” către Crimeea.

Oraşul Bahmut, din regiunea Doneţk (est), a căzut după luni bune de lupte sângeroase, iar contraofensiva din vară a Kievului a eşuat.

Unităţile ucrainene s-au lovit de apărarea solidă a ruşilor, care, mai mult, au fost cei care au preluat iniţiativa şi care au efectuat atacuri constante, aşa cum s-a întâmplat la Avdiivka, tot pe frontul de est.

De altminteri, armata ucraineană a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că s-a retras din Avdiivka, „pe poziţii pregătite în prealabil”, ceea ce reprezintă cea mai mare victorie simbolică a Rusiei după eşecul contraofensivei ucrainene de vara trecută. Moscova speră că, prin capturarea localităţii, va face mai dificile bombardamentele ucrainene ce vizează Doneţkul.

Din octombrie 2023, forţele ruse atacă şi bombardează masiv acest oraş muncitoresc, în prezent practic distrus, devenit noul simbol al rezistenţei ucrainene, unde mai trăiesc circa 900 de civili, faţă de 30.000 câţi erau înainte de război. Expertul militar ucrainean Konstantin Maşoveţ scria recent pe Telegram că situaţia de la Avdiivka devine din ce în ce mai dificilă pentru trupele ucrainene şi insista că, dacă comandamentul ucrainean nu ia măsuri drastice, „în Avdiivka se poate repeta ceea ce s-a întâmplat la Bahmut”. Între timp, Avdiivka a fost ocupată oficial de ruși, iar Vladimir Putin a emis chiar o felicitare oficială către generalul colonel A.N. Mordvichev, care a condus lupta pentru capturarea orașului, același sub comanda căruia a fost cucerit și Mariupol.

Episodul Prigojin

La 23 iunie, preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a confruntat cu o provocare internă majoră atunci când Evgheni Prigojin a acuzat într-o înregistrare video Ministerul Apărării rus că a bombardat grupul privat Wagner, forţele sale de mercenari, şi a anunţat un „marş al justiţiei” pentru a înlătura conducerea militară rusă. Rebeliunea a venit după luni de tensiuni cu Ministerul Apărării, pe care Prigojin l-a insultat şi l-a acuzat adesea că nu a furnizat muniţii adecvate, şi după încercarea ministerului de forţă rus de a-i aduce la ordine pe luptătorii Wagner. Mercenarii au ocupat rapid Rostov-pe-Don şi cartierul general militar din sudul Rusiei. Convoaiele Wagner au înaintat apoi, parcurgând mai mult de jumătate din distanţa către Moscova. Vladimir Putin a declarat că marşul reprezintă o “trădare” şi a oferit amnistia pentru mercenarii care depuneau armele.

La 24 iunie, preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko a negociat ca soldaţii Wagner să se întoarcă la bazele lor şi ca Prigojin să se mute în Belarus. Adevăratele scopuri ale lui Prigojin rămân necunoscute, dar incidentul a lăsat atât Grupul Wagner, cât şi pe Putin slăbiţi. Două luni mai târziu, Prigojin avea să moară într-un accident de avion niciodată elucidat cu adevărat, alături de comandanţi de rang înalt ai grupului de mercenari Wagner, care de altfel şi-a pierdut între timp relevanţa.

Singura veste bună: situaţia din Marea Neagră

Situaţia din Marea Neagră este singura veste bună din ultimele luni pentru ucraineni, care se pot mândri că au făcut să bată în retragere puternica flotă rusă, cu ajutorul rachetelor şi mai ales a dronelor maritime, respingând armada Kremlinului şi deschizând un culoar crucial pentru exportarea cerealelor ucrainene.

Publicaţia Foreign Affairs remarca recent că, în 2022, când Rusia a invadat Ucraina, perspectivele navale ale Kievului păreau sumbre, în condiţiile în care, în momentul dezmembrării Uniunii Sovietice, Ucraina moştenise un număr mic de nave, care între timp fuseseră distruse sau confiscate de Rusia atunci când Moscova a ocupat şi anexat ilegal peninsula ucraineană Crimeea, în 2014. Apoi, în 2018, Rusia a capturat ultimele trei nave ale Ucrainei şi a împiedicat pentru scurt timp accesul navelor civile în Strâmtoarea Kerci, care separă Peninsula Crimeea de Rusia continentală.

Însă, în ultimul an şi jumătate, Ucraina a schimbat cursul războiului naval. Folosind drone, rachete de croazieră şi o varietate de tehnici neconvenţionale, Ucraina a alungat, până în octombrie 2023, flota rusă de la baza sa principală din Crimeea până în „colţul” estic al Mării Negre.

Forţele navale ucrainene au reuşit să scufunde nouă nave mari ruseşti, o rază de speranţă pentru o ţară aflată sub atacuri aeriene constante şi blocată într-un impas costisitor pe front.

Realizările Ucrainei în domeniu naval nu au făcut-o să câştige războiul, scria Foreign Affairs, dar au ajutat-o să mute trupele care erau staţionate de-a lungul coastei şi să le trimită pe front. Succesele Kievului la Marea Neagră au asigurat căi maritime care sunt cruciale pentru exportul de cereale ucrainene şi au complicat eforturile Rusiei de aprovizionare şi consolidare a Crimeei.

Dezbaterea privind mobilizarea

În doi ani de război, armata ucraineană a suferit pierderi de amploare, ţinute în secret, dar care sunt evaluate de americani la circa 70.000 de morţi şi 120.000 de răniţi. În aceste condiţii, armata ucraineană are dificultăţi în a găsi voluntari dispuşi să plece pe front, cu toate că are mare nevoie să înlocuiască pierderile. Totodată, veteranii acestui război încep să revendice dreptul la demobilizare.

Prin urmare, dezbaterea privind mobilizarea este încinsă în Ucraina, iar guvernul a trebuit să respingă un proiect de lege pe această temă. Armata ucraineană intenţiona să mobilizeze 500.000 de oameni, însă Zelenski nu a fost de acord.

Rusia, în schimb, pare că-şi completează pierderile cu ajutorul unei combinaţii de propagandă patriotică, măsuri coercitive şi stimulente financiare. Iar aceasta în condiţiile în care sute de mii de tineri ruşi au fugit din ţara lor după anunţul din septembrie 2022 privind mobilizarea. Armata rusă a reuşit totuşi să recruteze pe bază de contract aproape jumătate de milion de oameni în plus faţă de cei 300.000 de militari mobilizaţi deja.

Nevoie constantă de armament

Nici în privinţa armamentului situaţia nu stă mai bine pentru ucraineni, din cauza tergiversării americanilor – pe fondul campaniei electorale pentru scrutinul prezidenţial din noiembrie – de a continua să acorde asistenţă Ucrainei. De luni bune, un ajutor în valoare de 60 de miliarde de dolari este blocat de către republicani.

În schimb, Uniunea Europeană a deblocat, nu fără dificultate, un nou pachet de asistenţă pentru Ucraina în valoare de 50 de miliarde de euro, dar nu a reuşit să-şi respecte obiectivul de a livra Kievului un milion de obuze de artilerie până în luna martie 2024. Or, fără ajutor şi cu o industrie militară incipientă şi aflată constant sub tirurile artileriei ruse, Ucraina va avea dificultăţi în a face faţă unei Rusii a cărei economie a fost reorientată către efortul de război.

Totuşi, Kievul va putea miza în acest an pe avioanele de luptă F-16, pe care le-a cerut luni la rândul şi pe care occidentalii i le-au dat în cele din urmă. Această nouă armă ar urma să compenseze lipsa acută de artilerie, primordială pentru a frâna asalturile ruse şi a declanşa o ofensivă.

Totodată, Ucraina urmează să-şi intensifice producţia de drone, armă devenită indispensabilă în arsenalul său militar. Kievul mai solicită aliaţilor săi mijloace de apărare antiaeriană, Zelenski atrăgând atenţia în noiembrie 2023 că, dacă ruşii controlează tot cerul, forţele ucrainene nu au cum să avanseze. Iar în ianuarie, şeful diplomaţiei ucrainene Dmitro Kuleba afirma că, pentru 2024, prioritatea este de a alunga Rusia din spaţiul aerian ucrainean căci, a spus el, “cine controlează cerul va determina când şi cum se va sfârşi războiul”.

Noi schimburi de prizonieri

La începutul lunii februarie, Ucraina şi Rusia au schimbat sute de prizonieri de război, în primul astfel de schimb în aproape cinci luni. Rusia a eliberat 230 de prizonieri ucraineni, printre care 213 soldaţi şi sergenţi, 11 ofiţeri şi şase civili, iar Ucraina a eliberat 248 de militari ruşi într-un acord negociat de Emiratele Arabe Unite.

Emiratele Arabe Unite au declarat într-un comunicat că acesta a fost „unul dintre cele mai mari schimburi de prizonieri între cele două părţi de la începutul războiului”.

Kievul şi Moscova au efectuat mai multe schimburi de prizonieri de când Rusia şi-a lansat invazia pe scară largă asupra Ucrainei, dar de aproape cinci luni nu mai fusese anunţat niciun schimb, Kievul acuzând Moscova că foloseşte prizonierii de război ca armă politică.

Potrivit Politico, Dmitro Lubineţ, comisarul pentru drepturile omului al parlamentului ucrainean, a declarat că acesta este al 49-lea schimb de prizonieri şi că 2.828 de ucraineni au fost eliberaţi de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei.

Rusia, pe cale să preia avantajul pe frontul ucrainean?

La începutul lunii februarie, şeful serviciului militar de informaţii norvegian Nils Andreas Stensones a declarat că Rusia este pe cale să se impună în războiul din Ucraina datorită unei rezerve mai mari de efective, capacităţii complexului său militar-industrial de a produce mari cantităţi de arme şi muniţii şi sprijinului material oferit de ţări precum Coreea de Nord sau China.

La prezentarea raportului anual de evaluare a riscurilor pentru acest serviciu, Stensones avertiza că Ucraina va avea nevoie de un ajutor militar occidental „substanţial” pentru a putea spera să întoarcă în favoarea sa evoluţia conflictului.

Rusia poate mobiliza de trei ori mai multe trupe decât Ucraina, ea se adaptează sancţiunilor impuse de Occident mai bine decât se aştepta acesta din urmă, iar industria rusă este în prezent capabilă să producă suficiente muniţii, vehicule de luptă, drone şi rachete care să permită forţelor ruse „menţinerea efortului lor de război tot anul”, a detaliat oficialul norvegian.

Mai mult, preciza acesta, Rusia beneficiază de sprijinul militar al Coreii de Nord, Iranului, Belarusului şi Chinei. Cea din urmă nu furnizează Rusiei arme, ci „maşini, vehicule, electronică şi piese de schimb” utile pentru industria militară rusă, a explicat şeful serviciului militar de informaţii norvegian.

Cert este că, dacă în primele luni de război a fost evident că armata rusă nu a reuşit să cucerească principalele oraşe ucrainene, în prezent, preşedintele rus Vladimir Putin afişează o satisfacţie din ce în ce mai mare, după ce trupele sale au neutralizat contraofensiva ucraineană mult-aşteptată din vara trecută, iar întinse părţi de teritoriu din sudul şi estul Ucrainei rămân sub controlul Rusiei, la fel ca şi peninsula Crimeea.

Preşedintele rus a fost din ce în ce mai optimist în ultima perioadă, insistând, de exemplu, în decembrie 2023, că Ucraina „nu are viitor” sau, mai recent, într-un interviu acordat în februarie jurnalistului american Tucker Carlson, că o înfrângere strategică a Rusiei este „imposibilă prin definiţie”. Interviul integral poate fi citit aici.

Totodată, în contextul împlinirii a doi ani de când Rusia a trimis zeci de mii de soldaţi în Ucraina, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că obiectivele a ceea ce Rusia numeşte „operaţiunea sa militară specială” în Ucraina rămân neschimbate. „Obiectivele nu s-au schimbat, toate sunt bine cunoscute. Şi toate îşi menţin actualitatea”, a declarat Peskov, menţionând printre acestea „demilitarizarea”, „denazificarea” şi „asigurarea securităţii oamenilor care locuiesc în noile regiuni ruseşti”.

În acest context, mulţi analişti cred că doar sprijinul sporit din partea Occidentului pentru o Ucraină care va rămâne în curând fără muniţie poate schimba situaţia. Dar acest sprijin nu este garantat, într-un moment în care cauza ucraineană divizează şi mai mult Europa, când aleşii americani nu se pun de acord cu privire la continuarea asistenţei pentru Ucraina şi când o victorie a lui Donald Trump la alegerile americane din acest an pare posibilă.

O nouă dinamică

„Dinamica s-a schimbat”, a apreciat analista Andrea Kendall Taylor, cercetătoare la Centrul pentru Noua Securitate Americană din Washington, care a subliniat că, „din punctul de vedere al lui Putin, 2024 este un an crucial”.

Ucraina este îngrijorată în special de o posibilă a doua preşedinţie a lui Donald Trump, care a declarat în 2023 că vrea „să rezolve acest război într-o zi, în 24 de ore” dacă va fi reales.

Anul 2024 reprezintă aşadar o „fereastră de oportunitate” pentru Vladimir Putin de a profita de slăbiciunile Occidentului, apreciază Tatiana Stanovaia, fondatoarea firmei de consultanţă R. Politik. Liderul rus se bazează în special pe „o limitare temporară a sprijinului militar occidental, producţia de muniţii fiind de aşteptat să se accelereze abia la începutul anului 2025″, a scris ea pe canalul său de Telegram.

„Procesul electoral din Statele Unite ar putea duce la o strategie americană mai puţin hotărâtă de a sprijini Kievul şi este puţin probabil ca Uniunea Europeană, afectată de dezacorduri interne, să compenseze singură acest sprijin”, a adăugat analista, citată de AFP.

Pentru occidentali, însă, un motiv de optimism îl reprezintă slăbiciunile interne ale Rusiei, cu o economie care are rol de sprijin al războiului, o populaţie în scădere, primele semne de oboseală faţă de conflict în rândul opiniei publice ruse şi amploarea pierderilor umane pe care sursele occidentale le estimează la 350.000 de morţi sau răniţi de partea rusă.

„Menţinerea stabilităţii interne reduce o mare parte din marja de manevră a lui Putin”, subliniază Dara Massicot, cercetător la Fundaţia Carnegie pentru Pace Internaţională, care vede un „exces de încredere” în tonul actual al oficialilor ruşi. Dar, fără un sprijin semnificativ occidental, este greu de spus „în ce poziţie de negociere s-ar afla ucrainenii”, a apreciat ea.

Victime

La împlinirea a doi ani de război, Biroul ONU pentru drepturile omului (OHCHR) a confirmat 30.041 de victime civile, din care 10.382 persoane şi-au pierdut viaţa şi 19.659 au fost rănite, cu precizarea că numărul real este probabil mai mare. Numărul victimelor civile a crescut semnificativ în decembrie 2023 şi ianuarie 2024, în comparaţie cu lunile precedente, inversând tendinţa de scădere a victimelor civile de la începutul anului, a subliniat înaltul oficial al ONU, Rosemary DiCarlo, la 6 februarie 2024, potrivit site-ului News.UN

OHCHR a verificat că 158 de civili au fost ucişi şi 483 au fost răniţi chiar în ianuarie 2024.

Potrivit datelor Global Conflict Tracker publicate pe site-ul www.cfr.org, numărul victimelor militare a crescut la aproximativ jumătate de milion. Luptele şi loviturile aeriene au provocat aproape 22.000 de victime civile, în timp ce 5,1 milioane de persoane sunt strămutate în interior, iar 6,2 milioane au fugit din Ucraina.

Evaluarea daunelor

După aproape doi ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, o evaluare comună actualizată a daunelor şi nevoilor publicată la 15 februarie 2024 de Guvernul Ucrainei, Grupul Băncii Mondiale, Comisia Europeană şi Naţiunile Unite estimează că la 31 decembrie 2023, costul total al reconstrucţiei şi redresării în Ucraina este de 452,8 miliarde de euro în următorul deceniu, în creştere faţă de 383 de miliarde de euro, cât arătau estimările cu un an în urmă.

Documentul ”Third Rapid Damage and Needs Assessment (RDNA3) February 2022 – December 2023” constată că daunele directe în Ucraina au ajuns acum la aproape 141,6 miliarde de euro, sectoarele cele mai afectate fiind: locuinţe, transport, comerţ şi industrie, energie şi agricultură. Daunele sunt concentrate în regiunile Doneţk, Harkov, Lugansk, Zaporojie, Herson şi Kiev – aceleaşi regiuni cu cele mai mari daune în evaluarea anterioară.

Distrugerea barajului Kakhovka şi a hidrocentralei, în iunie 2023, a avut ca rezultat impacturi negative semnificative asupra mediului şi agriculturii şi a exacerbat provocările cu care se confruntă deja oamenii care se luptă pentru a avea acces la locuinţe, apă, alimente şi servicii de sănătate. Potrivit datelor furnizate de ministrul de interne ucrainean, Igor Klimenko, distrugerea barajului Kahovka de Nipru, în sudul ţării, a determinat evacuarea a peste 2.700 de persoane din regiunea Herson şi a altor 982 din provincia vecină Mikolaiv. Cel puţin 14 persone au murit în urma acestor inundaţii în teritoriile aflate sub controlul Kievului. Un total de 77 de localităţi au fost invadate de ape, dintre care 14 în teritoriile ocupate, a spus Klimenko. În zonele aflate sub controlul Rusiei, oficialii instalaţi de Moscova au raportat în săptămâna ce a urmat dezastrului peste 7.000 de persoane evacuate, precum şi opt morţi şi 13 dispăruţi. Apele au înghiţit cel puţin trei cimitire, terminale de stocare a petrolului şi gropi de gunoi. De asemenea, aproape 450 de tone de ulei de turbine s-au vărsat în Nipru şi apoi în Marea Neagră.

În toată ţara, 10% din fondul de locuinţe a fost deteriorat sau distrus, prelungind strămutarea ucrainenilor din comunităţile lor. Conform datelor Guvernului Ucrainei, în 2023, 931,7 milioane euro au fost plătiţi pentru redresarea sectorului locuinţelor, majoritatea fiind dedicate reparaţiei şi reconstrucţiei clădirilor deteriorate. În sectorul transporturilor, au fost efectuate reparaţii de urgenţă pe autostrăzi şi alte drumuri naţionale, totalizând peste 2.000 km. În sectorul educaţiei, autorităţile locale au reconstruit aproximativ 500 de instituţii de învăţământ şi din ianuarie 2023, ponderea instituţiilor de învăţământ cu adăposturi anti-bombă a crescut de la 68% la 80%.

Peste 3.790 de centre de educaţie (şcoli, grădiniţe) au fost avariate sau distruse de la începutul invazei în urma atacurilor aeriene, bombardamentelor de artilerie, loviturilor cu rachete sau, în unele cazuri, a atacurilor cu muniţii cu dispersie, arată raportul ”Tanks on the Playground”, publicat de Human Rights Watch în noiembrie 2023.

„În ultimii doi ani au fost înregistrate suferinţe şi pierderi fără precedent pentru Ucraina şi poporul său”, a declarat Antonella Bassani, vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală, potrivit https://ec.europa.eu/. “Cu toate acestea, deşi această evaluare actualizată documentează daunele extinse şi nevoile ulterioare, este în acelaşi timp o dovadă a rezistenţei Ucrainei – demonstrând că dăruirea şi adaptabilitatea oamenilor săi au ajutat deja la repararea unora dintre pagube şi la construirea către recuperare”, a mai spus reprezentanta Băncii Mondiale.

Încetarea acordului privind exportul de cereale prin Marea Neagră

La începutul verii 2022 se anunţa o criză alimentară globală, întrucât milioane de tone de cereale stăteau blocate în silozurile Ucrainei de la începutul războiului. Un acord asupra reluării exporturilor de grâne pe Marea Neagră a fost semnat la 22 iulie 2022, la Istanbul. În cadrul evenimentului, secretarul general al ONU, António Guterres, a salutat plecarea primei nave cu grâne din portul ucrainean Odesa, sub acest acord semnat de Ucraina şi Rusia, mediat de Turcia şi ONU, relata https://news.un.org/.

La 17 iulie 2023, Rusia a anunţat decizia de a înceta Iniţiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră. Peste 1.000 de nave pline cu cereale şi cu alte produse alimentare au plecat din trei porturi ucrainene (Ciornomorsk, Odesa şi Iujni/Pivdeni) pe durata punerii în aplicare a iniţiativei (iulie 2022 – iulie 2023), conform www.consilium.europa.eu. La 2 august, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, care mediase acordul, a făcut un apel către omologul său rus, afirmând că suspendarea nu aduce beneficii nimănui şi ar dăuna în special ţărilor cu venituri mici, care au nevoie să importe cereale. Acesta a mai adăugat că va continua eforturile diplomatice intense pentru reluarea acordului.

Vladimir Putin a răspuns că prelungirea pactului privind exportul de cereale nu are sens din cauza „lipsei totale de progres” în ceea ce priveşte implementarea măsurilor proruse incluse în acord, potrivit unui comunicat al Kremlinului. Preşedintele rus i-a cerut sprijinul lui Erdogan pentru exportul de cereale ruseşti şi l-a asigurat că este gata să revină în acord de îndată ce Occidentul îşi va respecta obligaţiile faţă de Rusia. De la încetarea acordului, Rusia a efectuat atacuri repetate cu rachete asupra regiunii Odesa şi a infrastructurii portuare ucrainene de la Dunăre.

După suspendarea acordului, Izmail, un port fluvial pe Dunăre, situat la aproape 100 de kilometri de mare, dar potrivit pentru navele mari de marfă, a devenit cea mai importantă poartă comercială a Ucrainei.

Cel mai mare schimb de prizonieri de război de la începutul războiului

La 3 ianuarie 2024, Rusia şi Ucraina au efectuat cel mai mare schimb de prizonieri de război de până acum, fiind şi primul schimb oficial de prizonieri din august 2023. Preşedintele ucrainean a anunţat că peste 200 de soldaţi şi civili ucraineni s-au întors în Ucraina din captivitatea rusă, inclusiv personal din Forţele Armate ucrainene, Gărzii Naţionale, Marinei şi Serviciul de Grăniceri de Stat.

Comisarul Radei Supreme ucrainene pentru drepturile omului, Dmitro Lubineţ, a clarificat ulterior că 230 de angajaţi ucraineni s-au întors în Ucraina în cel de-al 49-lea schimb de prizonieri de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Lubineţ şi Zelenski au evidenţiat că mulţi dintre prizonierii ucraineni au luptat şi au fost capturaţi pe Insula Şerpilor şi în Mariupol, sugerând că aceşti soldaţi au fost în captivitate rusă de aproape doi ani, conform www.criticalthreats.org.

Ministerul rus al Apărării a declarat că 248 de militari ruşi s-au întors în Rusia ca parte a schimbului şi a mulţumit în special Emiratelor Arabe Unite (EAU) pentru rolul său în medierea schimbului.

Ajutorul occidental acordat Ucrainei, crucial pentru efortul de război

Având în vedere că sprijinul suplimentar pentru Ucraina se confruntă cu obstacole în Statele Unite şi Uniunea Europeană, sunt necesare mai multe eforturi pentru a convinge lumea că apărarea Ucrainei înseamnă apărarea lumii, a susţinut Volodimir Zelenski în interviu publicat de The Economist la 1 ianuarie 2024. „Poate că ceva lipseşte. Sau poate lipseşte cineva (…) Cineva care poate vorbi despre Ucraina ca fiind o apărare a noastră, a tuturor”, a mai evidenţiat preşedintele ucrainean.

La Conferinţa de Securitate de la Munchen (16-18 februarie 2024), Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina „se află într-un deficit de arme creat artificial şi că menţinerea ţării în această situaţie îi permite lui Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, să se adapteze la intensitatea actuală a războiului”.

În domeniul militar, datele publicate de Kiel Institute for World Economy relevă şi o mare diferenţă între ajutorul promis şi cel alocat efectiv. Germania rămâne cel mai mare donator militar european, cu un total de 17,7 miliarde euro în angajamente militare, începând din februarie 2022, din care 9,4 miliarde euro au fost alocate unor pachete militare specifice trimise în Ucraina. Regatul Unit a anunţat recent un nou ajutor militar de 2,9 miliarde de euro, ceea ce duce la angajamentele sale militare totale la 9,1 miliarde de euro. Din această sumă, 4,8 miliarde de euro au fost alocate până la jumătatea lunii ianuarie 2024, conform sursei amintite.

Din ţările nordice, Danemarca şi-a mărit angajamentele militare faţă de Fondul Danez pentru Ucraina, ajungând unul dintre cei mai mari donatori militari în procente din Produsul Intern Brut (PIB) al donatorilor. Până acum, Danemarca a angajat 8,4 miliarde de euro în ajutor militar, din care 4,5 de euro au fost alocaţi. Danemarca a anunţat, la 18 februarie 2024, că va transfera Ucrainei, de urgenţă, toate obuzele de artilerie pe care le are în stoc, în urma discuţiilor de la Conferinţa de securitate, după ce Uniunea Europeană a informat Ucraina că nu va putea să livreze decât jumătate de milion din obuzele promise, până în luna martie.

SUA, au alocat, în total, 43 de miliarde de euro în ajutor militar din februarie 2022.

Conform unui bilanţ oferit de Comandamentul Forţelor Armate Ucrainene în februarie 2024, 335 de aeronave şi 325 de elicoptere inamice au fost distruse, în cei doi ani de război.

Concluzii

Potrivit unei analize a Centrului pentru Acţiune Preventivă dată publicităţii la începutul lunii februarie, în doi ani de război, Ucraina a reuşit să recucerească 54% din teritoriile sale ocupate, în timp ce Rusia continuă să ocupe aproape 20% din teritoriile ucrainene. Potrivit aceleiaşi analize, în timpul contraofensivei sale din 2023, Ucraina a obţinut câştiguri teritoriale minore, însă liniile frontului au rămas stabile timp de aproape un an. Ambele tabere şi-au consolidat poziţiile, făcând dificil orice progres major, iar numărul victimelor în rândul celor două armate s-a ridicat la circa jumătate de milion.

Războiul din Ucraina a tensionat semnificativ relaţiile dintre SUA şi Rusia şi a crescut riscul unui conflict european mai larg, a scris Centrul pentru Acţiune Preventivă. Tensiunea între Rusia şi ţări vecine, membre ale NATO, este posibil să crească, fapt ce ar duce cel mai probabil la implicarea Statelor Unite, în virtutea angajamentelor de securitate ale alianţei nord-atlantice. Războiul va avea, de asemenea, ramificaţii mai largi pentru cooperarea viitoare în chestiuni critice precum controlul armelor, securitatea cibernetică, neproliferarea nucleară, stabilitatea economică globală, securitatea energetică, contraterorismul şi soluţiile politice în Siria, Libia şi în alte zone.

În plus, izolarea Rusiei nu numai că a destabilizat pieţele globale de energie şi resurse, dar a împins ţara să caute legături strategice mai puternice cu acele state (de exemplu, China) care încă sunt dispuse să colaboreze cu ea, în mare parte în opoziţie cu Occidentul. Războiul a agravat, de asemenea, alte crize globale, operaţiunile militare şi violenţele împiedicând livrarea şi distribuirea ajutoarelor atât de necesare, inclusiv alimente, şi exacerbând o penurie deja gravă de asistenţă şi resurse umanitare disponibile la nivel mondial.