Scriitorul Gabriel Liiceanu consideră că societatea română se confruntă cu un fenomen absurd și, din păcate, cu o premieră mondială pentru că „o închisoare nu e un institut de cercetări al Academiei, iar deținuții nu sunt oameni de știință. Așa încât în principiu, ideea că în închisori se pot face lucrări ştiinţifice este ori cinică ori imbecilă. E evident că nu e imbecilă, e doar cinică, pentru că este un mod de a ajuta pe cei care au intrat la închisoare să-şi scurteze pedeapsa. Aici este grozăvia lucrului. (…) Or noi trăim asta pe viu. O societate întreagă care stă şi discută de câteva săptămâni de zile ceva care cred că reprezintă o premieră mondială. Nu poţi să faci lucrări ştiinţifice cu puşcăriaşi, unii dintre ei agramaţi total, analfabeţi”.
Pentru Mihai Mitrică, director executiv al Asociației Editorilor Români (AER), noțiunile de „autor” și „editor” au fost golite de sens în contextul apariției fenomenului „deținuților-scriitori”. „Nefiind o practică uzuală în lumea editorială, îmi este greu să vin cu un răspuns documentat. Dar îmi închipui că funcționează mica înțelegere între «autor» și «editor» (ambele noțiuni fiind fraudate aici) costurile de tipar și un profit al celui din urmă fiind singurele care operează în acest caz. Ar fi interesant de văzut cum arată de fapt contractele autor-editor în acest caz: sunt contracte de editare, contracte de vânzare-cumpărare, contracte de prestări servicii?”, a susținut pentru hotnews.ro Mihai Mitrică.
Nu poți avea în repertoriu și Mozart, și Guță
La rândul ei, Lidia Bodea, director general Humanitas, vorbește despre faptul că deși editurile sunt supuse reglementări stricte din punct de vedere legislativ prin legea contabilității, legea dreptului de autor și alte drepturi conexe, unele edituri și-au pierdut vocația de a fi mijloace de propagare a ideilor și a culturii. „Nu poți avea în repertoriu și Mozart, și Guță. Și Nunta lui Figaro, și Pe la spate m-ai făcut. Și nu e vorba doar despre editurile mari, cum spuneți, ci despre editurile morale, mici, medii, mari – asta e secundar – așadar, orice editură care, conștientă de rostul ei pe lume, refuză să fie un ”prestator de servicii” și să transforme cartea în marfă de doi bani.”, a afirmat Lidia Bodea pentru hotnews.ro.
Laura Ștefan, coordonator al activităților anticorupție pentru Expert Forum, într-un interviu pentru ziare.com, consideră că fenomenul „deținuților-scriitori” pleacă de la o prevedere legislativă interpretată în mod eronat: „Dacă vrei să scrii cărți, asta e o decizie personală. Vei ajunge un autor foarte iubit de cititorii tăi. Dar nu văd de ce trebuie să scurtezi pedeapsa unui om care e în pușcărie pentru că a furat sau pentru că a luat șpagă sau pentru că a devalizat o instituție publică sau o companie doar pentru că a binevoit să ne «lumineze» (…) Eu cred că problema este una de principiu: de ce trebuie să beneficieze de scutiri de pedeapsă oamenii care scriu cărți?”
Ministrul Justiției, Raluca Prună, a afirmat ieri, 12 ianuarie, că va propune în prima ședință de guvern din luna februarie ca articolul de lege care prevede ca deținuții care scriu lucrări științifice în pușcărie beneficiază de o reducere cu 30 de zile a pedepsei, pentru fiecare carte, să fie abrogat. Tot ieri, DNA a emis un comunicat de presă prin care anunță că s-a autosesizat cu privire la deținuții care scriu opere științifice în închisoare.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
