Excluderea liberării condiționate în cazul infracțiunilor grave este neconstituțională. Argumentele juridice

Cât de actual este Cesare Beccaria, deși au trecut sute de ani de atunci, când spunea că legiuitorul nu trebuie să se lase condus de emoții și nici să edicteze sub imperiul tulburării produse de o faptă sau alta!

În goana lor populistă după voturi, exploatând emoția populară și slaba pregătire juridică a celor mai mulți dintre votanți, deputații au interzis printr-o lege votată zilele acestea ca pentru infracțiunile grave să nu mai poată fi posibilă liberarea condiționată. Deși poate moral decizia are justificare în cazul criminalului Ion Turnagiu care, deși condamnat pe viață a fost liberat condiționat și a incendiat o tânără care se zbate acum între viață și moarte, juridic ea nu va putea fi aplicată.

În 2016 s-a mai încercat eliminarea liberării condiționate, însă Raluca Prună, la acea vreme ministru al Justiției, s-a opus. Citiți documentul aici.

Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, vizând excluderea de la beneficiul liberării condiționate a condamnaților aflați în executarea unei pedepse pentru săvârșirea uneia sau a mai multora dintre faptele prevăzute la art. 188 (omor), 189 (omor calificat), 214 (exploatarea cerșetoriei), 215 (folosirea unui minor în scop de cerșetorie), 216 (folosirea serviciilor unor persoane exploatate), 218 (viol), 219 (agresiune sexuală), 220 (act sexual cu un minor), 221 (coruperea sexuală a minorilor), 234 (tâlhărie calificată) sau 236 (tâlhărie sau piraterie, urmată de moartea victimei) este vădit NECONSTITUȚIONAL.

• AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade
• Ce a transmis, de fapt, Ilie Bolojan în discursul de azi
• Bolojan s-a numit interimar la ministerul Energiei
• Rețineri la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Procurorii cer astăzi arestarea pentru 30 de zile
• Miniștrii PSD au demisionat: „Guvernul nu mai are legitimitate”

1.Este încălcat art. 16 alin. (1) din Constituție (principiul egalității/nediscriminării), potrivit căruia „Cetăţenii sunt EGALI în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi FĂRĂ DISCRIMINĂRI”.

Deși faptele propuse spre exceptare de la beneficiul liberării condiționate sunt grave, trebuind a fi sancționate exemplar într-o democrație europeană consolidată (tocmai în raport de consecințele pe care le generează), legea în discuție NU stabilește criterii clare pentru care doar aceste categorii de infracțiuni au fost alese.

De ce nu intră sub incidența ei, spre exemplu, infracțiuni precum traficul de minori (art. 213 Cod penal) și racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222 Cod penal), etc.? Sau infracțiuni prevăzute și pedepsite de legi speciale, precum Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (spre exemplu, trimiterea, livrarea, distribuirea sau oferirea de droguri unui minor constituie o faptă mai puțin gravă decât folosirea unui minor în scop de cerșetorie?)?

2. Legea încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi/libertăți fundamentale „poate fi dispusă NUMAI DACĂ este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie PROPORȚIONALĂ cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod NEDISCRIMINATORIU şi fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertăţii.”

Or, NU au fost dovedite proporționalitatea și caracterul nediscriminatoriu, iar măsurile instituite aduc atingere existenței unor drepturi/libertăți.

3. Sunt încălcate și alin. (1) și (2) ale art. 22 din legea fundamentală, care garantează dreptul la integritate psihică și interzic supunerea unei persoane unor pedepse sau tratamente degradante.

În cauza MATIOŠAITIS și alții împotriva Lituaniei (în care reclamanții, care executau pedepse cu închisoarea pentru o serie de infracțiuni grave, au arătat că statul nu le oferă nicio șansă reală de a fi eliberați mai devreme, nici măcar în cazul în care își îmbunătățească comportamentul și nu mai reprezintă o amenințare pentru public), CEDO a constatat ÎNCĂLCAREA drepturilor prevăzute la articolul 3 al Convenției (interzicerea tratamentului inuman și degradant), arătând că „deținuții NU ar trebui să fie lipsiți în întregime de posibilitatea de a spera că într-o bună zi vor putea dovedi prin acțiunile lor că s-au schimbat spre bine. Condamnându-i la o viață de izolare, fără nicio posibilitate de a putea dovedi că s-au schimbat, constituie forțarea de a trăi în condiții degradante pentru demnitatea lor umană.”

4. Chiar dacă expunerea de motive conține anumite pretinse fundamentări, acestea sunt vădit DEFICITARE, în raport de cerințele obligatorii de claritate și predictibilitate a legii, impuse de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, cu raportare la cele ale art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 – echivalând cu LIPSA MOTIVĂRII.

Or, caracterul sumar al instrumentului de prezentare și motivare, precum și lipsa de fundamentare temeinică a actelor normative au fost sancționate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa (a se vedea Deciziile nr. 710/2009, 682/2012, 139/2019). Și, oricum, expunerea de motive a inițiatorului NU se referă și la excluderea de la beneficiul liberării condiționate a condamnaților aflați în executarea unei pedepse pentru săvârșirea unor categorii de infracțiuni, ci doar la majorarea limitelor de pedeapsă pentru anumite categorii de infracțiuni!

5. Este încălcat principiul legalității (art. 1 alin. (5) din Constituție, interpretat în coroborare cu art. 1 alin. (3) din legea fundamentală, în raport de NESOLICITAREA AVIZELOR de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social și Consiliul Superior al Magistraturii.

În aplicarea normelor constituționale de referință, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă IMPUNE, prin art.31 alin. (3), ca forma finală a instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative să facă referiri la avizul Consiliului Legislativ și, după caz, al altor autorități avizatoare, precum Consiliul Economic și Social.

Avizul Consiliului Legislativ din data de 21.11.2017 este raportat la o formă total diferită a proiectului de lege față de cea promulgată (în forma supusă avizării Consiliului Legislativ NU se regăsea modificarea și completarea Codului penal în ceea ce privește instituția liberării condiționate. Practic, suntem în situația nesolicitării avizului consultativ al Consiliului Legislativ, împrejurare de natură a determina neconstituționalitatea legii. Deși proiectul viza drepturi și libertăți cetățenești, NU a fost solicitat avizul Consiliului Economic și Social.

Or, în jurisprudența sa constantă (respectiv Deciziile nr.681/2018, 83/2009, 354/2013), CCR a sancționat NESOLICITAREA avizului Consiliului Economic și Social. Curtea a statuat că avizele cerute de Constituție sunt OBLIGATORII sub aspectul solicitării acestora, fiind opțiunea autorității căreia i s-a solicitat avizul de a răspunde sau nu în termenul indicat de inițiatorul proiectului sau al propunerii legislative.

De asemenea, nesolicitarea avizului CSM (garantul independenței justiției – art. 133 alin. (1) din Constituție), care avizează proiectele de acte normative care privesc activitatea autorității judecătorești (potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004), determină, deopotrivă, neconstituționalitatea legii în discuție.

Prin Decizia nr. 139/2019, Curtea Constituțională a subliniat, în mod imperativ, că ”(…) PRINCIPIUL LEGALITĂȚII, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituție, IMPUNE ca atât exigențele de ordin procedural, cât și cele de ordin substanțial, să fie respectate în cadrul legiferării. Regulile referitoare la fondul reglementărilor, procedurile de urmat, inclusiv SOLICITAREA DE AVIZE de la instituțiile prevăzute de lege, nu sunt însă scopuri în sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calității legii, o LEGE CARE SĂ SLUJEASCĂ CETĂȚENILOR, iar nu să creeze insecuritate juridică.”
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în același sens și prin Decizia nr. 128/2019, când a reținut că “în ansamblul normelor constituționale, dispozițiile care cuprind reguli cu caracter procedural incidente în materia legiferării se corelează și sunt subsumate principiului legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, la rândul său acest principiu stând la temelia statului de drept, consacrat expres prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție.

De altfel, și Comisia de la Veneția, în raportul intitulat Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenară (Veneția, 11-12 martie 2016), reține că procedura de adoptare a legilor reprezintă un CRITERIU ÎN APRECIEREA LEGALITĂȚII, care constituie PRIMA dintre valorile de referință ale STATULUI DE DREPT (pct. II A5). Sub acest aspect sunt relevante, între altele, potrivit aceluiași document, existența unor reguli constituționale clare în privința procedurii legislative, dezbaterile publice ale proiectelor de legi, JUSTIFICAREA lor adecvată, existența EVALUĂRILOR DE IMPACT de adoptarea legilor. Referitor la rolul acestor proceduri, Comisia reține că statul de drept este legat de democrație prin faptul că promovează responsabilitatea și accesul la drepturile care limitează puterile majorității.”

6. Este încălcat, deopotrivă, și PRINCIPIUL BICAMERALISMULUI, prevăzut de art. 61 alin. (2) din Constituție. Din analiza comparativă a documentelor privind inițierea și desfășurarea procesului legislativ, respectiv a propunerii legislative, a formei adoptate de Senat (prima camera sesizată) și a celei adoptate de Camera Deputaților (camera decizională), reies diferențe majore între documente, privitoare la scopul și obiectul reglementării (forma inițiatorului și cea adoptată de Senat NU se refereau și la excluderea de la beneficiul liberării condiționate a condamnaților aflați în executarea unei pedepse pentru săvârșirea unor categorii de infracțiuni). Scopul și obiectul au fost practic extinse la Camera Deputaților, dincolo de intenția inițiatorului și a primei camere sesizate.

Proiectul de lege, în forma adoptată de Camera Deputaților, NU a fost susținut de Guvernul Orban!