Garbage In, Garbage Out

Primul lucru pe care l-am învățat în facultate, studiind eu sisteme informatice, a fost că, dacă mă îmbăt cu apă rece și aștept calculatorul să-mi dea rezultate corecte, rulând un program pe care l-am proiectat greșit, și/sau căruia i-am furnizat date de intrare aiurea, atunci am o mare problemă de competență profesională.

Sintagma titlului, originară din zona algoritmilor matematici și informatici, spune pe șleau că nu poți aștepta ieșiri de bună calitate atunci când intrările sunt varză. E un nonsens. În engleză, garbage înseamnă deșeu menajer. Adică, gunoi. În timp, simbolistica sintagmei a dobândit acoperire extinsă, trecând inclusiv în universul politicilor publice croite cu fundu-n sus. Cum ar fi cele privind Educația, de pildă.

OECD (The Organisation for Economic Co-operation and Development) a publicat analiza rezultatelor la testarea internațională PISA (Programme for International Student Assessment) desfășurată în 2015. Acesta este locul unde vă puteți informa despre subiect in extenso: http://www.oecd.org/pisa/. Testarea PISA are loc din trei în trei ani, iar cea din 2015 a pus accent specific pe ceea ce limba engleză denumește generic science (knowledge from) the careful study of the structure and behaviour of the physical world, especially by watching, measuring, and doing experiments, and the development of theories to describe the results of these activities. În mod expres, deloc întâmplător, componentele reading și mathematics au fost considerate drept minor areas of assessment (https://www.oecd.org/pisa/pisa-2015-results-in-focus.pdf; p. 3). În premieră, PISA 2015 a testat și capacitatea de a utiliza eficient rezolvarea colaborativă de probleme (collaborative problem solving), arie considerată drept puternic inovatoare (innovative domain). Viziunea întregului proces este cât se poate de bine articulată:

The assessment does not just ascertain whether students can reproduce knowledge; it also examines how well students can extrapolate from what they have learned and can apply that knowledge in unfamiliar settings, both in and outside of school. This approach reflects the fact that modern economies reward individuals not for what they know, but for what they can do with what they know.

Eu văd următoarele tușe definitorii. Fără excepție, la fiecare testare PISA România se situează în ultima treime a țărilor participante, ca performanță.

Fără excepție, la fiecare testare PISA toate scorurile obținute de România sunt sub media OECD. Fără excepție, cel mai slab scor obținut de România la fiecare testare PISA este cel de la reading (adică, analfabetismul funcțional este cel care prevalează). În particular, scorurile României în 2015 sunt toate mai slabe decât scorurile României în 2012. În fine, dacă referința numărului total de țări ar fi fost, în 2015, tot de 65 în loc de 70, poziția 48 ar fi fost relativ mai slabă decât cea din 2012 (poziția 45 din 65). Mai pe șleau, în 2015 România ocupă poziția 48 în raport cu prima clasată, pe când în 2012 ocupa poziția 45. Mai degrabă, mie acest fapt îmi spune involuție, nu progres.

Ce scrie în viziunea PISA și ce facem noi în școală sunt lumi paralele, iar prăpastia dintre ele va continua să se adâncească, dacă nu luăm taurul de coarne. E firesc să fie așa: garbage in, garbage out – până la proba contrară.

Aici suntem acum. La urmă, crunt de real, rămâne cum a zis venerabilul răzvrătit academician Solomon Marcus: „Situația actuală în domeniul educației și învățământului este disperată. La rădăcina răului din societate stă eșecul educațional din România!…”