46312047-ml
Revista

Ipocrizie educațională de sistem

Dacă un sfert de milion de profesori, câți ară și seamănă acum ogorul preuniversitar, s-ar pune de-a bățul și ar denunța școala făcută prost, de mântuială, formă fără fond, sunt convins că transformarea de sistem ar fi floare la ureche. Și dacă marile federații sindicale de profil, vorbesc de Sindicatul Liber din Învățământ și de “Spiru Haret”, ar da cu pumnul în masă cerând școală pe bune, sunt convins că niciun guvern nu le-ar sta în cale.

În loc, masa critică formidabilă a schimbării de paradigmă dinlăuntrul sistemului se complace laș, ipocrit, într-o subzistență călâie, care nici nu-i stinge de-a binelea, nici nu-i face să trăiască după cum le-ar merita rangul conferit de cea mai nobilă profesie din lume. Ea, profesia, e nobilă. Noi, muritorii de rând, ce facem ca să-i păstrăm și sporim strălucirea binemeritată?

 

Barbara Kellerman, profesor de leadership la Harvard Kennedy School și prim director executiv al Centrului de Leadership Public înființat la Școala Kennedy la începutul anilor 2000, a făcut pionierat în 2008 publicând volumul Followership (Harvard Business Press), în care recadrează polaritatea lider-follower, focalizând spotul analizei pe cei care, în fapt, fac (sau nu) ca lucrurile să se întâmple.

Argumentul de fond al Barbarei Kellerman este cutremurător, prin perspectiva pe care o pune asupra realității: cum a fost posibil Holocaustul? Nu Hitler, el, liderul maxim, a luat cu mâna lui viețile milioanelor de evrei în anii celui de-al doilea război mondial – ceilalți, cei din jurul său, mai apropiați sau mai depărtați, unde au fost? Ce au păzit? De ce au asistat pasivi la toată grozăvia, făcând-o posibilă, atunci când nu au pornit ei înșiși, cu mâinile lor, cuptoarele de incinerare ori camerele de gazare în care au pierit milioane și milioane de suflete?

Cadrul de referință creat de Kellerman pentru descrierea comportamentului celor aflați în rol de followers (aderenți) așează profilurile acestora pe o singură axă – aceea a angajamentului autentic în raport cu mesajele transmise de lider, de la absența deplină la susținerea maximă. Cele cinci categorii cu care operează modelul său sunt următoarele:

  • izolații (isolates) – nu le pasă de nimic, nu-i interesează nimic; sunt complet detașați; sunt complet rupți de acțiunile liderilor, potențându-le astfel, prin non combat, statutul și influența (îndeosebi cea nefastă, nesancționând-o din fașă)
  • contemplatorii din tribune / băgătorii de seamă (bystanders) – observă tot, dar decid să nu participe; retragerea lor conștientă din acțiune înseamnă o declarație de neutralitate echivalentă cu suportul tacit acordat status quo-ului
  • participanții (participants) – sunt angajați într-o măsură oarecare; în mod clar acționează în favoarea liderilor și organizațiilor cărora aparțin, sau contra acestora; le pasă suficient de mult de situația de fapt pentru a aloca resurse (timp, bani, energie) ca să genereze un impact
  • activiștii (activists) – au opinii puternice despre liderii lor și acționează ca atare, puternic, concertat fie pentru a consolida poziția liderilor fie pentru a-i submina ori înlătura de la putere
  • devotații trup și suflet (diehards) – sunt gata să-și dea viața pentru cauză; sunt fie profund devotați liderilor lor, fie, dimpotrivă, sunt gata să le ia gâtul, detronându-i într-o clipă, dacă le-o cere conștiința; sunt epitomul credinței lor profunde, care le dictează și le definește faptele.

Estimarea mea e că, în anul de grație 2017, “izolații” înseamnă 10% din sfertul de milion de profesori din învățământul preuniversitar. 85% îngroașă stratul masiv de “contemplatori”. 4% pot fi “participanți” onești. 0,9%, “activiști” de încredere. 0,1%, adică 1 la 1000, pot fi numărați ca devotați autentic schimbării paradigmei educației. Aici suntem acum.

“Contemplatorii” – sindicaliști sau nu; dominant, sindicalișiti în frunte cu liderii lor de mucava – definesc ipocrizia de sistem la zi. Ipocrizie în care impostura politică puiește otrăvit, nestingherită. Când “participanții” vor fi 30%, “activiștii” 20%, iar “devotații” 10%, atunci vom marca schimbarea de mentalitate ireversibilă, favorabilă scoaterii Școlii din comunism. Până atunci, nu.

 

 

 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top