Faptul că Republica Moldova și-a ales președintele în mod direct, după foarte mulți ani, este o dovadă că societatea democratică funcționează (chiar dacă cu un scârțâit pe alocuri), votul popular fiind chintesența procesului democratic.
Fapte: sunt aproximativ 3 milioane de votanți înscriși pe liste, au votat puțin peste 50%, aproximativ un milion șase sute, diaspora moldovenească s-a mobilizat fără precedent, diferența finală dintre cei doi candidați fiind în jurul a 5 puncte procentuale.
Ce se va întâmpla de aici încolo?
Republica Moldova este republică parlamentară. Cu alte cuvinte, președintele are rol mai degrabă consultativ. Președintele Parlamentului este prima persoană în stat, iar președintele țării va trebui să știe să joace în echipă, cu rol de arbitru. Este șansa istorică a Republicii Moldova ca să demonstreze că forțele instituționale din toate cele 3 compartimente: Președintele țării, Președintele Parlamentului și Premierul țării se pot înțelege și își pot armoniza politicile institutionale fără a trimite țara în tensiuni sociale sub cheia Est vs Vest.
















































