De ce-l sună Macron pe Putin de două ori pe săptămână

Se împlinește un an de când Franța își alegea cel mai tânăr președinte din istorie: Emmanuel Macron. Într-o Europă în care economia merge cu două viteze: una a subdezvoltării și sărăciei, alta a prosperității și bunăstării, dar și cu două motoare: Franța și Germania, Macron a venit ca o gură de oxigen proaspăt într-un spațiu în care ideologiiile radicale au câștigat tot mai mult teren politic. Cum a evoluat Franța, dar și Europa sub „sceptrul” lui Macron au comentat pentru Q Magazine jurnalistul Le Figaro, Paul Cozighian și fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu.

Citește și: Decizie de ultimă oră. Cine pleacă de la BNR

Fost ministru al Economiei, Emmanuel Macron este un politician ieșit din tipare. Știa foarte clar încă de la 28 de ani că vrea să ajungă președintele Franței, iar la 39 de ani visul a devenit realitate.

Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe

„Este o speranță europeană. Emanuel Macron s-a calificat politic în Franța în momente foarte dificile și pentru statul francez și pentru Europa, din cauza valului populismului radical, nihilismul european, periculos și amenințător. Macron a trecut printr-o fantă politică extrem de strânsă, între rigoarea Frontului Popular până la tentele radicalele marca Fillon, pe un mesaj echilibrat, pro-european. A reușit să demonstreze că o astfel de atitudine proaspătă cu un orizont în favoarea coeziunii europene poate avea credit la electorat. Reușita lui a fost una europeană.”, declară Cristian Diaconescu.

                                                                                 Paul Cozighian, jurnalist Le Figaro

„Este foarte ambițios, carismatic, știe să joace șah, să prevadă niște mutări pe plan internațional. Vizita în America, e ca urmare a faptului că i-a întins o mână lui Trump și l-a invitat pe 14 iulie anul trecut. În permanență ține un canal de discuție cu Vladimir Putin, îi telefoneaza de două ori pe săptămână. Încearcă să țină Rusia mai aproape de Europa, pentru că face parte din Consiliu de Securitate al ONU și are drept de veto și trebuie mai devreme sau mai târziu să o aducă pe calea rațiunii. Macron a strâns ce e bun și de la stânga și de la dreapta, nu este legat de un partid, nici de socialiști, nici de un partid de dreapta, care chiar vrea să miște liniile, să progreseze.”, susține jurnalistul Le Figaro, Paul Cozighian.

Reformele lui Macron

Într-un an de mandat din mâna lui Macron au ieșit o suită de reforme menite să restructureze din temelii statul francez. Codul muncii, agricultura, învățământul, politica fiscală sunt în prim-planul liderului de la Élysée.

„Cea mai importantă reformă este cea legată de codul muncii. Domnul Macron are 40 de ani, este un tip tânăr, care a lucrat în lumea fiscală, a întreprinderilor, în universul bancar. Cunoaște foarte bine care sunt problemele antreprenorilor. Asta e marea problemă în Franța. Când vrei să iei taurul de coarne și să faci reforme, întâmpini o rezistență foarte mare din partea angajaților. Macron și-a însușit ideea de a da mână liberă angajatorului. În Franța, angajatorul e legat de mâini și de picioare. Dacă un angajat are contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar angajatorul constată că nu corespunde cerințelor, este foarte greu să se despartă de el. Pe de altă parte, angajatul dacă întâmpină probleme, poate să apeleze la un soi de tribunal economic, care poate să rezolve conflictul dintre angajat și angajator fără a se ajunge într-o instanță.”, declară jurnalistul jurnalistul Le Figaro, Paul Cozighian pentru Q Magazine.

În Franța, rata șomajului în decembrie 2017 a ajuns la 8,6 %, iar pe tot anul 2017 a avut cea mai mare scădere din 2008 încoace, de peste 1%. Procentajul de oameni care lucrează a ajuns la peste 65%, cea mai importantă valoare din anii 1980 încoace. Macron vrea să-și ducă reforma până la capăt, pentru că de 30 de ani de zile nu se mișcă nimic.

Schimbarea vine și pentru marii bogătași ai Franței, care, spre deosebire de cei din România, plătesc impozite uriașe, numite superimpozite. Cei care sunt multimilionari, multimiliardari, nu vor mai plăti aceste taxe decât pe proprietățile imobiliare. Cu o condiție: să reinvestească profitul în noi idei, noi programe, noi soluții de a crea noi locuri de muncă.

Un sondaj realizat în toamna anului trecut arată că peste 80% dintre cetăţenii francezi cred că politicile fiscale aplicate de Macron îi favorizează pe bogaţi. Sâmbătă, 5 mai, zeci de mii de persoane au protestat, a Paris şi în alte oraşe din Franţa, faţă de aceste politici.  “Jos preşedintele bogaţilor!”, “Respingem lovitura de stat socială”, au strigat protestatarii.

Educația, însă, este pilonul de baza. Emmanuel Macron a propus ca, din 2019, școala să fie obligatorie de la vârsta de 3 ani. Sunt aproape 65.000 de copii, anual, care nu au locuri în creșe și care sunt văduviți de etapa preșcolară. Se investește în învătământ foarte puternic. O mini revoluție este și pe plan universitar. Președintele Franței vrea să schimbe și modul în care elevii să intre în facultate. Vrea să-i responsabilizeze pe tineri ca pe tot parcursul școlii primare, generale și liceu să învețe în permanență foarte bine, pentru că orice notă va conta în clasamentul final.

Emblema lui Macron

În primul an de mandat, poate cea mai semnificativă decizie pe plan internațional la care Macron a luat parte a fost atacarea Siriei alături de SUA și Marea Britanie. De altfel, rămâne emblematică și vizita sa în SUA, la invitația președintelui Donald Trump.

„Primul an de mandat este reprezentat de atitudea lui. Felul în care comunică pe plan internațional este foarte bine văzut și apreciat, pe plan intern oamenii încep să se teamă că e prea autoritar și că îi scap anumite detalii și dă senzația că vrea să sare niște etape. Cumva, așteptăm să ridice piciorul de pe accelerație și să vedem cum se implementează aceste reforme.” mai spune jurnalistul Le Figaro, Paul Cozighian.

„Franța este unul dintre motoarele europene, de la care se așteaptă să funcționez la turație maximă. Faptul că Macron a promovat dialogul unde până acum președențiile franceze au fost destul de pasive, faptul că are curajul și determinarea să angajeze o relație clarificatoare cu președintele Vladimir Putin, dar și parteneriatul cu Trump sunt lucruri emblematice pentru Macron. Așteptările sunt uriașe. Pe de o parte, pentru a asigura Franței o prezență europeană și euroatlantică pe măsura capacității și forței statului francez, pe de altă parte, pentru a propune acel proiect de solidaritate germano-francez care să asigure restartarea procesului european.”, declara fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.

Descoperă cartea anului 2018: Români de centenar

Relațiile româno-franceze

Ce leagă România de Franța, dincolo de istoria îndelungată și vizita recentă pe care Emmanuel Macron a făcut-o la București anul trecut? Ce proiecte actuale majore definesc relațiile dintre cele două țări?

„Există coeziunea culturală, ideatică, lingvistică, istorică extrem de semnificative în relațiile româno-franceze, însă nu există un proiect politic clar în regiunea unde se află România, pentru asta nu sunt multe elemente care să ne definească apropierea. E nevoie și de inițiativa Franței, e nevoie și de imaginația și pragmatismul părții române. Lipsește acum o prezență clară a unei relații, lipsește un parteneriat strategic. Este ridicol să aștepți să fii invitat, trebuie să facem ceva împreuna pentru a genera un proiect comun.”, afirmă Cristian Diaconescu.

„Avem o Europă unde Franța și Germania sunt din ce în ce mai strâns unite, dar Franța începe să fie vioară întâi, locomotiva Uniunii Europene. Angela Merkel a pierdut startul, până a reușit să fie reconfirmată în funcție. Poate că Germania a obosit să fie plămânul UE și îi predă ștafeta lui Macron. Președintele Klaus Iohannis își dorește foarte mult să fie în vagoul de clasă întâi, dar nu avem cum să ajungem să fim acolo până nu avem o economie cu predictibilitate, legislație fiscală care să nu se mai miște și legi ale justiției clare. Charles De Gaulle a spus la formarea UE că trebuie să facem o Europă de la Atlantic până la Urali. Poate că până la urmă Macron o să reușească treaba asta.”, conchide pentru Q Magazine jurnalistul Paul Cozighian.