Israel: Soarta lui Netanyahu, în mâinile lui Avigdor Lieberman

Prim-ministrul Benjamin Netanyahu nu a reușit să obțină o majoritate guvernamentală nici la a doua rundă de alegeri din 2019. Negocierile privind formarea unei noi coaliții sunt așteptate să înceapă imediat ce rezultatele preliminare vor fi anunțate oficial.

Mobilizare electorală de 69,4%

Prezența la urne a fost chiar mai mare decât în luna aprilie (când a atins 67,9%), dar cu toate acestea, duelul Netanyahu-Gantz nu pare să ofere un învingător nici de această dată. În primăvară, Bibi Netanyahu a câștigat doar pe indecizia lui Benny Gantz, adjudecându-și o victorie pe care nu a reușit să o mai fructifice din cauza unui singur vot lipsă în Knesset (legislativul israelian).

Knesset a votat pentru autodizolvare, pentru a nu permite formarea unui guvern condus de Benny Gantz și a retrimis electoratul înapoi la urne, fără speranțe pentru un rezultat foarte diferit.

Diversele tertipuri pentru a amâna alegerile au eșuat

Prima încercare de a amâna scrutinul a fost legată de presupuse fraude electorale. Șeful Comitetului Electoral Central, judecătorul Hanan Melcer, a respins o cerere din partea lui Benjamin Netanyahu de a organiza o „ședință de urgență” cu privire la presupusele falsuri depistate, chipurile, la alegerile din urmă cu cinci luni.

Pe urmă, Bibi a invocat o „urgență” privind situația din Gaza, fiind gata să pornească la război, potrivit ziarului stângist, de opoziție, Haaretz. Asta, într-adevăr, ar fi amânat alegerile. Consilierul pentru securitate națională, Meir Ben-Shabbat, s-a întâlnit însă cu Hana Melcer, la îndemnul procurorului general Avichai Mandelblit, pentru a discuta despre o posibilă operațiune militară. Acțiunea a fost anulată întrucât planul necesita aprobarea cabinetului de securitate.

Calcule electorale

În cazul în care rezultatele oficiale ale scrutinului se vor dovedi a fi neconcludente, după cum se și dovedesc, președintele Reuven Rivlin va decide cine primește mandatul pentru a încerca să formeze un nou guvern. Persoana respectivă va avea la dispoziție 28 de zile, cu o posibilă prelungire de cel mult 14 zile. Dar este puțin probabil ca mandatul să îi fie încredințat lui Benny Gantz.

Dacă principalul adversar al premierului în funcție, Benny Gantz – care este departe el însuși de a forma vreo majoritate – cere insistent plecarea lui Bibi Netanyahu din fruntea guvernului, este extrem de neclar cum anume ar dori să facă, totuși, alianță cu partidul lui Bibi, cu Likud. Ca fapt divers, Likud a anunțat public că îl va susține pe Benjamin Netanyahu și în continuare. Firesc!

După al doilea scrutin, ambii competitori au cîte 32 de fotolii asigurate în Knesset. Iar de aici, urmează negocierile și alianțele.

Aliatul tradițional al Likud ar trebui să fie Yisrael Beiteinu (Israel Casa Noastră), partid naționalist, de dreapta, condus de Avigdor Lieberman, care reprezintă 9 locuri în Knesset. Bibi mai contează pe Yamina – cu 7 locuri, pe partidul de orientare ultra-ortodoxă, Shas – alte 9 locuri, United Torah Judaism – 8 locuri.

Problema o reprezintă însă Avigdor Lieberman, care a refuzat și în urma alegerilor din aprilie să intre în coaliție, având o dispută de lungă durată cu partidele religioase pentru un proiect de lege care reglementează scutirile de la serviciul militar pentru tinerii ultra-ortodocși.

Mai mult, ideea fixă a lui Lieberman este să realizeze o coaliție între Netanyahu și Gantz! Problema ar fi că cei doi, împreună, nu ar avea absolut nici o problemă să realizeze o coaliție și fără Avigdor Lieberman, cum de altfel au și avertizat deja unele voci din Likud.

Schema de coaliția propusă de Avigdor Lieberman a fost vehement respinsă deja de Bibi Netanyahu, care pare să nu aibă apetența necesară să împartă puterea cu Benny Gantz.

Partidul centrist Albastru-Alb (Kahol Lavan), al fostului șef al armatei, Benny Gantz, rămâne fără prea multe opțiuni în materie de coaliții, căci o eventuală coaliție cu Likud-ul condus de Netanyahu rămâne doar o simplă construcție teoretică. Altminteri, îmbrățișând partidele de stânga – reprezentând 11 locuri în Parlament, dar și dreapta lui Lieberman, Benny Gantz tot nu ar reuși să ajungă la majoritatea de 61 de fotolii în Knesset.

Partidele arabe – Lista Comună – mai strâng vreo 12 locuri. Netanyahu poate strânge însă 56 de parlamentari, fiind cel mai aproape de paragul de 61.

Despre ce a fost vorba în campanie?

Campaniile celor două principale partide – Likud și Kahol Lavan – în a doua rundă pentru alegerea legislativului și formarea unei majorități, au arătat diferențe minore în ceea ce privește problemele importante ale țării: lupta împotriva Iranului, conflictul palestinian, legăturile cu Statele Unite și economia.

Un sfârșit al erei Netanyahu ar fi puțin probabil să conducă la o schimbare esențială a politicii privind chestiunea procesului de pace cu palestinienii – care de altfel s-a năruit în urmă cu cinci ani. Netanyahu și-a anunțat intenția de a anexa Valea Iordaniei în Cisiordania ocupată, unde palestinienii caută să obțină drepturi. Dar Kahol Lavan, de asemenea, susține că va consolida așezările evreiești din Cisiordania, Valea Iordaniei fiind „granița de securitate estică” a Israelului.

Echipa Trump vs. Echipa Obama

Alegerile însă nu au fost doar o întrecere între prim-ministrul Benjamin Netanyahu și Benny Gantz, ci și între casele de sondaje americane. John McLaughlin (McLaughlin & Associates), cel care a stat alături de Netanyahu fiind și cel din spatele președintelui Donald Trump.

McLaughlin a mai lucrat ca și consultant și ca strategist în campaniile fostului guvernator al Californiei, Arnold Schwarzenegger sau al fostului guvernator din Florida, Jeb Bush.

Consultantul lui Benny Gantz este strategistul lui Obama, Joel Benenson (Benenson Strategy Group), care a stat în spatele fostului șef de la Casa Albă în ambele campanii electorale (2008 și 2012). Benenson a mai lucrat și în echipa de campanie a fostului președinte Bill Clinton și apoi pentru Hillary Clinton (2016).

Ce mai urmează?

Există în total trei scenarii privind evoluția situației politice din Israel. O primă variantă, având în vedere că alegerile au fost la fel de neconcludente ca și prima dată, ar fi un al treilea scrutin, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată și care rămâne puțin probabil. Doar costul direct ar fi de aproximativ 700 de milioane de shekeli, o sumă care este egală cu întregul buget anual al Ministerului Științei. Prețul indirect pentru întoarcerea din nou la urne ar costa economia israeliană mai mult de 2 miliarde de shekeli.

Al doilea scenariu presupune formarea unei coaliții, după cum sugera Avigdor Lieberman, dar și aici avem deja refuzul clar al Likud de a-l debarca pe Netanyahu după cum pretinde Benny Gantz, deci deocamdată și această opțiune rămâne doar teoretică. „Urgența” de care vorbește Lieberman și care ar justifica un guvern de uniune dintre dreapta lui Netanyahu și partidul centrist al lui Benny Gantz nu pare în clipa aceasta de actualitate.

Al treilea scenariu este cel în care Benjamin Netanyahu va căuta să își construiască o majoritate, cu sau fără Avigdor Lieberman, iar acesta rămâne scenariul cel mai plauzibil. Dincolo de parodia cu marea coaliție dreapta-centru, rămâne de așteptat ca Lieberman să accepte să intre în coaliție cu partidele ultra-ortodoxe și cu Bibi Netanyahu. Această combinație ar însemna 65 de reprezentanți în Knesset (Likud – 32, Shas – 9, UTJ – 8, Yamina – 7 plus Yisrael Beiteinu – 9), adică 4 reprezentanți în plus față de necesarul de 61.