Igor Munteanu despre dezamăgirile și împlinirile unui an

Cum a reușit noul președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, să mențină echilibrul între pericolul venit dinspre Rusia și privirea plină de speranță a moldovenilor către Occident? Câteva răspunsuri ale lui Igor Munteanu, fost ambasador al RM în SUA, pentru Q Magazine.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Maia Sandu a câştigat bătălii mari într-o perioadă relativ scurtă

Care este dezamăgirea dumneavoastră după acest an de președinție a Maiei Sandu?

Recunosc că nu am avut așteptări mesianice de la Maia Sandu ca să mă declar dezamăgit de mandatul Domniei sale. Este adevărat însă că la încheierea unui an prezidențiabil, s-au adunat mai multe bile albe care-i fac cinste și altele care ar putea contrazice această balanță fragilă. 

Este lăudabil faptul că alegerea sa în funcția de președinte a extras Republica Moldova dintr-o zonă a calamburului și a vicisitudinilor unui regim mercantil al liderului PSRM, Igor Dodon, pe o nouă orbită de recuperare democratică. Acest pas a reușit să capteze atenția unor cancelarii occidentale, care s-au declarat interesate să sprijine noua guvernare, iar schimbările promise au insuflat speranța cetățenilor, inclusiv a diasporei, într-un proiect de reconstrucție internă a statului și economiei. Probabil însă că promisiunile din campanie au fost mult prea optimiste, astfel că primele semne de slăbiciune, curba inflației la prețurile de consum și primele dezamăgiri vor lovi în capitalul politic adunat cu greu, colectând și primele bile negre.

Primele semne de slăbiciune, curba inflației la prețurile de consum și primele dezamăgiri vor lovi în capitalul politic adunat cu greu.

Maia Sandu a vizitat România la 23 noiembrie, fiind primită de președintele Klaus Iohannis Foto: presidency.ro

Cu ce v-a surprins președintele Republicii în acest an?

Maia Sandu a câștigat bătălii mari într-o perioadă relativ scurtă printr-o adevărată cruciadă anti-corupție, care a fost îndreptată inclusiv contra Parlamentului Republicii Moldova, pe care l-a numit adeseori „cuib de hoți” și „putere intoxicată de corupție”. Mesajele sale au prins ușor la publicul activ, mobilizând o largă participare a votului anti-sistem, ceea ce i-a adus în pușculița politică cca 57% voturi la scrutinul prezidențial din 15 noiembrie 2020, iar la alegerile parlamentare din 11 iulie 2021 tocmai 63 mandate (din 101).

Președinta Maia Sandu a criticat îndelung și metodic corupția și crimele economice legate de PSRM (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova) și Partidului Șor pe care, iată însă că le-am regăsit și în Parlamentul nou ales în 2021, ceea ce sugerează că supraviețuirea lor politică este determinată de realități sociale și politice mult mai complicate decât simpla retorică de campanie. Aceste două partide toxice (Partidul Socialiștilor și Partidul Șor) sunt băgate până la gât în tranzacții ilicite cu bani din zone offshore, deturnări de fonduri din privatizări dubioase, îmbogățire ilicită, însă iată că nimeni din fruntașii acestora nu și-a primit pedeapsa în urma unor procese penale. Este curios că nici guvernarea PAS (Partidului Acțiune și Solidaritate) nu mai numește actualul Parlament al Republicii Moldova „cuib de hoți”, deși acest calificativ s-ar merita pe deplin, alimentând impresia că acuzațiile de corupție din anii 2020/2021 au țintit doar scopul unei inflamări de spirite în campaniile electorale, care-au condus la provocarea anticipată a alegerilor, iar relaxarea de după alegeri și lipsa de rezultate promise în „curățarea clasei politice” ar putea să dezamăgească mult electoratul pro-european.

Maia Sandu, la ședința de constituire a Parlamentului de legislatura a XI-a Foto: presedinte.md

Am văzut că a început în forță „lupta anticorupție”, un model de „succes” derulat și în România. Din păcate, la ani de zile distanță, constatăm nenumărate abuzuri făcute de procurori, de judecători, de ofițeri ai serviciilor de informații în cazul României. Viețile unor personalități, de la judecători ai Curții Constituționale, până la oameni de afaceri sau politicieni, au fost ruinate întrucât cătușiada făcută pe micile ecrane, la ore de maximă audiență, i-a compromis definitiv pe aceștia, nimeni nemaiștiind peste 5 ani sau 6, când se termina procesul în care fusese acuzat, că a fost achitat. Mai mult de atât, unele dosare nici n-au mai ajuns în instanță și au fost clasate după 5 ani. Cine sau ce garantează că în Republica Moldova nu se va întâmpla la fel, dar că veți constata asta peste 10 ani?

Actuala majoritate politică face abia primii pași firavi pe terenul unor reforme reale în justiție. Înclin să cred că erorile sunt practic inevitabile, dar cu pricepere și chibzuință anumite riscuri pot fi evitate. Înțeleg dorința dumneavoastră de a proiecta în oglindă anumite abuzuri notorii comise în România, încercând să ne avertizați asupra unor excese sub paravanul luptei anticorupție, dar voi nota în acest context că frauda bancară de peste un miliard de dolari (ori circa 12% din PIB), care a afectat profund Republica Moldova în perioada anilor 2013-2014 ar fi putut însemna un furt de cca 30-40 miliarde de dolari dacă s-ar fi întâmplat în România. Nici până astăzi nu a fost rezolvată în justiție.

Despre influenţe în Justiţie

Întrebarea este de ce nu a fost rezolvat acest caz?

Există o frustrare gravă printre cetățenii Republicii Moldova privitor la lipsa de progrese semnificative în mai multe dosare de rezonanță, cum ar fi situația unor concesionări și privatizări frauduloase, deturnări de fonduri publice și multe alte scheme, legate de crima organizată. Eu am condus în anul 2019 o comisie de anchetă parlamentară pe 4 cauze de rezonanță: situația concesionării Aeroportului Internațional Chișinău (AIC), privatizarea companiei de stat Air-Moldova, privatizarea celei mai mari întreprinderi Tutun CTC și concesionarea tuturor gărilor și stațiilor auto (GSA), încheindu-le cu rapoarte și hotărâri de Parlament extrem de bine documentate, însă nimic din ce ar fi trebuit să facă organele de anchetă, procuraturile anticorupție, CNA nu a apropiat soluționarea satisfăcătoare a subiectelor anchetate de Parlament. Nu s-a mișcat nici procesul declanșat pe subiectul fraudei bancare.

La 21 decembrie, 2017, Banca Națională a Moldovei (BNM) a publicat sinteza Raportului de investigare a fraudei bancare, efectuat de companiile Kroll și Steptoe & Johnson, care documenta implicarea clară în aceste fraude uriașe a unui grup infracțional condus de Ilan Shor, tot în 2017.

Acest personaj a fost condamnat printr-o sentință la 7 ani privațiune de libertate, după care procesul a intrat în stagnare, acuzatul reușind între timp să devină Primar al orașului Orhei, lider de partid, deputat în Parlamentul RM, iar din 2019, acesta să dispară din țară, fără a plăti pentru infracțiunile comise. Un alt personaj implicat în organizarea „landromatul-ului” rusesc, Veaceslav Platon, a fost eliberat de Procurorul General, refugiindu-se la rândul său la Londra, fără a fi anchetat corespunzător pentru faptele sale legate de spălări de bani, care au implicat între 25-70 miliarde de dolari, extrase din băncile Rusiei prin decizii controversate ale instanțelor din Republica Moldova, care-au tranzitat un păienjeniș de bănci din Letonia, Estonia, Danemarca, Republica Moldova, înainte de a ateriza jurisdicțiile ospitaliere din Belize, Panama, etc.

Printre procesele de rezonanță neîncheiate se numără și extrădarea pripită a unui grup de profesori turci, la cererea Președintelui Tayyip Erdogan, motiv pentru care Republica Moldova achită despăgubiri în urma unor decizii definitive CEDO și care pune sub învinuire serviciile speciale din Turcia și Republica Moldova. Au fost foarte multe alte cazuri de preluare de afaceri în urma unor procese legate de interesele mercantile ale fostului oligarh, Vlad Plahotniuc, neelucidate până astăzi.

Este evident că actuala guvernare se găsește sub o largă presiune publică pentru a grăbi curățarea sistemului judiciar, dar mă tem că ar putea exista zeloți, care ar fi gata să-și ofere serviciile „prețioase” pentru a-și conserva influența asupra deciziilor judecătorești, păstrându-și pentru sine controlul asupra unor scheme și mecanisme, care nu sunt compatibile cu standardele statului de drept și a justiției independente.

Republica Moldova are o situație ingrată geostrategic, fiind sub zona de influență americană, dar la graniță cu puterea lui Vladimir Putin. Cum s-a descurcat Maia Sandu în această echilibristică și mai ales ce anticipați că va urma?

Dați-mi voie să nu fiu de acord cu afirmația dumneavoastră că ne-am afla „în zona de influență americană” pentru că situația noastră este mult mai vulnerabilă, mai volatilă, decât ne-ar plăcea să recunoaștem. Să vă dau câteva indicii în această privință. Întregul sistem energetic al Republicii Moldova este dependent de importurile de gaze naturale (100%) din Federația Rusă și de electricitatea furnizată de centrala de la Cuciurgan (90%), controlată de regimul separatist de la Tiraspol și aflată în proprietatea statului rus (RAOES).

Republica Moldova nu-și controlează 11% din teritoriul său național, aflat azi „sub ocupație străină”, potrivit unei hotărâri a Curții Constituționale a RM din 2017, structuri militare ale Federației Ruse, camuflate sub numele de GOTR (Grupul Operativ de Trupe Rusești) având în componența sa estimativă cca 1600 militari, integrat în Districtul Militar Vestic al Federației Ruse, o Misiune de pacificatori ruși (cca 500 militari), introduși în Republica Moldova la 21 iulie, 1992, prin Acordul ruso-moldovenesc de încetare a focului, la care adăugăm alți 10.000 militari aflați sub conducerea directă a regimului separatist de la Tiraspol (grăniceri, securiști, trupe speciale, poliție).

Republica Moldova nu are privilegiul de a face parte din NATO, care i-ar asigura prin art. 5 garanția unei umbrele de securitate colectivă și, din păcate, nici nu aderă oficial la un statut de „aspirant” (MAP), așa cum își doresc acest fapt vecinii săi, Ucraina și Georgia.

Republica Moldova este, potrivit Constituției sale, un stat neutru, ceea ce îi creează o falsă iluzie; nu este credibilă nici pentru prieteni, nici pentru adversari.

Foto: presedinte.md

Federația Rusă își menține forțele militare contrar voinței sale suverane sub pretextul că ar veghea asupra reglementării definitive a conflictului transnistrean, iar acesta nu este soluționat atâta vreme cât regimul simte sprijinul direct militar, politic și financiar al Moscovei, în tot ceea ce-și propune. Maiei Sandu îi reușește echilibristica, așa cum spuneți dumneavoastră, atât timp cât acțiunile sale sunt congruente intereselor rusești în Republica Moldova; în momentul în care anumite linii roșii ar fi depășite, Rusia va răspunde imediat.

De altfel, Moscova semnalează cu insistență asupra limitării în relațiile RM cu NATO, iar neutralitatea ar însemna, în opinia sa, menținerea unei forme de integrare euro-asiatice, care ar echilibra ambițiile puse la temelia Acordului de Asociere RM-UE, dar și menținerea trupelor rusești în Transnistria până la „reglementarea definitivă” a conflictului transnistrean, care ar putea dura însă la nesfârșit, dacă actualul status quo va fi păstrat în defavoarea suveranității Republicii Moldova. De altfel, observați că și semnarea recentă a contractului de livrare a gazelor naturale la un preț sub nivelul prețurilor spot, a urmărit să ajute prietenilor Rusiei din Transnistria să-și primească finanțarea, sub forma livrărilor de gaze neachitate, primind în schimb din partea Chișinăului garanția unei noi amânări la aplicarea pachetului III al Tratatului Comunității Energetice în privința companiei Moldovagaz, subsidiara Gazprom în Republica Moldova.

Întregul sistem energetic al Republicii Moldova este dependent de importurile de gaze naturale (100%) din Federația Rusă și de electricitatea furnizată de centrala de la Cuciurgan (90%), controlată de regimul separatist de la Tiraspol și aflată în proprietatea statului rus (RAOES).

Republica Moldova, de 30 de ani în război cu Rusia

Într-adevăr, situația e foarte complexă pentru administrația de la Chișinău. Într-un conflict potențial, americanii vor apăra Republica Moldova împotriva Rusiei?

Nu există nici o obligație explicită în această privință. Nu este cazul să simulăm conflicte potențiale pentru că Republica Moldova se află de 30 de ani într-un conflict prelungit cu Federația Rusă, unul tranșat cu mijloace foarte dure, de la embargo comercial, ca răspuns la semnarea Acordului de Asociere cu UE (2014), până la răpiri de persoane, cetățeni ai Republicii Moldova, din casele lor, de pe malul drept al Nistrului, de către forțele speciale ale regimului separatist.

De fapt, Rusia desfășoară un război de atriție pe teritoriul Republicii Moldova, păstrând sub controlul său elemente nevralgice ale sistemului energetic, declanșând crize bancare, atunci când are acest chef, corupând elite politice, care-i devin servile intereselor sale, ceea ce menține grave vulnerabilități de funcționare a statului, la fel de nocive ca și în cazul unor intervenții militare convenționale, după modelul insurgenței din Luhansk, ori Donbas.

Nu există alte remedii decât integrarea deplină în structurile de securitate colectivă euro-atlantice or, deja formularea acestui scop creează conflictul potențial despre care întrebați.

Cum a crescut nivelul de trai al moldovenilor după acest an de conducere democrată și care sunt marile investiții atrase de un regim pro occidental?

Este complicat să aștepți creșteri ale nivelului de trai și investiții străine în primele 100 de zile de guvernare, deși trebuie să recunoaștem că exponenții acesteia nu s-au zgârcit la promisiuni, stimulând o adevărată inflație a așteptărilor imediate. Acestea s-au referit la creșterea veniturilor populației, la pensii peste coșul minim de consum, la salarii care să atragă moldovenii acasă din străinătate, însă din păcate socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea de la târg.

Nu, promisiunea din campanie nu se potrivește cu implementarea de după victorie!

Creșterea abruptă a prețurilor la energie a lovit puternic în ambițiile economice al guvernului PAS, stimulând o avalanșă de scumpiri la produsele alimentare de primă necesitate, servicii, transport, locuințe etc aducând o rată sporită de inflație, oameni tot mai săraci și un val masiv de reacții negative la modul în care gestionează actuala guvernare PAS crizele pe durata mandatului său de guvernare, ceea ce nu poate lăsa neatinsă și popularitatea principalului său donator de legitimitate politică, Președintele Maia Sandu. Totul se măsoară.

Vă mulțumesc. Propun să mai facem un bilanț și după doi ani!