MIRCEA COŞEA: Bucureştiul nu are frunză

Pentru turiştii care nu sunt interesaţi, conform sugestiilor publicitare, să se ungă cu nămol, să se sărute sub apă, să se fugărească, poate, cu voioşie prin holuri de hoteluri sau să se murdărească precum porcii, căţărându-se pe pietroaie, cunoaşterea arhitecturii urbane şi contactul cu atmosfera culturală a marilor oraşe reprezintă un real interes. Am avut dovada acestui interes cu câteva zile în urmă, când am fost gazda unui grup de profesori universitari francezi şi belgieni veniţi în România pentru pregătirea sesiunii din acest an a Universităţii Europene de Vară.Ca orice gazdă, am încercat să orientez vizita în Bucureşti spre locurile şi obiectivele pe care eu, ca bucureştean, le consider mai interesante pentru gustul unor turişti occidentali de înalt nivel intelectual şi cultural.
Nu am reuşit, deoarece domniile lor erau deja informate şi mi-au propus ele traseul pe care doreau să-l urmeze, adicăAteneul, Casa Poporului, Calea Victoriei, Parcul Herăstrău, Muzeul de Artă, Biserica Stavropoleos.Erau perfect informaţi şi de-abia aştepxau să vadă cu ochii lor ceea ce găsiseră pe internet sau chiar în tratate de arhitectură.Spre exemplu, voiau să vadă clădirea actualului Minister al Industriei, de pe Calea Victoriei. Ştiau din tratate de arhitectură franceze că această clădire, proiectată de celebrul arhitect român de stil modernist Duiliu Marcu, este considerată o capodoperă a genului, că a fost prima clădire din sud-estul Europei în întregime deservită de aer condiţionat, că are singurele ceasuri Siemens Syncron montate pe clădire.Când am ajuns în faţa ei, m-au întrebat dacă am avut de curând un cutremur, căci toată faţada este scorojită, trepxele de marmură sunt sparte, în geamuri sunt puse cartoane, iar celebrele ceasuri sunt împietrite de douăzeci de ani.Mergem mai departe şi ajungem la Ateneu.Alt şoc pentru turiştii mei.
Imaginea acestei splendide clădiri este acoperită de un parcaj improvizat cu lanţuri şi sârme, de o barieră şi o gheretă de tipul santinelelor din secolul al XIX-lea.La câţiva metri, noua statuie regală, plantată în faţa Bibliotecii Universitare, este deja în stare de descompunere.Pavajul este rupx, iar bordurile sunt marcate cu stâlpi improvizaţi din deşeuri de ţevi industriale.Monumentul de tip ţepuşe al Revoluţiei nu-i impresionează, dar îmi arată şi aici că bordura de marmură este distrusă, iar plăcile zac pe pământ.Ceea ce-i impresionează şi fac fotografii este ghereta instalată lângă monument.
Este un adevărat spectacol!Pentru cine încă nu a văzut-o, ar fi un bun prilej să meargă cu copiii pentru a le arăta ce înseamnă bătaia de joc, mitocănia, prostia şi dispreţul faţă de mediul în care trăim.Este o gheretă din plastic alb, murdară şi scrijelită, în care picoteşte un personaj care, probabil, se consideră paznic.Pentru a nu fi deranjat de priviri indiscrete, a acoperit geamurile gheretei cu pagina femeilor goale din diferite tabloide şi a atârnat o pereche de pantaloni şi nişte cârpe cu utilităţi numai de el ştiute.Imaginea gheretei eclipsează orice încercare de a descoperi imaginea artistică (dacă există) a ansamblului.Plecăm mai departe pe Calea Victoriei, cu intenţia de a ajunge la Capşa, dar îi văd pe oaspeţi luând poziţie de fotografi şi orientându-şi aparatele spre Cercul Militar.
Eroare.Nu Cercul le-a atras atenţia, ci o prelată imensă, murdară şi zdrenţuită, care tronează pe o fostă reclamă luminoasă, instalată pe acoperişul celui mai înalt bloc din spatele tradiţionalelor schele care înconjoară de ani buni hotelul Bulevard.Este o imensă zdreanţă, care nu poate fi ignorată.Este prea sus, prea murdară şi prea insolentă pentru a nu deveni simbolul imagologic al Căii Victoriei.Trebuie să recunosc fapxul că vizitarea Casei Poporului i-a impresionat, dar i-a şi chinuit, deoarece (scuze) turul organizat nu are în vedere şi posibilitatea trecerii pe la toalete.La Biserica Stavropoleos nu am ajuns, deoarece strada este blocată pentru lucrări, iar în Parcul Herăstrău era să se întâmple o nenorocire, pentru că bicicliştii şi rollerii merg pe unde vor ei şi dau buzna peste cei care au venit doar pentru aer curat.Frunza zice că
România este ca o grădină.Poate aşa o fi, dar nu se precizează dacăBucureştiul face parte din grădina asta.Sau poate am înţeles eu greşit.Poate nu este vorba despre o grădină cu flori, ci despre una de zarzavat.