Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare

ÎCCJ a lansat azi unul dintre cele mai severe avertismente instituționale din ultimii ani în privința modificărilor aduse procedurilor din Justiție. În urma modificării în parlament, zilele trecute, a Codului de procedură penală, Secțiile Unite ale instanței supreme au decis să sesizeze CCR, susținînd că noua lege riscă să afecteze grav dreptul la apărare, coerența actului de justiție și chiar caracterul echitabil al procesului penal. Acuzații extrem de grave și care vin de la cel mai înalt nivel al justiției, la adresa unei inițiative legislative inițiate – caz unic – de parlamentari, practic, de la toate partidele și care a trecut cu 284 de voturi pentru și unul singur contra, de la SOS, comentează InPolitics.

• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
• Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme
• PSD, PNL, USR și UDMR au căzut de acord pe legea salarizării
• Nicușor Dan intervine în scandalul transparentizării finanțării ONG-urilor

Cu participarea unui număr de 96 judecători cu respectarea cerințelor de cvorum prevăzute de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis sesizarea Curții Constituționale a României pentru controlul constituționalității, înainte de promulgare, în ceea ce privește Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (PL-x nr. 228/2026). Pe scurt, sesizarea ÎCCJ către CCR susține că modificările propuse la Codul de procedură penală (PL-x 228/2026) sunt neconstituționale pentru că afectează coerența procedurii penale și drepturile procesuale ale părților.

În esență, judecătorii ICCJ transmit un mesaj extrem de clar: așa-zisa tentativă de „accelerare și simplificare a procedurilor penale” poate duce la slăbirea garanțiilor fundamentale care protejează cetățeanul în fața statului.

Una dintre cele mai dure critici privește modificările aduse procedurii camerei preliminare, etapa în care un judecător verifică legalitatea anchetei și a probelor înainte ca dosarul să intre efectiv în judecată. Potrivit ICCJ, legea introduce mecanisme noi de reunire ori separare a dosarelor fără să le integreze coerent în actuala arhitectură procedurală.

Instanța supremă avertizează că noile reguli pot genera blocaje, contradicții și situații absurde în care aceeași probă ar putea fi considerată legală într-un dosar și nelegală în altul.

Judecătorii atrag atenția că actuala structură a CPP nu permite asemenea intervenții fără a afecta logica întregului sistem.

În opinia ICCJ, modificările nu sunt doar tehnice, ci creează riscul unei justiții incoerente și imprevizibile.

Un alt punct critic vizează eliminarea obligației de citare pentru termenele ulterioare din camera preliminară. Noua lege prevede că, după primul termen, părțile nu vor mai fi chemate oficial la instanță, avînd obligația să „urmărească parcursul dosarului”.

ICCJ consideră însă că această formulare este vagă și periculoasă. Instanța întreabă, practic, cum ar trebui cetățeanul să își urmărească dosarul: prin portalurile instanțelor, zilnic, permanent? Ce se întîmplă dacă sistemele informatice nu funcționează, dacă datele nu sunt actualizate sau dacă persoana nu are acces constant la internet?

În opinia judecătorilor, noua regulă transferă asupra celui judecat riscurile și deficiențele infrastructurii judiciare și poate duce la situații în care oameni citați legal doar o singură dată să piardă termene decisive fără să știe că acestea au fost stabilite. Situație probabil unică în lume.

Instanța supremă avertizează că dreptul la apărare nu poate fi redus la obligația cetățeanului de a verifica permanent site-urile instanțelor. Participarea efectivă la proces presupune informarea oficială și clară a părților, iar citarea nu este un simplu formalism birocratic, ci una dintre garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil.

ICCJ merge mai departe și afirmă că modificările pot produce discriminări indirecte între cetățeni.

Judecătorii subliniază că legea pleacă de la presupunerea nerealistă că orice persoană are acces permanent la internet și competențe digitale suficiente pentru a urmări online evoluția unui dosar penal.

Cei mai afectați ar putea fi tocmai cei vulnerabili: persoane în vîrstă, oameni fără resurse materiale, persoane aflate în detenție sau cetățeni din medii defavorizate. Pentru aceste categorii, spune instanța, monitorizarea permanentă a unui dosar poate deveni imposibilă în practică, ceea ce ar putea transforma dreptul la apărare într-un drept pur teoretic.

Poate cea mai importantă critică formulată de ICCJ privește însă regimul probelor și al actelor de urmărire penală. Noua lege prevede că anumite decizii luate în camera preliminară privind legalitatea probelor vor deveni definitive și obligatorii pentru întregul proces.

Judecătorii instanței supreme avertizează că o asemenea soluție riscă să blocheze posibilitatea instanțelor de fond de a mai verifica ulterior dacă probele au fost obținute legal sau nu.

Cu alte cuvinte, dacă anumite interceptări, acte de urmărire penală sau mijloace de probă trec de filtrul judecătorului de cameră preliminară, acestea ar putea deveni practic imposibil de contestat mai tîrziu, chiar dacă apar indicii serioase privind ilegalitatea lor.

Practic, judecătorii de la fond se trezesc cu mîinile legate.

ICCJ invocă direct jurisprudența Curții Constituționale și amintește că probele obținute prin practici nelegale sau neloiale trebuie să poată fi contestate în orice etapă a procesului penal. În caz contrar, spun judecătorii, instanța care judecă fondul cauzei riscă să fie obligată să se bazeze pe probe posibil ilegale, fără a mai avea libertatea de a le înlătura.

În final, instanța supremă avertizează că legea afectează chiar rolul constituțional al judecătorului în înfăptuirea justiției.

Potrivit ICCJ, un proces penal echitabil presupune ca instanța să poată verifica permanent legalitatea probelor și a procedurilor, nu să fie constrînsă de concluzii procedurale stabilite anterior într-o etapă preliminară și limitată.

Dincolo de limbajul tehnic și juridic, mesajul transmis de ICCJ este unul profund: eficiența procedurală nu poate fi obținută prin reducerea garanțiilor fundamentale ale cetățeanului. Iar într-un stat de drept, viteza procesului nu poate avea prioritate în fața dreptului la apărare și a obligației instanței de a verifica legalitatea întregii proceduri penale.