Muzeul vârstelor, un muzeu al vieții de acasă

Muzeul Vârstelor, un muzeu cu totul deosebit, este obiectivul pe care revista Q Magazine vă invită să-l cunoașteți.  Materialul este realizat prin Programul Cultural Bucureşti – Centenar cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic. ​

Ați încercat vreodată să vă imaginați cum arăta viața unui cetățean al Bucureștiului de acum 300 de ani? Ați visat că purtați rochii elegante cu crinolină și că vă plimbați cu trăsura prin Bucureștiul anilor 1800? Cum trăiau bucureștenii în perioada interbelică? Sunt lucruri la care, măcar o dată, ne-am gândit fiecare dintre noi.

Un an și 3 luni este vârsta celui mai tânăr muzeu din București: Muzeul Vârstelor – de la copilărie la senectute. Totul a pornit de la ideea directorului Muzeului Municipiului București, Adrian Majuru, care este de părere că fiecare dintre noi poartă un muzeu personal, a cărui vitrină este chiar chipul nostru.

„Adunăm în muzeul personal extensiile generațiilor mai vechi – dincolo de cartela genetică, mai există și una culturală la fel de puternică și îndelungată, și adesea aceasta din urmă o poate modifica pe cealaltă”, spune Adrian Majuru.

Acest muzeu, unic în peisajul muzeistic din România, este o poveste despre intimitate, despre raporturile dintre generații și despre cum ar arăta o zi din viața noastră din secolul al XVIII-lea până în prezent.

Odată ce veți păși în muzeul aflat în Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei, nr. 151), veți porni într-o călătorie în timp, observând care a fost evoluția orașului și a oamenilor care l-au populat de-a lungul timpului, cum cultura și cadrul socio-profesional au schimbat caracteristicile fizice ale oamenilor, dar și mentalitățile, abilitățile, comportamentele și, nu în ultimul rând, viața privată, viața de acasă.

Vizitatorul va trece de la perioada orientală a Bucureștiului, adică de la șalvari și giubele (secolul al XVIII-lea), la perioada europenizării sale, observând detalii ce pot părea minore, dar care caracterizează la un moment dat existența fiecărui om: mobilă, accesorii casnice, artă decorativă, vestimentație etc.

Micro-poveștile muzeului fac pe oricine să înțeleagă care a fost evoluția comportamentului față de distracție în raport de evoluția tehnologiei. Cum se asculta muzică? În ce fel era depășită plictiseala de acasă sau cum erau scurtate distanțele dintre parteneri? Sunt întrebări la care se răspunde în mod cronologic.

Pentru prima dată, într-un spațiu muzeal, s-a încercat a se arăta cum era primit un copil în lume. Astfel, s-a recreat, într-una dintre săli, o sală de nașteri în oglindă, pentru două perioade istorice: 1900 și 2000. Spațiul a putut fi reconstituit cu ajutorul Maternității Filantropia.

O altă premieră în peisajul muzeistic românesc îl constituie spațiul dedicat celor din urmă amintiri. „Sertarele memoriei” păstrează amintiri din copilărie, din adolescență și din perioada maturității. În Muzeul Vârstelor, sertarele memoriei pot fi deschise de fiecare vizitator.

„Este o temă muzeală care nu are precedent. Am inclus în tematica expozițională și ultimele clipe, pentru că există, potrivit neurologilor, clișeul potrivit căruia sunt deschise sertare ale memoriei până în ultimele noastre clipe, în agonie. Sunt sertare ale memoriei care sunt mai puțin vizuale, sunt senzoriale, olfactive, auditive, legate de viața pe care noi am trăit-o și cu sentimente mai puternice pentru anumite momente. Și atunci mi-am pus întrebarea care sunt cuvintele-arhetip care s-ar putea întâlni în orice cultură contemporană sau încheiată și în orice limbă sau civilizație prezentă sau viitoare. Am ales șase cuvinte-cheie, precum inocența, iubirea, speranța, iluzia, singurătatea, așteptarea. Sunt șase sertare tematice, într-o logistică muzeală distinctă, numai într-o singură cameră. Aceste sertare de memorie sunt materializate în expoziția noastră”, a povestit Adrian Majuru.