Viziunea președintelui diferă total față de datele oficiale, atât la veniturile bugetare cât și la absorbția fondurilor europene. Pare de neînțeles ca acela care ocupă cea mai înaltă funcție în stat să arunce în spațiul public informații neadevărate, care diferă de datele oficiale.
Citeşte şi: Klaus Iohannis sesizează din nou Curtea Constituţională
A cerut demisia lui Dăncilă
Președintele Klaus Iohannis a declarat luni că „este imperioasă demisia” premierului Viorica Dăncilă, pe motiv că evoluţia finanţelor publice se arată „total nesatisfăcătoare”.
Iohannis a spus că în 2017 veniturile fiscale nu au ținut pasul cu economia, care a crescut cu 7%, și au fost cu 3 miliarde de lei mai mici decât prevede programul de guvernare al PSD, iar în primul trimestru din 2018 cu 5% sub programul Executivului.
Mai mult, potrivit șefului statului, acestea au scăzut în primul trimestru din 2018 comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
„În ultimii nouă ani, de la momentul crizei economice, este pentru prima dată când veniturile fiscale au scăzut faţă de anul anterior”, a afirmat Iohannis.
„Într-adevăr, economia duduie, dar la bugetul statului duduie numai cheltuielile, veniturile – pauză”, a mai spus președintele.
Scăderea era de fapt creștere
Numai că datele Ministeului Finanțelor Publice (MFP) îl contrazic. Astfel, în ultimii ani, veniturile bugetare au urcat constant, cu o singură excepție, anul 2016, când a fost la putere guvernul tehnocrat, condus de Dacian Cioloș.

În perioada 2013-2015, aceste venituri au crescut de la 200,3 miliarde la 233,8 miliarde de lei, în 2016 a urmat o cădere până la 223,9 miliarde de lei, după care a venit anul 2017, cu un nivel record de 251,8 miliarde de lei.

De asemenea, încasările la buget au fost în fiecare din primele patru luni ale anului 2018 mai mari decât cele aferente lunilor similare din 2017. În ianuarie s-a înregistrat o creștere de 8,8% comparativ cu ianuarie anul trecut, de la 18,1 miliarde la 19,7 miliarde de lei, în februarie majorarea a fost de 17,4%, de la 13,8 miliarde la 16,2 miliarde de lei, în martie a intervenit un nou salt, de 5,4%, de la 18,4 miliarde la 19,4 miliarde de lei, iar în aprilie creșterea a fost de 17,2%, de la 18 miliarde la 21,1 miliarde de lei.
Astfel, în primele patru luni din 2018, încasările au urcat cu 11,8%, de la 68,4 miliarde la 76,5 miliarde de lei.
Fondurile europene au scăzut. În „anul Cioloș”
În viziunea președintelui Klaus Iohannis, un alt eșec al actualei guvernări îl reprezintă absorbția slabă a fondurilor europene.
El a menționat că la acest capitol, “pe partea de venituri suntem cu 37% sub valoarea programată, iar la cheltuieli suntem la 43% sub valoarea programată” și acuzat Executivul.
„Este inadmisibil ca aceste fonduri europene să nu facă parte din priorităţile Guvernului, dar ce să ne mirăm, PSD are tot felul de priorităţi: lupta cu BNR, lupta cu investitorii, cu multinaţionalele, numai cu fondurile europene nu prea se luptă, că dacă s-ar lupta în interesul românilor, ar atrage banii şi ar realiza investiţii, măcar de acolo, dacă din fonduri proprii nu reuşesc să facă acest lucru”, a punctat Iohannis.
Dar datele oficiale ne arată că la fondurile europene, în primul trimestru din 2018, România a înregistrat o majorare substanțială, de 44%, de la 2,9 miliarde la 4,2 miliarde de lei.

De altfel, analizând evoluția sumelor primite de la Uniunea Europeană în ultimii ani, vom observa o creștere constantă, și tot cu o singură excepție – 2016, anul când premier a fost Dacian Cioloș. În intervalul 2013-2015, suma atrasă a urcat de la 9,2 miliarde la 17,4 miliarde de lei. Apoi am avut o scădere dramatică în “anul Cioloș”, de peste 60%, până la 6,9 miliarde de lei, urmată de o creștere puternică, de aproape 150%, în 2017.
N-am mai ajuns ca grecii
Totuși, Guvernul PSD-ALDE a scăzut ceva, și anume ponderea datoriei guvernamentale în produsul intern brut (PIB). Acest indicator are o poveste interesantă.

La finele anului 2008, după guvernarea Călin Popescu Tăriceanu, datoria guvernamentală avea o pondere infimă în PIB, de numai 12,8%. Din acel moment și până în 2012, guvernele Emil Boc au reușit, e drept și cu ajutorul premierului Mihai Răzvan Ungureanu în cele câteva luni de mandat, să ducă indicatorul la 37,3%. Așadar o creștere de aproape trei ori (peste 190%) în decurs de patru ani.
Ponderea datoriei guvernamentale în PIB s-a menținut apoi în jurul lui 37% timp de patru ani (cu un salt până la 39,4% în 2014), iar în 2017 am avut prima scădere evidentă, de peste 2,5 puncte procentuale.

În acest moment, România are una dintre cele mai mici datorii guvernamentale din UE ca pndere în PIB, de peste două ori mai mică decât media Uniunii. Și putem răsufla ușurați, nu am ajuns ca Grecia, așa cum ne speria fostul președinte Traian Băsescu, pentru că Grecia are o pondere 178,6%, de cinci ori mai mare decât România.
Fiorul Robor
Spaima bancherilor și a macroeconomiștilor, indicele Robor (rata medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piața interbancară) ne creează frisoane, pentru că se află undeva pe la 2,42%.

Dar ne mai liniștim amintindu-ne că am trăit vremuri și mai grele – pe timpul lui Boc nivelul atinsese 49,81%, adică de 20 de ori mai mare decât în prezent.
Recorduri greu de egalat
Dacă ne uităm la evoluția economiei, vom constata că Executivul PSD-ALDE, cu o creștere a PIB de 6,9% în 2017 mai are până când să atingă recordurile înregistrate pe vremea lui Tăriceanu: 8,1% în 2006 și 8,5% în 2008 (creșteri). Greu de egalat pare și performanța lui Boc din 2009 – 7,1% (doar că a fost scădere, a dat cu minus).

Desigur, a trecut mult timp de atunci, acum putem privi lucrurile mai relaxat. Ca să înțelegem ce s-a întâmplat cu economia României în acei ani, 2008 și 2009, ar trebui să ne imaginăm cum ar fi să urcăm până la etajul 8 și apoi să coborâm la al 7-lea nivel de la subsol. Cam neplăcută diferența de perspectivă.
Știm că atunci a fost criză mondială, dar fiind mondială, criza s-a făcut simțită în toată lumea. Și cine invocă scuza asta, poate căuta în toate anuarele statistice de pe Glob, să vedem dacă mai găsește o singură țară care a executat un “picaj” de 15 etaje într-un singur an. Succes!
Până atunci, să așteptăm, poate mai face rost Klaus Iohannis de un guvern „al lui”, care să obțină date macroeconomice mai sănătoase decât cele actuale.
















































