Medeea Marinescu: S-a născut o imensă gălăgie în noi şi în jurul nostru. Şi acum luăm o pauză

Dincolo de criză, de pandemia de coronavirus, de ştiri alarmiste, e o vreme a regăsirii. Planeta ia o pauză, respiră, îşi reface plămânii, iar oamenii au o şansă la resetare, în care îşi pot retrasa coordonatele vieţii. E prea multă gălăgie în noi şi în jurul nostru, susţine actriţa Medeea Marinescu. Ce s-a schimbat în viaţa ei, dar şi cum vede finalul acestei perioade, urmăriţi într-un interviu exclusiv Q Magazine.

„Pierdem continuitatea. Noi suntem precum sportivii. Ai nevoie să te antrenezi în profesia asta, să rămâi conectat la ce se întâmplă. M-am gândit în primul moment că o distanţare va induce spre spectatori o stare de teamă în a se reîntoarce în sala de spectacol când se va termina toată nebunia asta.

Să rămânem echilibraţi psihic este provocarea acestor vremuri. Partea bună din povestea asta este că mi-am reechilibrat balanţa propriei mele vieţi. Toţi acei timpi pe care eu nu i-am petrecut cu familia mea, fiind la repetiţii, spectacole ori turnee, acum îi recuperez în primul rând cu copiii mei. Facem lecţii, vedem filme împreună.

Sunt timpi pe care eu cu mine nu am mai apucat să-i petrec: să citesc în linişte o carte, să cânt la pian, un hobby pe care l-am neglijat în ultimii ani, să văd serialele pe care voiam să le văd şi nu am apucat niciodată. Am încercat să mă redirectionez în zona asta de confort. Toţi avem nevoie să ne găsim o astfel de zonă, în această stare de nesiguranţă şi de inconfort pe care le presupune statul acasă.

Media este invadată de ştiri mai mult sau mai puţin adevărate, de propuneri mai mult sau mai puţin valabile, de lume care simte nevoia cu orice preţ să comunice ceva, nu contează valoarea comunicării lor. Mi s-a părut mai sănătos să stau deoparte.

Mă impresionează liniştea. Stăteam într-o seară pe terasa casei. Stau într-o zonă aglomerată a Bucureştiului, unde de obicei, zi şi noapte se aud sirene de ambulanţe, de pompieri. Era ziuă şi era linişte. Îngrozitor de linişte. Parcă nu eram în Bucureşti. Şi soţul meu îmi zicea ceva: cu toată criza asta, poate că şi pământul ăsta şi-a cerut dreptul lui, poate şi el are nevoie de un pic de linişte. Cred că nimic nu e întâmplător şi totul are un sens. Asta mă impresionează. În rest, suntem ca nişte furnici gălăgioase.

Dacă reuşim să ne distanţăm de firul ierbii de care suntem atât de legaţi, s-ar putea să privim peste 30 de ani cu o altă detaşare şi să înţelegem altfel ce ni se întâmplă acum. Poate e ceva ce meritam să ni se întâmple.

Consumerismul ăsta pe care îl trăim şi pe care şi eu îl trăiesc, pentru că nu mă exclud… şi eu sunt la fel de vinovată. Cumpăr în prostie haine, deşi nu port decât trei. Scoatem pe bandă rulantă chiar şi spectacole, dar acolo trierea e mai rapidă, pentru că piesele care nu au spectatori mor după câteva reprezentaţii. Scoatem sunete pe bandă rulantă şi spunem că este muzică. E un fel de consumerism care ne-a făcut viaţa să fie un tăvălug şi care ne-a oprit să mai vedem esenţa lucrurilor.

S-a născut o imensă gălăgie în noi şi în jurul nostru. Şi acum luăm o pauză.

Joc într-un spectacol la Teatrul Naţional care se cheamă „OZN-uri ”. Sunt nişte monologuri ale unor oameni care au avut o întâmplare ieşită din comun în viaţa lor. Un personaj trăieşte un moment de linişte totală, absolută şi trăind această clipă îşi dă seama cât zgomot trăieşte, de fapt, în jurul lui şi câtă gălăgie e în el. Asta ni se întâmplă şi nouă.

Întâmplarea pe care o trăim acum ne va schimba radical vieţile. Nu numai la nivel economic. Pe mine mă va face să fiu mult mai atentă în ceea ce priveşte consumerismul şi la nevoile elementare pe care le am. E necesară o reechilibrare în zona asta. Trecusem o anumită limită a normalităţii. Mă ajută să văd ce contează cu adevărat, ce merită într-adevăr. Şi în ceilalţi, chiar şi inconştient, se va schimba ceva.

Oamenii care au trăit războiul, bunica mea care a trăit în refugiu avea un mare respect pentru ce înseamnă o legătură de morcovi. Pentru că în război nu avea zahăr şi prăjiturile se îndulceau cu zeamă de morcov. Câţi preţuim astăzi o legătură de morcovi? Este un exemplu extrem de simplu, dar lucrurile se duc mai departe de atât.

S-ar putea să începem să preţuim că ne putem plimba hai-hui pe nişte străzi. Luam cu asalt mallurile sau visam la all inclusive ori croaziere pe oceane. Acum tânjim să ne plimbăm într-un parc.”, a mărturisit actriţa Medeea Marinescu pentru Q Magazine.