Profetul și oglinda fermecată
Revista

Lectura, fericirea perpetuă…

Orice Salon de carte este pentru mine nu doar un prilej de a cumpăra noi apariții – o fac oricum în fiecare săptămână de la Cărturești, ci mai ales de optimism. Îmi face bine psihic să văd oameni, (dacă s-ar putea cât mai mulți), umplând culoarele și standurile provizorii ale editurilor. Îmi face bine să îi văd, chiar dacă mulți dintre ei nici nu cumpără!

Din perspectiva experienței mele de student (matur) la Studii iudaice, mă uit la generația nouă și cu un soi de curiozitate sociologică, să înțeleg cine va fi viitorul țării, cine va lua decizii peste câțiva ani, în timp ce generația mea va „ieși din uz”. De cele mai multe ori mă sperii! Tinerii noștri – frumoși și liberi – nu au lecturile de bază ale oricărui om banal, nu intelectual. Nu știu mai nimic despre marii clasici. Nu au citit o poezie în viața lor, detestând genul.

Care este legătura dintre Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu şi Madeea Axinciuc

http://blog.ilgiornale.it/scarabelli/files/2016/05/Culianu4.jpgMaestru și discipol: Mircea Eliade și Petre Culianu

Am trăit jena unor monologuri triste ale unei profesoare de Limba și Literatura română, un fin și rafinat intelectual, emancipat pe drumul dintre Voltaire și Gide, pentru că nimeni din clasă nu îi putea răspunde la cele mai elementare întrebări: Care este ultima carte pe care ai citit-o sau ce versuri îți plac de la formația de muzică preferată?

Ioana Nicolae, o proustiană reîntoarsă spre timpul pierdut al copilăriei

Ioana Nicolae, o proustiană reîntoarsă spre timpul pierdut al copilăriei

Studenții de astăzi nu mai citesc, nu au un minimum bagaj de cunoaștere și de aceea nu doar vocabularul lor este schilod, dar și capacitatea lor de improvizație, măcar, este complet atrofiată.

Am găsit în cărțile citite și recitite până la trăire cel mai bun aliat atunci când a trebuit să fac față unui examen de școală sau de viață.


Află care sunt superlativele Bookfest 2017


Am mai scris și în alte rânduri că inestimabila valoare pe care mama mi-a dăruit-o de-a lungul copilăriei mele a fost o bibliotecă pe un perete întreg și maniera în care m-a îndrăgostit de cărți.

De aceea iubesc oamenii pe care îi văd la târgurile de carte și câteodată îmi vine să îi iau în brațe, mulțumindu-le că mă salvează de la depresie.

Am cumpărat vreo 20 de cărți… pe unele dintre ele le mai am, însă le iubesc atât de mult încât simt nevoia multiplului de ele. Pe altele vreau să le dăruiesc.

Marius Tucă, poetul care o iubește așa cum e ea

Marius Tucă, poetul care o iubește așa cum e ea

De aceea iubesc oamenii pe care îi văd la târgurile de carte și câteodată îmi vine să îi iau în brațe, mulțumindu-le că mă salvează de la depresie.

Am cumpărat vreo 20 de cărți… pe unele dintre ele le mai am, însă le iubesc atât de mult încât simt nevoia multiplului de ele. Pe altele vreau să le dăruiesc.


Povestea lui Marius Tucă ar putea începe așa…


La standul Editurii Semne am regăsit „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu, de la Humanitas am luat „Profetul și oglinda fermecată” a Madeei Axinciuc – o călătorie în filozofia unuia dintre cei mai înțelepți evrei ai tuturor timpurilor, de la Rao, „Enciclopedia Relațiilor Internaționale” de excepționalul comentator de politică externă Dan Dungaciu, ultima carte de poezii a lui Marius Tucă, multe cărți de la un stand de anticariat și inclusiv „Totem și tabu” a lui Freud în limba franceză.

http://fumn.eu/wp-content/uploads/2017/05/carti.jpg

Enciclopedia Relaților Internaționale, Dan Dungaciu

Am stat de vorbă, la final, cu Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociației Editorilor din România, care era destul de trist în fața tabloului dezolant al cititorilor de carte din țara noastră.

Ca să ne înțelegem, 2,8% dintre adulții români citesc cel puțin 10 cărți pe an (adică o medie de o carte pe lună, ceea ce reprezintă un minimum pentru sănătatea intelectuală a unei persoane). Nu avem librării, nu avem o piață de carte suficient de dezvoltată în raport cu populația României etc. Suedia, invitatul de onoare al Bookfest 2017, are o piață de carte de 450 de milioane de euro, la mai puțin de 10 milioane de locuitori. Deci acolo cheltuiesc cam 45 de euro/persoană/an pentru cărți. În România, cheltuim doar 3 euro/persoană/an pentru cărți.

Referitor la ediția din acest an, vă pot spune că am înregistrat circa 100.000 de vizitatori, ceea ce este un adevărat miracol, date fiind condițiile meteo nefavorabile. Vânzările, însă, au crescut în medie cu până la 10% față de ediția anterioară la cam toți expozanții (deși au fost unele edituri mari care au înregistrat vânzări și cu 35-40% mai mult)”, mi-a spus reprezentantul editorilor din România.


Ce se întâmplă cu industria cărţii în Europa


Dacă ne uităm pe cifrele unor statistici europene, constatăm că românii citesc cel mai puțin dintre toți europenii. Acesta este portretul nostru intelectual în lume!

Și mă sperie nu necititorul în sine, ci faptul că el este agresiv, țâfnos, autosuficient, deși este prost, „el știe”, și drama nu e că „știe” pentru el, ci „știe” și pentru ceilalți, e arogant, infatuat. Cărțile citite îți construiesc filtre în conștiință și în raporturile cu ceilalți.  În lipsa lor nu e decât haosul.

Găsesc, totuși, în această frică nemărginită, Speranță!

Lectura, fericirea perpetuă

Lectura, fericirea perpetuă

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top