“Întrucât m-am cam săturat de ani, vreau ca începând de mâine să-mi măsor viața în altceva. În cărți citite, bunăoară”

Scriitorul Ștefan Mitroi împlinește mâine 56 de ani. Q Magazine îi urează La mulți ani și la cât mai multe romane publicate!

A ratat generația baby-boom. Din cauza lipsei de noroc a tatălui său, care a ratat generația baby-boom anterioară. “Cum bunicul s-a nimerit la cei întorși teferi din Primul Război Mondial, bunica a fost una dintre primele gravide de după război. Dar nu a fost tata primul născut. Nici al doilea. Nici al treilea. Trecuseră șapte ani de la încheierea păcii când a venit, în fine, și el pe lume. Fapt care l-a pus în imposibilitatea de a fi trimis pe front în războiul celălalt, ce avea să urmeze. Imposibilitatea aceasta a stat la baza imposibilității mamei de a rămâne gravidă cu mine imediat dupa război. Lucru ce s-a întâmplat zece ani mai târziu, în tot acest timp ea având alte treburi importante de făcut. Ca, de exemplu, să-și termine copilăria, apoi sa i se pară că e tânără, după care să-și închipuie că s-a îndrăgostit, pe urmă să-și dea seama că dragostea nu este ceva de nasul ei, mai apoi să priceapă că se poate trăi și fără dragoste și să se mărite cu tata, iar după asta să mă nască, într-o noapte de primăvară, cum altfel decât noaptea?, pe mine. Am venit, dacă pot spune așa, cu viteza întunericului spre lumină.

Anul acesta, ce ciudațenie, se întâmplă să împlinesc vârsta anului în care m-am născut! Întrucât m-am cam săturat de ani, vreau ca începând de mâine să-mi măsor viața în altceva. În cărti citite, bunăoară. Să spun c-am împlinit vârsta de zece mii de cărți citite! Sau în păsări. Da, da, nu vă mirați, am ajuns într-adevăr la etatea de șapte mii de grauri, o sută cincizeci de cocori și paisprezece mierle! Sau în prieteni. Iată-mă atingând vârsta matusalemică de trei prieteni! Știu că pare de necrezut, dar s-a întâmplat, nu este meritul meu, ci al timpului care a avut atât de multă răbdare cu mine.

Anii îi las celorlalți oameni, tot se plâng ei că nu le sunt niciodată de ajuns cei pe care îi au de trăit. Nu înseamnă mare lucru ceea ce primesc de la mine, dar este totuși ceva. Ceva mai mult decat nimic

Îmi mai sunt la îndemână visurile, norii de pe cer, copacii, țările vizitate, mormintele celor dragi, fântânile cu cumpănă, adresele la care am locuit, oamenii de zăpadă, sirenele salvărilor de pe stradă, clopotele bisericii de peste drum. Treizeci de fântâni cu cumpănă, unsprezece oameni de zăpadă, șaizeci de țări, douăzeci de morminte, o sută de sirene, zece bătăi de clopot! Pot alege oricare dintre aceste vârste. Anii îi las celorlalți oameni, tot se plâng ei că nu le sunt niciodată de ajuns cei pe care îi au de trăit. Nu înseamnă mare lucru ceea ce primesc de la mine, dar este totuși ceva. Ceva mai mult decat nimic.

Câteodată, am norocul să-mi măsor viața în romane publicate. Chiar în această perioadă împlinesc fix șapte romane, prilej cu care Compania de Librării București m-a invitat luni, 7 mai, ora 16, la Librăria Sadoveanu din Capitală, ca să-mi spună de față cu nu știu câți oameni ceva. Poate că la mulți ani, nu știu precis. Ce știu este că am să profit de ocazie, încercând să spun eu câteva cuvinte despre cel mai proaspat roman al meu, care se numește VIEȚI GREȘITE. Mi-au promis că vor fi pe aproape ca să-mi sară în ajutor doamnele Georgeta Munteanu, Ana Dobre și Clara Mărgineanu, precum și domnii Simion Gârlea ( personaj al cărții, în vârstă de 94 de ani), Dan Caragea, Radu Voinescu, Cornel Ostahie, Firiță Carp, Ioan Chelaru și Marian Ciripan. Vă poftesc și pe dumneavoastră, oameni buni, ca să suflăm împreună în cele câteva lumânări ale visurilor mele împlinite.”