Politică

Iată concluziile la care a ajuns Inspecția Judiciară după ce-a verificat acuzațiile din documentarul Recorder. Document

Inspecția Judiciară a analizat aspectele controversate prezentate de redacția Recorder în documentarul „Justiția capturată”, difuzat la finalul anului 2025, și concluziile au fost prezentate Consiliului Superior al Magistraturii joi, 5 februarie. Q Magazine prezintă fragmente din acest raport. Amintim că documenatrul a fost prima dintr-o serie de acțiuni coordonate cu o parte a liderilor politici, între care premierul Ilie Bolojan și Nicușor Dan, care au propus imediat modificarea legilor justiției, și cu o parte a unor magistrați, pensionari sau aflați încă în activitate, care vizează compromiterea șanselor la un nou mandat al procurorului șef DNA, Marius Voineag, și a mandatului de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție al Liei Savonea.

Analiști independenți au arătat în ultima perioadă, după ce tema justiției a revenit în discursul public, că se încearcă o preluare cu asalt a conducerii celor mai importante instituții din domeniul justiției de către o parte politică pentru a folosi ulterior instrumente de tip interceptări, acuzații penale, percheziții etc… pentru a aresta sau compromite public lideri opozanți.

Anumiți procurori afiliați acestui curent de opinie au propus chiar ca judecătorii să fie „responsabilizați”, adică cercetați în cadrul unei urmăriri penale, pentru soluții de achitare pe care le-au pronunțat. Totodată, ei au pledat intens pentru reîntoarcerea competenței de a ancheta magistrați la Direcția Națională Anticorupție. Amintim că în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, DNA, sub conducerea Laurei Codruța Kovesi, a anchetat 3420 de magistrați, reprezentând 2193 judecători și 1227 procurori, adică 63% dintre judecătorii și 60% dintre procurorii țării.

Redăm mai jos fragmente din Raportul Inspecției Judiciare, după analizarea aspectelor relevate în documentarul Recorder.

„La data de 9 decembrie 2025, pe site-ul Recorder.ro a fost publicat un material de presă intitulat Justiția capturată care pune în discuție elemente privind funcționarea sistemului judiciar, atât din perspectiva instanțelor, cât și a parchetelor. Din perspectiva activității instanțelor, materialul expune aspecte legate de activitatea conducerii Curții de apel București, într-o cheie negativă.

Materialul de presă porneşte de la evaluarea modului în care, în opinia autorilor, justiția depinde de voința politică, sistemul de justiție trecând prin reforme succesive în ultimii ani, reforme cu efecte pretins nocive.

Din perspectiva activității judecătorilor, materialul prezintă, în esență, chestiuni legate de modificări ale compunerii completurilor de judecată de la Curtea de apel București, în opinia autorilor, cu scopul prescrierii unor dosare de impact mediatic, precum și pretinse influențe ale persoanelor cu funcții de conducere din justiție asupra practicii instanțelor cu referire la aceste dosare.

Având în vedere că o parte din cele expuse în material fuseseră analizate de lnspecția Judiciară, a fost demarată o activitate de verificare și de identificare a lucrărilor anterioare privind aspecte relevante.

Prin Ordinul nr. 172/16 decembrie 2025 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare s-a dispus efectuarea de verificări cu privire la aspectele semnalate în materialul de presă difuzat de publicația Recorder, cu exceptia celor care au făcut obiectul unor lucrări anterioare înregistrate la lnspecția Judiciară.

La baza efectuării verificărilor a stat solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii transmisă sub nr. 1/18671/2025.

În vederea realizării verificărilor au fost solicitate relații Curții de Apel București și Tribunalului București, au fost analizate evidențele electronice, precum și date disponibile din surse deschise.”

lndependența judecătorilor şi managementul instanțelor

„Din perspectiva activității Inspecției Judiciare, atât în materia răspunderii disciplinare, cât și în cea a controalelor tematice, au fost identificate situații în care noțiunea de independență a magistratului este interpretată extensiv, dincolo de sfera pentru care este consacrată de Constituție și de lege. Această tendință, care apare şi în dezbaterea publică recentă, conduce la confuzii între independența funcției jurisdicționale şi raporturile administrative inerente funcționării instanțelor.

Potrivit Constituției României, judecătorii sunt independenți și inamovibili. lndependența judecătorului reprezintă o garanție a justițiabililor, nu un atribut discreționar al magistratului. Ea se exercită în cadrul legii și al instituției în care judecătorul funcționează. Orice prezentare publică care sugerează că independența ar fi incompatibilă cu existența unor reguli de organizare și management al instanțelor distorsionează sensul acestei garanții constituționale.

Materialul publicat de Recorder valorifică, în mod predominant, perspective individuale ale unor magistrați, raportate la experiențe personale sau la activitatea de execuție.

Această abordare, de tip inductiv, porneşte de la câteva situații punctuate și le transformă în argumente pentru existența unei probleme generalizate, de sistem, fără a analiza cadrul normativ, instituțional și managerial în care respectivele situații s-au produs.

În mod constant, materialul de presă omite faptul că independența justiției nu se reduce la autonomia fiecărui judecător în parte, ci presupune existența unui cadru organizat, previzibil și funcțional, în care activitatea de judecată să poată fi desfășurată eficient. În absența acestui cadru, independența individuală riscă să fie transformată într- o formă de arbitrariu, incompatibilă cu ideea de justiție ca serviciu public.

Se ignoră, de asemenea, realitatea obiectivă potrivit căreia un judecător sau un complet de judecată soluționează un volum semnificativ de cauze, iar măsurile organizatorice nu sunt adoptate în considerarea unui dosar anume.

Schimbările de complet, repartizările sau reconfigurările structurale nu sunt decizii cu dedicație, ci instrumente administrative necesare funcționării instanței. Prezentarea lor ca atare, fără această contextualizare, alimentează percepția falsă a unei intervenții asupra actului de judecată.

Tonul general al materialului Recorder sugerează, implicit, existența unor cauze mai importante decât altele, în funcție de impactul mediatic sau de interesul public. O asemenea abordare este contrară principiilor fundamentale ale justiției, întrucât Constituția garantează tuturor justițiabililor dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, fără ierarhizări bazate pe vizibilitatea publică a spețelor.

În plus, materialul de presă tinde să asocieze exercițiul atribuțiilor manageriale ale conduceri instanțelor cu ideea de presiune asupra judecătorilor, ignorând faptul că justiția nu poate funcționa în lipsa unei organizări coerente. lndependența judecătorului nu este incompatibilă cu respectarea regulilor de funcționare şi a ierarhiei administrative; dimpotrivă, ea este consolidată prin existența unor reguli clare, aplicabile tuturor.

Contextul obiectiv al funcționării instanțelor — subfinanțarea cronică, lipsa infrastructurii adecvate, deficitul de personal auxiliar și fluctuația resurselor umane — este, de asemenea, absent din analiza propusă de Recorder. Omiterea acestor elemente conduce la o interpretare simplificată şi incompletă a deciziilor administrative criticate.

Potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 304/2022, justiția se înfăptuiește de judecători, în numele legi, prin instanțele judecătorești, în cadrul unei organizări judiciare menite să garanteze respectarea drepturilor fundamentale. Justiția independentă și imparțială nu este rezultatul unor demersuri individuale izolate, ci al activității desfășurate într-un cadru instituțional organizat.

În acest sens, funcțiile de conducere ale instanțelor, ocupate prin concurs și supuse unor criterii riguroase de evaluare managerială, nu reprezintă o sursă de influență asupra soluțiilor judecătorești, ci o condiție esențială pentru buna funcționare a sistemului. Prezentarea lor în cheie conflictuală, așa cum rezultă din materialul de presă analizat, contribuie la delegitimarea managementului instanțelor și, indirect, la subminarea încrederii publicului în justiție.

În concluzie, discursul promovat de Recorder nu evidențiază o problemă reală a independenței justiției, ci reflectă o interpretare parțială și inductivă a unor situații punctuale, desprinse de contextul normativ și instituțional. Această abordare riscă să transforme mecanisme legitime de organizare și management în surse artificiale de suspiciune, alimentând percepția unei influențări a actului de justiție care nu este confirmată de analiza factuală și juridică.”

Cazuri particulare

„Relevant din această perspectivă este cazul judecătorului Beșu lonel, prezentat în materialul de presă într-o manieră care îl transformă într-un judecător-simbol, utilizat pentru a ilustra teza existenței unor presiuni sau ingerințe asupra actului de justiție. Construcția urmărește conturarea unei imagini de magistrat curajos, aflat într-un raport tensionat cu sistemul, sugerând totodată o lipsă de claritate sau de voință in ceea ce priveşte delegarea acestuia la Curtea de Apel București.

„Această poziționare, provenind de la vârful autorității de garantare a independenței justiției, a contribuit la transferul dezbaterii din planul juridic în cel mediatic. În mod obiectiv, rolul central jucat de aceste intervenții explică de ce ele au fost ulterior preluate şi integrate în construcții mai largi privind delegitimarea actului de justiție, inclusiv în materiale de presă de tipul celui realizat de Recorder unde a avut un rol activ.

În aceeaşi linie discursivă se înscriu și afirmațiile unui judecător, Panioglu Daniela (pensionat), în mod izolat ca poziție a unui judecător, este adevărat, potrivit cărora doar procurorii ar avea legitimitatea de a aprecia dacă o hotărâre judecătorească este abuzivă sau nu. O asemenea teză relevă o viziune profund dezechilibrată asupra arhitecturii statului de drept, în care rolurile constituționale ale autorităților sunt inversate.

Un alt exemplu relevant îl constituie declarațiile publice ale doamnei procuror Laura Deriuș, care, într-un context public, a afirmat că judecătorii trebuie responsabilizați, contextul fiind acela al criticării unor soluții de achitare. O asemenea formulare este de natură să inducă ideea unei relații de subordonare sau de control asupra soluțiilor instanțelor, în contradicție cu principiile fundamentale ale independenței judecătorului și ale prezumției de nevinovăție. Într-un stat de drept, judecătorul nu poate fi responsabilizat pentru tipul soluției pronunțate, ci exclusiv pentru respectarea legii și a garanțiilor procesuale.

Un alt exemplu este cel al procurorului Pîrlog Bogdan care, în contexte oficiale și dezbateri publice desfășurate în prezenta unor înalți reprezentanți ai statului, a avut poziții prin care a pus sub semnul îndoielii hotărârile judecătorești din perspectiva oportunității, ori a efectelor acestora. Astfel de intervenții, formulate din postura de procuror, depășesc sfera dezbaterii și sunt percepute ca o evaluare a activității judecătorilor, cu potențial de presiune asupra activității lor.

Aceste episoade nu pot fi analizate izolat. Ele se înscriu într-o dinamică mai amplă a discursului public din ultimii ani, în care achitările, aplicarea prescripției sau soluțiile contrare așteptărilor create anterior au fost prezentate, în mod recurent, ca indicatori ai unei disfuncționalități.”

Analiza și verificarea aspectelor semnalate

În materialul realizat de Recorder se susține că, la nivelul Curții de Apel București, soluțiile pronunțate în dosare de corupție ar fi fost influențate prin modificarea completurilor de judecată. De asemenea, se afirmă că, prin decizîi de natură managerială, ar fi fost create premisele intervenirii asupra parcursului cauzelor, cu consecințe directe asupra rezultatului proceselor.

  1. Dosarul nr. 25638/3/2015

Prezentarea afirmației din materialul de presă: în materialul Recorder s-a susținut, în esență, că modificările aduse completului de judecată s-ar fi făcut cu scopul prescrierii dosarului.

Verificările lnspecției Judiciare: au fost analizate atât parcursul dosarului, cât și actele administrative de modificare a compunerii completurilor, rezultând următoarele:

Din perspectiva duratei de soluționare, cronologia poate fi rezumată astfel:

  • începând cu anul 2007 — data săvârşirii faptelor;
  • 07.07.2015 — finalizarea urmăririi penale prin rechizitoriu și trimiterea în judecată a inculpaților de către Direcția Națională Anticorupție;
  • 13.05.2021— pronunțarea sentinței penale de către Tribunalul Bucureşti;
  • 04.08.2021 — înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel București — Secția a II-a Penală, ca urmare a exercitării căilor de atac;
  • 19.03.2025 — pronunțarea deciziei penale nr. 386, prin care Curtea de Apel București dispune soluționarea definitivă a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 04.08.2021, iar soluția definitivă a fost pronunțată la 19.03.2025, rezultând o durată a fazei de apel de aproximativ 3 ani și 7 luni.

Se observă că durata procedurii la nivelul Curții de apel București reprezintă sub 20% din durata totală a cauzei (aprox. 19 ani), în condițiile unei complexități extrem de ridicate a dosarului (29 de părți, 84 de martori, 140 de volume).

Prin urmare, intervalul de soluționare la nivelul Curții de apel București nu poate fi privit ca excesiv și nu constituie elementul determinant al duratei totale a procedurii.

Din perspectiva compunerii completului de judecată, au fost analizate hotărârile administrative relevante, cadrul normativ aplicabil și procedurile interne privind repartizarea aleatorie a dosarelor și modificarea completurilor. De asemenea, au fost verificate motivele obiective care pot conduce, potrivit legii, la schimbarea compunerii completurilor (incompatibilități, pensionări, delegări, volume de activitate, reorganizări, echilibrări ale volumului de activitate).

Marian Vanghelie Foto Octav Ganea, Inquam

Astfel, prin rechizitoriul din data de 07.07.2015, emis în dosarul nr.381/P/2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată, între alții, a inculpatului Vanghelie Marian pentru fapte pretins săvârșite în perioada 2007-2014.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. 25638/3/2015 la Tribunalul București la data 07.07.2015 și a fost soluționat prin Sentința penală nr. 592/2021 din data de 13.05.2021.

Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a II-a Penală la data de 04.08.2021 fiind repartizat aleatoriu completului C17A compus din magistrații G.C.A. și V.V..

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 25/28.01.2022 s-a dispus modificarea planificării ședințelor de judecată și a planificărilor de permanență de incidente procedurale aferente perioadei februarie – iunie 2022 în sensul înlocuirii doamnei judecător V.V. cu domnul judecător R.T.C., atât pe completurile de apel, contestații și recurs, cât și pe completurile de fond, cameră preliminară și drepturi și libertăți.

Măsura a fost justificată de împrejurarea că doamna judecător fusese promovată la Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 01.02.2022.

Ulterior, doamna judecător G.C.A. a promovat concursul de ocupare a unui post de formator cu normă întreagă la Institutul Național al Magistraturii începând cu data de 17.10.2022. De asemenea, doamna judecător A.l. a fost integrată în cadrul Secției a II-a Penală, în conformitate cu Hotărârea de Colegiu nr. 228/03.11.2022.

La termenul din 11.04.2023, din compunerea completului de judecată au făcut parte magistrații R.T.C. și A.G. în baza Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 56/02.03.2023. S-a avut în vedere necesitatea integrării în secție a doamnei judecător A.G., delegată la Curtea de apel București, precum și echilibrarea volumului de activitate; de asemenea, prin aceeași hotărâre, doamna judecător A.I. a fost repartizată la Secția I penală ținând cont de aceleași considerente.

Ulterior, domnul judecător T.C.R. a fost detaşat la Consiliul Superior al Magistraturii pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 02.10.2023, prin Hotărârea nr. 2214/27.09.2023 a Secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, doamnei judecător A.G. i-a încetat delegarea la Curtea de Apel București începând cu data de 23.09.2023, ca urmare a expirării termenului pentru care a fost dispusă. Delegarea doamnei judecător nu a mai fost prelungită în considerarea numărului mare de hotărâri judecătoreşti neredactate pronunțate de doamna judecător la Tribunalul Bucureşti. Prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 199/2023 s-a stabilit compunerea completului cu doamnele judecător B.M.V. și G.A.V.E.

Dosarul a fost soluționat prin decizia penală nr. 386/A/19.03.2025 prin care instanța a pronunțat soluții de achitare pentru o parte din fapte; alte fapte au fost constatate prescrise.

Rezulatul verificărilor: niciuna din acuzațiile prez\entate în materialul de presă în legătură cu acest dosar nu se confirmă.

La data înregistrării dosarului pe rolul Curții de apel București (4.08.2021), prescripția era deja împlinită, astfel încât evoluțiile ulterioare din apel nu pot fi prezentate, în mod rezonabil, ca fiind cauza determinantă a intervenirii prescripției.

Susținerile din materialul Recorder cu privire la data împlinirii termenului de prescripție sunt factual incorecte: așa cum s-a arătat, termenul de prescripție se împlinise încă din 2017, iar nu în 2024, așa cum greșit se susține pentru a justifica narativul.

De asemenea, analiza actelor administrative atestă că modificările aduse completurilor de judecată au fost determinate de motive obiective și au fost dispuse în conformitate cu dispozițiile legale și regulamentare.

În acest dosar, faptele imputate erau prescrise încă din 2017, potrivit Deciziei Penale nr. 386/a/19.03.2025, această situație juridică fiind independentă atât de activitatea instanței de apel, cât şi de modificarea obiectivă a compunerii completului, care nu a avut nicio influență asupra soluției pronunțate; în consecință, soluția nu confirmă alegațiile formulate în spațiul public, inclusiv cele vehiculate de Recorder.

De asemenea, contrar unor afirmații diseminate în spațiul public, intervenția Deciziei pronunțate în recurs în interesul legii (RIL) nr. 1/2025 privind natura infracțiunii de luare de mită (infracțiune unică realizată prin modalități normative/acte distincte) nu a produs o schimbare artificială a regimului juridic, ci a avut rolul propriu mecanismului RIL: unificarea practicii prin clarificarea unei chestiuni asupra căreia existau deja soluții neunitare. Soluția din RIL a confirmat o interpretare deja consacrată în practica judiciară, în sensul că nu orice pluralitate de acte echivalează automat cu forma continuă/continuată, ci poate configura o infracțiune unică realizată prin modalități alternative/normative, în funcție de conținutul tipic al normei de incriminate cu consumare anticipată.

Astfel, RIL-uI invocat nu poate fi prezentat ca element determinant al rezultatului procesual, cu atât mai mult cu cât soluția era deja consacrată in practica judiciară anterior pronunțàrii deciziei de unificare.

  • Dosarul nr. 1977/122/2022

Prezentarea afirmației din materialul de presă: modificările de compunere a completului de judecată ar fi fost nejustificate sau ar fi afectat soluționarea cauzei. Se adaugă şi declarațiile judecătorului Beşu lonel, care pretinde că nu i s-ar fi prelungit delegarea la Curtea de apel Bucureşti pentru a fi eliminat intenționat din completul de judecată.

Verificările Inspecției Judiciare: au fost analizate parcursul dosarului, precum și actele administrative relevante, rezultând următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 256/P/2022 din data de 15.12.2022 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.N. alături de un alt inculpat pentru pretinsa săvârșire a unor infracțiuni în anul 2022.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 1977/122/2022 la data de 16.12.2022, fiind format dosarul asociat nr. 1977/122/2022/a1 în vederea parcurgerii procedurii de cameră preliminară. Prin încheierea din data de 09.02.2024, s-a constatat competența teritorială şi materială a Tribunalului Giurgiu, legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei încheieri a fost formulată contestație ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală la 14.02.2024, dosarul fiind repartizat completului C14 compus din magistrații B.I.P. și I.R.C., primul termen de judecată fiind stabilit la data de 27.06.2024.

Ulterior, având în vedere imposibilitatea de prezentare pe o perioadă îndelungată din motive medicale a domnului judecător I.R.C., precum şi pentru echilibrarea volumului de activitate, prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 167/30.10.2024 s-a aprobat modificarea compunerii completurilor C14 începând cu data de 01.11.2024 în sensul înlocuirii domnului judecător I.R.C. cu doamna judecător R.F. și a domnului judecător B.I. cu doamna judecător A.S.

În urma admiterii cererii de abținere a doamnei judecător A.S., completul a fost întregit cu domnul judecător Beşu lonel, potrivit planificării de permanență.

La termenul din 17.03.2025, instanța a rămas în pronunțare pe excepțiile invocate de contestatorul — inculpat privind nulitatea absolută a procedurii de cameră preliminară, caz prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. b) C.pr.pen.

La termenul din 24.03.2025, în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență, în baza art. 395 C.pr.pen., s-a repus cauza pe rol fiind stabilit termen la data de 05.05.2025.

Cum la data de 5.05.2025 a expirat delegarea domnului judecător Beșu lonel, la termenul din 05.05.2025 din compunerea completului de judecată au făcut parte magistrații R.F. și B.C. conform planificării de permanență, iar pronunțarea asupra excepțiilor invocate a fost amânată la data de 20.05.2025.

Prin încheierea nr. 322 din 20.05.2025 în baza art. 347 C.pr.pen, au fost admise contestațiile formulate de contestatorii inculpați împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Giurgiu Secția Penală, încheiere pe care a desființat-o integral. În rejudecare, în baza art. 47 C.pr.pen. raportat la art. 48 alin (1) lit. a) și art. 38 alin (1) lit. g) C.pr.pen., a fost admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Giurgiu, invocată de inculpați prin excepțiile formulate, raportat la calitatea inculpatului B.N. S-a reținut competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și s-a trimis cauza acestei instanțe, în vederea soluționării.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel București a avut un caracter exclusiv procedural, vizând corectarea unui viciu de competență existent ab initio și stabilirea instanței legal competente, măsură care a asigurat validitatea procesului și a redus riscul prescripției ce ar fi rezultat inevitabil din continuarea judecății de către o instanță necompetentă, fără a implica vreo apreciere asupra fondului cauzei.

Dosarul se află încă pe rol, nu prezintă o vechime semnificativă pe rolul instanțelor, iar termenele au fost acordate pentru administrarea probatoriului și soluționarea incidentelor procedurale, în limite rezonabile raportat la natura cauzei.

Rezultatul verificăritor: alegatiile formulate în materialul de presă nu se confirmă.

Analiza dosarului nr. 1977/122/2022 evidențiază că nu a existat nicio abatere de la normele legale și procedurale în ceea ce priveşte modificările de compunere ale completului de judecată. Acestea au fost determinate exclusiv de cauze obiective (motive medicale, abținere, expirarea delegării) și formalizate prin acte ale organelor competente.

Ieşirea judecătorului Beșu lonel Laurențiu din compunerea completului a fost consecinta încetării delegării la Curtea de Apel București, iar soluția pronunțată are la bază aplicarea regulilor de competență, independent de componența completului.

Speculațiile formulate de judecătorul Beșu lonel, care pune în corelație aspecte ce țin de dezideratele proprii de carieră cu aspecte de judecată, nu relevă o abordare obiectivă, independentă și imparțială cu privire la atribuțiile de judecător. În plus, dosarul menționat nu este soluționat definitiv, astfel că orice speculație cu privire la împlinirea unor termene de prescripție poate pune în discuție încălcarea independenței judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei.

lndependența justiției nu înseamnă o libertate absolută a judecătorului de a se exprima sau manifesta după criterii arbitrare, ci cu respectarea obligației sale de rezervă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că magistrații sunt ținuți de obligația de rezervă care îî împiedică să reacționeze într-o anumită situație.

Cu referire la dreptul la liberă exprimare specific magistraților inclusiv în jurisprudența CEDO (Kudeshkina împotriva Rusiei, Hotărârea din 26 februarie 2009) a fost subliniat rolul special în societate al sistemului judiciar, în calitate de garant al justiției, ca valoare fundamentală într-un stat de drept, reținându-se că miza în privința protecției autorității judecătorești este încrederea pe care instanțele dintr-o societate democratică trebuie să o inspire publicului larg/justițiabililor, iar funcționarii publici care deservesc sistemul judiciar trebuie să dea dovadă de reținere în exercitarea libertății lor de exprimare în toate cazurile în care sunt susceptibile a fi puse în discuție autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

[a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Prager și Oberschlick împotriva Austriei, paragraful 34, sau Hotărârea din 18 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Alter Zeitschriften Gmbh nr. 2 împotriva Austriei, paragraful 39, sau, în acelaşi sens, Decizia Curții Constituționale nr. 435 din 26 mai 2006J.

Obligația de rezervă a magistraților atunci când sunt abordate teme privind cauze aflate pe rolul instanței își găseşte reglementare expresă în lege, art. 233 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 stabilind că Judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia cu priVire la procese aflate în curs dea desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

  • Dosarul nr. 9577/2/2012

Prezentarea afirmației din materialul de presă: pretinse modificări nejustificate ale compunerii completului, cu scopul pronunțării unei soluții de achitare. În context, au fost adăugate aprecieri ale unor procurori cu referire la maniera în care instanțele ar trebui să soluționeze dosarele.

Verificările Inspecției Judiciare: au fost analizate parcursul dosarului, precum și toate hotărârile de colegiu relevante, rezultând următoarele:

Gabriel Popoviciu Foto Octav Ganea, Inquam

Prin rechizitoriul nr. 206/P/2006 din data de 17 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus punerea în mişcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a 11 inculpați, printre care Popoviciu Gabriel-Aurel – pentru săvârșirea unor infracțiuni.

Cauza a fost înregistrată la data de 20.12.2012 pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală și soluționată inițial prin Sentința penală nr. 115/F/23.06.2016 prin care instanța a dispus condamnarea inculpaților și a lăsat nesoluționată latura civilă a procesului penal, fiind disjunsă cauza sub acest aspect.

Apelurile formulate împotriva acestei sentințe au fost soluționate prin Decizia nr. 266/A/02.08.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Latura civilă disjunsă din dosarul nr. 9577/2/2012 a făcut obiectul dosarului nr. 4445/2/2016, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 23.06.2016 și soluționat prin sentința penală nr. 267/F din 28.12.2018 — prin care s-a dispus admiterea acțiunii civile exercitate în cauză.

Împotriva acestei sentințe părțile interesate au formulat apeluri înregistrate la data de 08.01.2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 46/1/2020 și admise prin Decizia nr. 145/A din 12.06.2020, prin care sentința penală a fost desființată iar cauza trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel București.

În cursul judecării dosarului nr. 46/1/2020 la Curtea de Apel București, la data de 20.12.2022 a fost înregistrată sub nr. dosar 8709/2/2022 cererea de revizuire formulată de revizuentul Popoviciu Gabriel Aurel împotriva sentinței penale nr.115/23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București — Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 266/A/02.08.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9577/2/2012.

Cauza a fost repartizată aleatoriu completului nr. 23 F – jud. R.F., care a prezidat ședința de judecată la primul termen (10.03.2023), când a dispus amânarea cauzei pentru data de 07.04.2023.

Prin Hotărârea Colegiului de conducere nr.73/04.04.2023, la cererea judecătorului inițial învestit care a prezentat motive profesionale, în scopul echilibrării volumului de activitate, precum și al necesității integrării doamnei judecător A.P. nou venită în cadrul secției, s-a avizat modificarea compunerii completului C9 Specializat Corupție —aferent completului de fond/cameră preliminară C23 F/CP în sensul schimbării titularului acestui complet specializat cu dna judecător P.A.

La termenul de judecată din 07.04.2023, reprezentantul Ministerului Public — Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, excepție respinsă ca neîntemeiată. Instanța a arătat că hotărârile Colegiului sunt acte administrative și pot fi verificate sub aspectul conformității cu legea de către instanța de contencios administrativ. Cât timp aceste hotărâri nu au fost desființate/modificate de către o instanța competentă în materie, hotărârile de Colegiu sunt legale și produc efectele prevăzute de lege.

Prin încheierea din 26.05.2023, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei în fond, în baza art. 43 alin.(1) rap. la art. 26 C.proc.pen., fiind trimisă cauza la completul C4 Fond al Secției I Penale a Curții de Apel București în vederea discutării reunirii laturii penale cu latura civilă a dosarului 46/1/2020 cu termen la 30.06.2023.

Contestația formulată împotriva acestei încheieri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție a fost respinsă prin Decizia nr. 465/20.06.2023.

Relevant din perspectiva prezentelor verificări este că Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat motivul de contestație vizând nelegala compunere a completului de judecată, în ambele sale componente invocate (pe de o parte înlocuirea judecătorului inițial, cu un alt judecător anume desemnat în baza unei hotărâri de colegiu pretins fiind încălcate principiile repartizării aleatorii și continuității completului de judecată; pe de altă parte soluționarea admisibilității în principiu de către un complet specializat în judecarea cauzelor de corupție, în condițiile în care, a apreciat contestatorul, cauza nu este una dintre cele pentru care legea să impună judecarea de către un complet specializat, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 rap. la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), reținând că se răsfrânge în mod direct și asupra dispoziției de suspendare.

Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire a fost repartizată aleatoriu în sistem informatic, conform art. 101 alin. (1) din R.O.I.I.J., pe un complet de judecată constituit și numerotat, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (6) din R.O.I.I.1., fiind astfel respectat întocmai principiul repartizării aleatorii a cauzei. Împrejurarea că, ulterior repartizării aleatorii în sistem informatic a cauzei, s-a schimbat judecătorul – preşedinte al completului căruia i s-a repartizat aleatoriu prezenta cauză – cu un judecător, nou venit în cadrul Curții de Apel București, nu este de natură a aduce atingere principiului repartizării aleatorii a cauzei, atât timp cât o astfel de schimbare este permisă, în anumite condiții, de dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și h), art. 17 alin. {JJ lit./J și art. 101 alin. (6J-(8) din R.O.I.I.J.

(Hotõrôrea nr. 3243/2022 din 22 decembrie 2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești).

Or, Înalta Curte a constatat că schimbarea judecătorului care compunea completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză s-a făcut prin acte administrative în temeiul dispozițiilor legate, situație în care nu se poate susține, cu temei, încăIcarea principiului repartizării aleatorii a cauzei.

Nici încăIcarea principiului continuității completului de judecatõ invocată în susținerea aceluiași motiv de contestație (nelegala compunere a completului de judecată atrasă de înlocuirea judecătorului desemnat inițial cu un alt judecător) nu a putut fi validată de ÎnaIta Curte, care a reținut, în esență, că acest principiu nu poate fi interpretat ca o interdicție absolută în schimbarea compunerii completului de judecată odată ce o cauză i-a fost repartizată spre soluționare. De altfel, chiar dispoziția procesuală (art. 354 alin. 2 teza a II-a și alin. 3 din Codul de procedură penală, anterior citat) precede posibilitatea schimbării compunerii completului de judecată în anumite condiții. 0 asemenea posibilitate este prevăzută și de legea de organizare judiciară.

Dosarul a fost, în final, soluționat prin sentința penală nr. 110/F/12.04.2024 care a rămas definitivă prin Decizia nr. 7/A din 15.01.2025 pronunțată de Înalta Curtë de Casație şi Justiție în dosarul nr. 2078/1/2024, prin care apelurile formulate au fost respinse.

Rezultatul verificărilor: acuzațiile prezentate în materialul Recorder nu se susțin.

Parcursul dosarului atestă, în mod evident, că modificările aduse completului de judecată au fost adoptate în condițiile legi şi au fost impuse de necesități de organizare a activității.

În realitate, alegațiile pleacă de la premisa că unor dosare de corupție nu li se poate da decât o soluție de condamnare, construindu-se un raționament justificativ fără niciun suport în realitatea faptică.

În plus, aprecierile formulate de doi procurori cu privire la o presupusă distrugere a tuturor dosarelor sau referitoare la transformarea procedurii penale într-o chestiune extrem de formalistă sunt contrazise de realitatea faptică și, dimpotrivă, atestă o rezistență la creşterea profesionalismului și rigorii în activitatea de urmărire penală.

Rezumând, analiza dosarului nr. 9577/2/2012 evidențiază că toate modificările de compunere a completurilor de judecată au avut cauze obiective și au fost dispuse în temeiul legii, iar legalitatea acestora a fost verificată și confirmată de instanța supremă.

Criticile privind pretinsa influențare a soluției prin modificarea completurilor nu se susțin, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a validat explicit respectarea principiilor repartizăriă aleatoriă și continuității completului.

  • Dosarul nr. 2637/2/2022

Prezentarea afirmației din materialul de presă: se susține că un judecător ar fi fost schimbat din completul de judecată fără motive obiective, exclusiv pentru tergiversarea soluționării cauzei. Afirmațiile sunt formulate în așa fel încât se sugerează privitorului că judecătorul respectiv ar fi avut de soluționat exclusiv acest dosar care presupunea în mod necesar a fi soluționat cu o decizie de condamnare.

Verificările Inspecției Judiciare: au fost analizate hotărâri de colegiu relevante, precum și parcursul dosarului, rezultând următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3846/D/P/2019 din data de 16.03.2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția de Investigare a InfracțiuniIor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată a 7 inculpați, printre care Burci Cristian lonel.

Cauza a fost înregistrată la data de 20.04.2022 pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și repartizată aleatoriu Completului C1F – jud. P.M.C.

Prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 26/13.03.2025 s-a aprobat modificarea compunerii completului de judecată, fiind înlocuit dl judecător P.M.C. cu doamna judecător P.I. (promovată la Curtea de Apel București începând cu 01.03.2025), în considerarea necesității integrării doamnei judecător în completurile de judecată din cadrul secției, precum și cu scopul echilibrării volumului de activitate.

Următorul termen de judecată este stabilit la data de 28.01.2026.

Rezultatul verificărilor: informațiilor nu corespund realității obiective.

Și în acest caz, modificarea compunerii completului de judecată a fost determinată exclusiv de rațiuni administrative obiective (promovarea unui judecător nou și echilibrarea volumului de activitate), fiind dispusă prin hotărâre a colegiului de conducere.

Cauza se află încă pe rolul instanței și nu poate fi reținută nicio influență asupra unei soluții, în condițiile în care cercetarea judecătorească continuă, cu respectarea dreptului la apărare și a principiilor procesuale.

Modificările operate au fost consecința integrării administrative a unui judecător nou promovat în sectie, proces care a vizat întreaga ședință de judecată și mai multe completuri, nu o cauză individuală. Prezentarea modificărilor ca fiind realitate pentru un dosar ignoră faptul că instanța operează cu ședințe și completuri, nu cu dosare izolate și omite că integrarea judecătorilor noi afectează simultan zeci sau sute de dosare.”

O astfel de prezentare creează, implicit, percepția unei mobilități profesionale impuse sau a unei intervenții asupra statutului magistratului.

Din verificările efectuate rezultă însă că delegarea la Curtea de Apel București a avut loc cu respectarea integrală a procedurilor legale aplicabile şi cu acordul expres al judecătorului, acest consimțământ constituind o condiție esențială impusă de lege pentru orice formă de mobilitate profesională, în condițiile in care judecătorii sunt inamovibili.

Omisiunea acestui element de context, esențial pentru înțelegerea situației reale, conduce la deturnarea unei experiențe profesionale individuale într-un instrument de validare narativă a unei teze generale privind presupuse mecanisme de constrângere sau influență. În acest mod, un parcurs profesional concret, guvernat de reguli clare şi de opțiuni personale, a fost prezentat distorsionat și a fost utilizat ca exemplu reprezentativ al unui pretins fenomen sistemic care nu este confirmat de datele factuale și juridice analizate.”

„În concluzie, nu se confirmă existența unui fenomen de influențare a actului de justiție prin modificarea completurilor de judecată la nivelul Curții de Apel București.

Criticile formulate în materialul de presă sunt construite preponderent pe interpretări subiective și pe corelații aparente, fără suport factual sau juridic și fără identificarea vreunei încălcări concrete a normelor legale aplicabile.

Justiția nu poate și nu trebuie evaluată prin prisma notorietății publice a unor cauze sau a așteptărilor create în spațiul mediatic, ci exclusiv prin respectarea legii, a garanțiilor procesuale și a principiilor statului de drept. Din această perspectivă, verificările efectuate infirmă categoric teza existenței unor intervenții manageriale menite să influențeze soluțiile pronunțate de instanță.

Niciuna dintre situațiile analizate nu relevă intervenții discreționare, arbitrare sau direcționate asupra compunerii completurilor, iar în cauzele în care legalitatea compunerii a fost contestată, instanțele superioare — inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție —au confirmat explicit respectarea principiilor repartizării aleatorii și continuității completului de judecată.”

„În concluzie, apariția și amplificarea discursului public privind influențarea actului de justiție în ultimii ani reprezintă rezultatul unui cumul de factori și de interpretări subiective, generate de schimbări instituționale majore, de mediatizarea selectivă a unor cauze și de o înțelegere incompletă a mecanismelor juridice și administrative ale sistemului judiciar. Acest discurs, deși legitim parțial ca parte a dezbaterii publice într-un stat de drept, nu poate fi deturnat pentru a susține existența unor influențări în actul de justiție.”

„Rezultatul verificărilor: niciuna din acuzațiile prezentate în materialul de presă în legătură cu acest dosar nu se confirmă.”

„La data înregistrării dosarului pe rolul Curții de apel București (4.08.2021), prescripția era deja împlinită, astfel încât evoluțiile ulterioare din apel nu pot fi prezentate, in mod rezonabil, ca fiind cauza determinantă a intervenirii prescripției.

Susținerile din materialul Recorder cu privire la data împlinirii termenului de prescripție sunt factual incorecte: așa cum s-a arătat, termenul de prescripție se împlinise încă din 2017, iar nu în 2024, așa cum greșit se susține pentru a justifica narativul.

De asemenea, analiza actelor administrative atestă că modificările aduse completurilor de judecată au fost determinate de motive obiective și au fost dispuse in conformitate cu dispozițiile legale și regulamentare.”

În lipsa unui acord scris al QMagazine, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei www.qmagazine.ro, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe www.qmagazine.ro”, cu link, la finalul paragrafului.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai populare articole

To Top