Muzica de lângă Bucureşti

În România se întâmplă mai rar asta, dar cum sălile la concertele programate în Festivalul Enescu sunt întotdeauna pline până la refuz, poate fi posibil că melomanii nu ştiu despre celelalte concerte ce se desfăşoară în imediata apropiere a oraşului lor.

Dacă filarmonica bucureşteană îşi face stagiunea cu un buget mic, ei bine, filarmonicile din provincie fac minuni cu bani şi mai puţini, cu bugete între 50.000 şi 100.000 de euro. Este tare greu cu aproape nimic să faci totul ca să bucuri sufletele oamenilor, tocmai de aceea eu îndrăgesc strădaniile acestor lăcaşe de cultură care cu atât de puţin fac atât de mult.

Îmi continui incursiunea prin deschiderea stagiunilor muzicale şi privesc la vecinii ploieşteni şi piteşteni. Drumul până acolo nu durează cu mult mai mult de o oră. Foarte aproape de Bucureşti şi înainte ca Ateneul sau Sala Radio să îşi înceapă activitatea, Filarmonica din Ploieşti pe 29 septembrie a programat un amplu concert vocal-simfonic: Mozart (Missa Încoronării) şi Beethoven (Concertul pentru vioară şi orchestră în re major).  Tonalitatea re major este una mai puţin folosită de Beethoven şi  fiecare compoziţie a sa în re major respiră vitalitate, naturaleţe, optimism şi un puls energic.  Deşi pianiştii au la dispoziţie cinci minunate concerte beethoveniene, fiecare marcând o nouă etapă progresivă în stilul componistic, violoniştii iubesc îndeosebi acest unic concert al marelui titan. Cu o durată de 45 de minute, această lucrare redă încheierea  unei perioade furtunoase şi dureroase din viaţa lui Beethoven. Fusese trădat de marea lui iubire, celebra Iubită Imortală-care l-a inspirat pe Bernard Rose pentru pelicula „Immortal Beloved” – iubire care l-a motivat să se autodepăşească compunând lucrări mult mai lungi şi mai complexe; monumentale. Odată cu acest concert pentru vioară el îşi doreşte să iasă din starea de furie şi depresie, luptă pentru a-şi recâştiga vitalitatea şi buna dispoziţie iar optimismul viguros al finalului acestei lucrări aduce Victoria bucuriei. Interpretul serii va fi celebrul Gabriel Croitoru sub bagheta fostului copil minune Radu Postăvaru.

În aceeaşi zi, tot în apropierea Bucureştiului, la Piteşti din nou un concert de vioară, însa paleta componistică diferă iar sonorităţile sunt franceze şi româneşti.

Dirijor: Tiberiu Oprea
Solistă: Valentina Sviatlovskaia (Rusia/Olanda)
În program:
Amédée-Ernest Chausson – op. 35 pentru vioară şi orchestră
Camille Saint-Saëns – op. 83 pentru vioară şi orchestră
George Enescu – Simfonia I în si bemol major, op. 13

Programul nu este contrastant, căci compoziţia de tinereţe a lui Enescu este influenţată de şcoala franceză. Tânăra solistă este născută în Rusia, acolo unde a şi început studiul viorii. Apreciez şcoala rusă ca supremă în arta interpretării muzicale – pianistice şi violonistice. Disciplina, respectul pentru muzică, virtuozitatea, sonorităţile bogate, patosul şi însufleţirea interpretărilor muzicienilor ruşi mă fac să îi prefer. Pe Valentina nu am ascultat-o, ştiu că ea acum studiază cu violonistul nostru Liviu Prunaru iar şcolile la care a învăţat şi activitatea ei de până acum o recomandă ca pe o pată de culoare extrem de interesantă în peisajul concertistic românesc.