Joaca de-a statul de drept

Activitatea comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009 arată, dacă mai era nevoie, că trăim într-un stat care imită doar, neinspirat și fără efecte, practicile democratice occidentale.

În zăpăceala instituțională autohtonă, înființarea unor „comitete și comiții” speciale ale Camerelor nu a avut până în prezent rezultate concrete. De altfel, nici cele permanente nu excelează în vreun fel. De pildă, cea pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI este preocupată să spele imaginea instituției pe care se laudă că ar verifica-o, iar nu s-o țină în frâu. Ținând cont de dâmbovițeana tradiție a „aflării în treabă” era de așteptat ca noua structură de anchetă să nu producă altceva decât zgomot de fond.

Este adevărat că aceasta a elaborat un raport „parțial” potrivit căruia scrutinul din 2009 ar fi fost fraudat de Traian Băsescu și de guvernul condus de Emil Boc, care l-au privat astfel pe euforicul Mircea Geoană de un legitim mandat prezidențial. Potrivit documentului, cei menționați ar fi săvârșit infracțiuni precum: constituire de grup infracțional organizat, fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu. Din păcate, concluziile nu sunt susținute de probe serioase, ci de supoziții și de argumente slabe.

Membrii PSD-ALDE din comisie s-au plâns că au fost împiedicați să afle în ce măsură SRI și DNA s-au implicat în „favorizarea fraudării alegerilor, ca urmare a prezenței conducătorilor acestor instituții în locuința domnului Gabriel Oprea în seara alegerilor”, din cauză că procurorul general al României și procurorul-șef al DNA au refuzat să colaboreze. Probabil că, în marea lor naivitate, se așteptau ca „statul mafiot” (cum l-a caracterizat Băsescu însuși) să capete subit mustrări de conștiință și să se prezinte de unul singur la poarta pușcăriei.

Așa că, în logica deja evocată, pare firească propunerea deputatului Liviu Pleșoianu de a crea „o nouă comisie de anchetă care să meargă mai departe, care să verifice implicarea nelegală și neconstituțională a instituțiilor de forță din România în viața politică, economică și socială”. Păi, parcă asta era misiunea comisiei SRI…

„Unele animale sunt mai egale decât altele”

Dacă parlamentarii noștri se închipuie în vreo comisie a Congresului american, alți oficiali nici măcar nu se ostenesc să mimeze respectarea cutumelor democratice. Dincolo de deciziile Curții Constituționale, o minimă diferență interinstituțională presupunea ca atât Augustin Lazăr cât și Laura Codruța Kovesi să aibă disponibilitatea de a răspunde solicitărilor unei comisii a Parlamentului, care rămâne, oricât de hulit, „organul reprezentativ suprem al poporului român”. Or aceștia au etalat un dispreț suveran față de demersul aleșilor.

În 2012, după cum nu putem uita, DNA îi teroriza pe cetățeni, întâmplător sau nu oameni simpli de la țară, interogându-i în propria ogradă cu privire la votul lor și punându-i să jure cu mâna pe Biblie. În prezent, când acuzațiile publice la adresa DNA vorbesc despre implicarea acesteia în fraudarea alegerilor din 2009, șefa instituției refuză să se prezinte în Parlament, invocând… respectarea Constituției. Quod licet Iovi, non licet bovi („ce-i este îngăduit lui Jupiter nu-i este îngăduit unui bou”), după cum spuneau strămoșii noștri romani.

Poate că doamnei Kovesi nu i-ar strica să recitească următorul pasaj din Eleodor Focșeneanu:

„Pentru definirea statului de drept trebuie pornit de la existența unui pact fundamental între națiune și putere, prin care cetățeanul, prin libera sa voință, își ia obligația de a respecta legea. Termenii acestui pact fundamental, constituția, trebuie să conțină și garanții că, așa cum cetățeanul este obligat prin forța represivă a statului să respecte pactul fundamental și implicit legile, atunci când el le-ar încălca, tot așa același cetățean trebuie să aibă la dispoziție mijloacele constituționale pentru a impune puterii respectarea constituției, a legilor și a drepturilor sale. Deci nu legalitatea este caracteristică statului de drept, ci legitimitatea care cere ca fiecare lege să constituie direct, în cazul constituției, sau indirect, în cazul legii ordinare, un pact cu obligații și drepturi reciproce între putere și cetățean”.

O întrebare retorică: oare ce poate face cetățeanul cu votul său, atunci când șefii SRI și DNA acționează în binom pentru „favorizarea fraudării alegerilor”?

Miza politică a comisiei

Probabil, nu dragostea față de adevăr și dreptate i-a motivat pe membrii comisiei care, mai mult ca sigur, și-au urmat propria agendă politică. PSD a vrut să arate că Geoană a câștigat alegerile. În plus, a încercat să lovească în PNL (și, pe cale de consecință în președintele Iohannis), partid care i-a înghițit pe foștii pedeliști acuzați de manipularea urnelor în 2009.

În aceste condiții, nu-i de mirare că liberalii din comisie au părăsit în mod ostentativ ședința și au refuzat să voteze raportul. Indiferent de partid, parlamentarii și-au dorit s-o aducă în fața lor pe Kovesi, nu atât pentru a primi confirmarea prezenței acesteia în salonul lui Oprea, cât pentru a-i știrbi din aura de zeiță a anticorupției.

Nu știu dacă Băsescu a fraudat alegerile în 2009. Dar știu că, dobândind al doilea mandat la Cotroceni, a înființat un partid politic. Iar ulterior acesta l-a propulsat în Parlament și i-a oferit cinci ani de imunitate. Și nu s-a mai sesizat nicio comisie…

„Pentru că respect legea și respect Constituția. Și ca procuror general am fost chemată în Parlament, în 2007, la momentul respectiv la fel am procedat. Ca și acum am trimis și o solicitare CSM. Nu am făcut decât să respect legea în vigoare. Mai mult decât atât, am răspuns la toate adresele care mi-au fost trimise de această comisie”.

Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, 6 septembrie 2017

„Astfel, președintele României — Traian Băsescu — , împreună cu prim-ministrul Guvernului — Emil Boc — și cu ceilalți membri ai Guvernului României — Vasile Blaga, Gabriel Sandu, Gheorghe Pogea, Elena Gabriela Udrea, Radu Mircea Berceanu, Cătălin Marian Predoiu, Adriean Videanu și Sorina Luminița Plăcintă—, s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni care să aibă drept consecință favorizarea comiterii de infracțiuni electorale, cu scopul de a-l avantaja pe candidatul Traian Băsescu”.

Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009

În 2009, diferența dintre cei doi candidați a fost de 70.321 de buletine, adică aproximativ 0,68% din voturile valabil exprimate.

 Reacții, pentru Q Magazine, la raportul Comisiei de anchetă

„Efectele concrete ale activității Comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009 sunt, în primul rând, cele cuprinse în Raport, respectiv îmbunătățirea legislației electorale, pentru înlăturarea deficiențelor constatate. Rămâne ca instituțiile competente să decidă în privința presupuselor infracțiuni sesizate de Comisie”. Eugen Nicolicea, deputat PSD

 „Nu vom vota Raportul în plen, deoarece se bazează doar pe supoziții fără acoperire în materialele din arhiva Comisiei. În ce mă privește, eu fiind avocat, am învățat că ceea ce contează sunt probele, cu atât mai mult aici, unde este vorba despre chestiuni atât de delicate. În privința modificării legislației electorale, nu respingem demersul ab initio. Ramâne doar să vedem cum se va reflecta în proiectele de acte normative”. Daniel Fenechiu, senator PNL

„Dacă privim Comisia nu doar ca pe un exerciţiu de parlamentarism, ci ca pe o armă politică a majorităţii parlamentare în lupta cu «binomul», atunci va trebui să constatăm eşecul unei asemenea tactici. Concluziile, fie şi parţiale ale Comisiei, converg către ideea unei fraude electorale în 2009, orchestrată de anturajul politic al preşedintelui Băsescu, lucru oricum acuzat de adversarii acestuia, dar nu pot proba implicarea în fraudarea alegerilor a reprezentanţilor aşa numitelor «instituţii de forţă», pe care, în fapt, îi viza”.  

Alexandru Radu, politolog, profesor universitar