Exclusivitate: Lecţia unui procuror

Justiţiarul!

Care a fost cea mai mare teamă atunci când conduceați lupta împotriva corupției din Italia?

Sincer, nu mi-a fost frică pentru mine, în accepțiunea generală. Mi-am făcut datoria ca procuror și am știu că, prin lege, a trebuit să iau măsurile legale împotriva acelora care ar fi putut comite infracțiuni și, pe cale de consecință, a căror țintă aș fi putut fi. Am fost mereu apărat bine de poliție. Mi-a fost mai frică de răzbunările pe care crima organizată sau vreun fanatic ar fi putut să le aibă asupra familiei mele. Soția mea mi-a fost de mare ajutor pentru că m-a susținut mereu și ne-a calmat copiii, care la vremea respectivă erau încă mici.

Pot să vorbesc doar despre cea ce a fost stabilit oficial. Recent, în Palermo, a avut loc un proces privind acuzații de înțelegeri între stat și Mafia. Între probe există și divulgarea unei informații secrete a ROS (Forțele Speciale ale Carabinierilor) din 16 iulie 1992 (deci după asasinarea judecătorului Falcone, dar înainte de uciderea judecătorului Borsellino) în care se menționa cu exactitate posibilitatea unui atac împotriva judecătorului Borsellino, ceea ce s-a și întâmplat, și inclusiv împotriva mea.

În acea perioadă, pentru mine, au sporit protecția poliției. Apoi, după moartea lui Borsellino, am primit un pașaport cu identitate falsă pentru a merge în Costa Rica împreună cu familia, din motive de securitate. Au fost și alte amenințări, dar ceea ce a îngreunat cu adevărat anchetele au fost dosarele false făcute cu scopul de a mă delegitimiza. S-a ajuns până la punctul în care, pentru a permite colegilor mei să își continue investigațiile, a trebuit să demisionez din procuratură. Dar este un subiect mult mai complex, având în vedere că au fost implicate persoane care ocupau diverse funcții importante în instituții și care se temeau că vor fi anchetate.

Regretul meu este că nu am putut să continui activitatea de procuror. Dar, dacă ar fi să ajung în aceeași postură, aș face aceleași lucruri pe care le-am făcut. În legătură cu relația dintre mafie și politicieni, ea a existat și există, din păcate,  deșii unele investigații au devoalat multe dintre ele. De exemplu, acum se găsesc în închisoare pentru a-și ispăși pedepsele reprezentanți de frunte ai clasei politice, precum președintele regiunii Sicilia, Salvatore Cuffaro și fostul deputat Marcello Dell’Utri.

Lupta anti-corupţie în România

Nu știu realitățile din țara dumneavoastră cu privire la investigațiile făcute sau aflate în derulare, astfel că orice apreciere ar fi mai degrabă superficială. Pot spune însă că fenomenul corupției este acum extins la toate nivelurile și aproape peste tot în lume. În mod evident, problema nu poate fi rezolvată doar la nivelul de a lupta pentru a o reprima ci, în opinia mea, trebuie să existe mereu ‘certitudinea că legea te va pedepsi dacă greșești, pentru oricine’. Trebuie ca toată lumea să știe că poate fi pedepsit dacă comite o infracțiune, indiferent de poziția pe care o ocupă. Acest lucru lipsește în multe țări, astfel că ne confruntăm în fiecare zi cu noi forme ale corupției și tot mai sofisticate.

Și în Italia ne-am confruntat cu aceleași situații, a unor oameni care, deși aveau o anumită funcție, în loc să își facă datoria, ei erau parteneri cu crima organizată. Vă pot da ca exemplu cazul lui Bruno Contrada, un lider al Criminalpol și al Serviciului Secret care în prezent este reținut în vederea unei condamnări definitive pentru complicitate cu Mafia. Dincolo de responsabilitatea individuală, consider că este necesar ca, ori de câte ori cineva ajunge să fie judecat, acea persoană să fie suspendată din funcție pe durata procesului, pentru a evita orice posibilă afectare a probelor și pentru a garanta credibilitatea departamentului sau direcției unde acea persoană lucrează.