Lt. (r.) Alexandru Gheorghe a impresionat o ţară întreagă, dar acum este un erou deja uitat

(r.) Alexandru Gheorghe a impresionat o ţară întreagă, în ianuarie, când a avut curajul să protesteze, în uniformă militară, alături de cei care demonstrau în Piaţa Universităţii împotriva Puterii. Astăzi, ţara l-a uitat, iar el suportă consecinţele singur, dar demn.

În acest moment, (r.) Alexandru Gheorghe este hotărât să nu mai lupte numai cu legea în mână. Uşor dezamăgit, acesta a declarat în exclusivitate pentru Q Magazine că „mai există şi alte căi” de a lupta. Cât despre cei care l-au susţinut în ianuarie, acesta mai adaugă: „Cele aproximativ şase luni scurse de atunci i-au triat foarte bine”. Gestul său a fost dedicat românilor de rând şi mândriei naţionale, dar acum şi-a dat seama că liderii politici care l-au susţinut atunci au speculat momentul în favoarea lor, iar cei mai mulți dintre oameni l-au sprijinit cuprinși de euforia momentului. Când noua conducere a MApN a ales să continue procesul împotriva lui, a înţeles că trebuie să îşi caute un nou loc de muncă. Se gândeşte să facă altceva în afară de armată, dar nu renunţă la luptă: „Nu îmi este ruşine să muncesc, mai am şi alte calificări şi voi încerca să-mi repun viaţa pe un făgaş cât de cât normal”, a declarat locotenentul (r).

Cu toate că îşi doreşte nespus să revină în armată, domeniul în care a activat opt ani şi care, pentru el, a însemnat totul, mizează mai mult pe specializarea civilă: management economico-financiar. Iar dacă situaţia o va impune, este hotărât să plece din ţară, dar nu s-a gândit niciodată să plece definitiv. Nu de mult a primit şi înştiinţarea oficială de la MApN, conform căreia trebuie să restituie ministerului suma de 30.000 de lei pentru cei şapte ani pe care trebuia să-i mai petreacă în sistem, aşa cum prevedea contractul pe care l-a semnat cu ministerul la finalul Academiei Militare.

Un proces fără fond

Deşi la baza procesului care se desfăşoară în acest moment între lt. (r.) Alexandru Gheorghe şi MApN ar fi trebuit să stea ordinul de excludere din armată a militarului, emis prin ordinul comandantului desemnat de Statul Major General, aşa cum prevede Legea 80/1995, acestuia nu i-a fost înmânat încă documentul oficial, pentru că este considerat secret de serviciu. În urma primei înfăţişări care a avut loc pe 12 iunie, instanţa a solicitat MApN să depună Ordinul nr. MP 98/22.02.2012 şi Regulamentul în baza căruia a fost emis ordinul la Compartimentul Documente Clasificate al Curţii de Apel Bucureşti. De asemenea, MApN trebuie să analizeze şi posibilitatea desecretizării Ordinului nr. MP 98/22.02.2012 şi a Regulamentului ce a stat la baza emiterii acestuia, în condiţiile în care ordinul a fost emis în baza unei legi publice.

Ce spune MApN?

Conform ministerului, ordinul în baza căruia lt. (r.) Alexandru Gheorghe a fost eliminat din armată există, dar este clasificat. Reprezentanţii ministerului i-au adus la cunoştinţă locotenentului ordinul „în extras”. Adică numai un fragment din ordinul oficial, completează locotenentul. Secretizarea acestui ordin s-a produs în baza art. 4, alin. (3) din HG 585/2002 pentru aprobarea „Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România”, care stipulează că „Informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat se clasifică în secrete de serviciu”. Cui determină, deci, prejudicii?

De la noul ministru al Apărării, locotenentul mărturiseşte că a avut „aceleași aşteptări pe care le-a avut foarte multă lume, de la militarii în rezervă la cei activi şi la foarte mulţi civili, care atunci când îl recunosc pe stradă îl întreabă direct: „Dar noul ministru nu v-a chemat înapoi?”.

„A fost decizia unor subalterni fără coloană vertebrală”

Teodor Atanasiu, fost ministru al MApN în perioada 2004-2006, a declarat pentru Q Magazine că lt. (r) Alexandru Gheorghe a făcut, într-adevăr, o abatere gravă de la normele şi regulamentele militare: „Se merge cu măsuri în funcţie de gravitatea faptei, probabil că a fost considerată o faptă foarte gravă şi de aceea a fost luată o măsură foarte gravă. Fiind prima de acest gen…”, a spus fostul ministru. În opinia acestuia, decizia de excludere din Armată a fost clar „a unor subalterni fără coloană vertebrală. A fost o decizie de «ce să facem ca să-i facem pe plac ministrului»”. Pentru că, motivează acesta, locotenentul a protestat împotriva unui guvern din care făcea parte şi ministrul, la vremea respectivă. Întrebat dacă ar fi posibil ca fostul locotenent să mai fie reîncadrat, acesta a răspuns scurt: „Este imposibil să revii asupra unei sancţiuni”. În ceea ce priveşte clasificarea ordinului de excludere din Armată a fostului locotenent, Teodor Atanasiu a spus ferm: „Ei nu au cum să clasifice un astfel de ordin”. Şi totuşi l-au clasificat.

Şi colegii l-au uitat

Puţini sunt cei care îi înţeleg motivaţia de a ieşi în stradă. Şi mai puţini sunt cei care mai discută în prezent despre eveniment. Sunt câţiva care şi-ar fi dorit însă să existe alte modalităţi de sancţionare pentru colegul lor, dar cu toţii ştiau de la bun început că va fi dat afară: „Dacă nu s-ar fi luat măsura aceasta, sunt sigur că ar fi ieşit mai mulţi militari în stradă care aşteptau verdictul în cazul lui”, a mărturisit unul dintre ei.

Ministerul Apărării Naționale a fost implicat din anul 2000 până în prezent în 1.400 de procese ca pârât sau intimat alături de persoane fizice şi juridice, conform datelor publicate pe site-ul oficial al Ministerului Justiției. Cele mai frecvente cauze ale inițierii acestor procese au fost: anulare act administrativ, contestație decizie de pensionare, refuz acordare drepturi, obligare emitere act administrativ, pretenții acțiune în răspundere delictuală, contestație la executare. Dintre cele 1.400 de procese, 160 au avut aceeaşi cauză ca şi cel al lt. (r.) Alexandru Gheorghe: anulare act administrativ. Dintre acestea, numai 22 au fost soluționate în favoarea reclamantului, restul de 138 fiind soluționate în favoarea MApN.

Soarta colonelului

Dincolo de prevederile seci ale articolelor tehnice din diversele legi, ordine şi regulamente, soarta locotenentului Alexandru păstrează nota unui an 2012 ieşit din comun, aşa cum a fost, de altfel, în toate aspectele vieţii românilor: în politică, economie, cultură, educaţie sau relaţii internaţionale. (Ovidiu Mihalache)

În vâltoarea evenimentelor din iarnă, gestul locotenentului a venit ca un element-şoc, ce a permis cetăţenilor să realizeze, din anumite puncte de vedere, amploarea cantitativă şi calitativă a angoaselor din societatea românească. În logica elementară a electorului mediu, principala concluzie a fost: „Dacă până şi militarii se revoltă, atunci lucrurile au mers prea departe”. Cu referire evidentă la drumul pe care o luase regimul Traian Băsescu. Nu este clar însă cât de mult a crescut cu acest gest sprijinul pentru forţele aflate pe atunci în Opoziţie. Este cert însă că politicienii din tabăra adversă PD-L au prins din zbor ideea manipulării gestului locotenentului Alexandru. L-au preluat, l-au folosit în atacul politic şi, imediat, l-au şi abandonat. Cu toţii şi-au dat seama că încurajarea unor asemenea gesturi ducea către un drum periculos.

Aici intervine partea a doua a ecuaţiei în care locotenentul s-a implicat de bunăvoie. Şi principala întrebare pe care şi-o pune orice ministru al Apărării, indiferent de ce culoare politică ar fi el şi indiferent dacă îl susţine pe Traian Băsescu sau nu, este următoarea: ce se va întâmpla atunci când un alt ofiţer, de altă opţiune politică faţă de locotenentul Alexandru, va „ieşi în stradă”? Dar dacă, încurajaţi de locotenentul Alexandru şi de inacţiunea ministerului în cazul său, vor apărea mai mulţi locotenenţi care să adopte cauza altor partide sau crezuri politice? Cât de mult va fi atunci până la contaminarea politică a corpului ofiţerilor? Trist sau nu, dureros sau nu, oricât de simpatic sau antipatic ne-ar fi demersul lui politic, decizia Ministerului Apărării în cazul locotenentului Alexandru nu poate fi alta decât aceea de a curma din rădăcină orice încercare de deschidere a Cutiei Pandorei. Iar soarta tânărului locotenent nu poate fi alta decât aceea de a fi exclus din Armată.