Emeric Ienei, marele gentleman al fotbalului românesc, un simbol al decenței și al demnității, a decedat azi, la 88 de ani, din cauza unei comoții cerebrale, la locuința sa din Oradea.
- TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
- 20 de ani fără EA
- Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
- ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
- Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme
Măcinat de probleme inerente de sănătate, dureri de picioare și o inimă tot mai slăbită, a trăit discret și liniștit în ultimii ani la Oradea.
Jenei a intrat direct în legenda sportului rege de la noi și de pretutindeni. Un personaj de o eleganță fără egal în comportament și în discurs, Ienei și-a dedicat toată viața sportului cu balonul rotund, fiind jucător, internațional, antrenor de club și al naționalelor României și Ungariei.
Între 1957-1969 a jucat la Steaua București, echipă pentru care a marcat 7 goluri.
În anul 1986 a câștigat Cupa Campionilor Europeni ca antrenor al echipei Steaua București al cărui lot era format la acea vreme din Helmuth Duckadam, Ștefan Iovan, Miodrag Belodedici, Anton Weissenbacher, Dumitru Stângaciu, Ilie Bărbulescu, Adrian Bumbescu, Tudorel Stoica, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu, Marius Lăcătuș, Constantin Pistol, Gavrilă Balint, Victor Pițurcă, Marin Radu II și Lucian Bălan. Pentru această performanță a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă.
Între 1986-1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României.
La data de 8 mai 1998 colonelul în retragere Emeric Jenei din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).
Emeric Jenei a trăit la Oradea, alături de soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă (1946 – 2021), scrimeră medaliată.

















































