„Noua dezordine mondială” și Summitul UE-China

În aceste zile s-a desfășurat, în format virtual, al 23-lea Summit UE-China, cu participarea lui Charles Michel, Președintele Consiliului European și Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene, pe de o parte, și Xi Jinping, Președintele Chinei, și Primul Ministru chinez Li Kequiang, pe de altă parte.

• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
• Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme

La fel ca în cazul celorlalte întâlniri la vârf, s-a creat o așteptare față de importanța strategică a evenimentului, cu atât mai mult cu cât acesta a avut loc după o perioadă grea de pandemie și noua situație internațională creată de criza ucraineană.

„Acest summit nu este o reuniune obișnuită, întrucât este un summit în perioadă de război”, a subliniat Președintele Charles Michel. Temele mari luate în discuție s-au referit la relațiile comerciale, cooperarea pentru protecția mediului, respectarea drepturilor omului și ale minorităților, dar și criza ucraineană. O mențiune specială în documentul privind concluziile reuniunii s-a referit la accesul UE pe piețele chineze și la mediul de investiții.

Ursula von der Leyen și Charles Michell la Summitul EU-China Foto UE

Evenimentul a prilejuit schimbul de opinii de pe poziții de forță ale celor doi giganți ai economiei mondiale, Uniunea Europeană și China, iar în fundal s-au făcut simțite presiunea SUA, numărul unu al puterii actuale globale, și a Rusiei, fost lider mondial, cu puterea politică, militară, economico-financiară, afectate de criza ucraineană și consecințele imediate ale sancțiunilor extinse care i-au fost aplicate.

În „noua dezordine mondială”, Statele Unite au alăturat forței colosalei lor mașini militare, finanțele, ca armă de distrugere în masă și o mobilizare generală a aliaților lor în coordonarea sancțiunilor aplicate în primul rând Rusiei. Și nu trebuie uitate amenințările adresate aliaților care s-au dovedit șovăielnici în „trecerea de la vorbă la faptă”.

S-a dovedit și cu prilejul acestei reuniuni că Uniunea Europeană și China au interese comune extinse, precum și o bază solidă de cooperare. Pornind de la o politică constantă și continuă a Chinei privind Uniunea Europeană, Președintele Xi a cerut UE să-și formeze propria sa percepție despre China ca o politică independentă.

La rândul său, Uniunea Europeană a avertizat China asupra unui „prejudiciu de reputație” în cazul în care sprijină Rusia în criza ucraineană. Totodată Președintele Consiliului European a subliniat că „orice acțiune pozitivă a Chinei de a contribui la oprirea războiului ar fi salutată de toți europenii, cât și de comunitatea globală”.

„Noua dezordine mondială” găsește vechiul continent cu un conflict militar de proporții, care a adus deja imense pagube materiale, o considerabilă suferință umană și pierderi de vieți omenești, cât și un număr de aproape 4 milioane de refugiați, nevoiți să-și părăsească țara.

În legătură cu acest conflict, se poate remarca în afară de implicarea Statelor Unite și a Rusiei ca „actori europeni” și alăturarea Chinei, ca un nou „actor european”, prin dimensiunea sa actuală politico-diplomatică, economico-financiară, umanitară și nu numai.

Parteneriatul „fără limite” încheiat la începutul lunii februarie între China și Rusia pune într-o situație limită autoritățile de la Beijing, care nu au condamnat deschis acțiunile militare ale Moscovei și nu se simt confortabil în situația actuală, care poate aduce costuri directe, nu numai pierderi de prestigiu.

Europa descoperă faptul că, după ce secolul XX a fost considerat în principal „secol al Americii”, secolul XXI are șanse să fie „secolul Asiei”. Kishore Mahbubani, cunoscut prin numeroasele sale lucrări publicate și intervenții publice, care a pledat pentru înțelegerea acestei profunde schimbări la nivel global, spunea că „Vestul a fost în centrul istoriei mondiale pentru aproape 200 de ani. Acum este momentul în care el trebuie să învețe să împartă sau chiar să abandoneze această poziție și să se adapteze unei lumi pe care n-o mai poate domina”. Vorbind despre „complexul superiorității”, afișat de țările occidentale, Sven Biscop de la Fundația Egmont, remarcă faptul că vest-europenii și americanii cred că sunt îndreptățiți să domine politica internațională și că este „perfect natural” ca UE și SUA să fie cele mai bogate regiuni din lume.

În timp ce țările occidentale își armonizează cu greu pozițiile (excepție făcând recentele măsuri luate de SUA și aliați pentru pedepsirea agresiunii Rusiei), evoluțiile pe plan internațional se desfășoară cu mare rapiditate, cu consecințe profunde, evidente, imediate și cu implicații pe termen lung. Aș menționa doar trei dintre acestea:

• În primul rând, creșterea coerenței în cadrul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), cu o apropiere mai puțin dorită între China și Rusia, și cu recenta alăturare a Indiei la acestea.
• În al doilea rând, constituirea RCEP – Regional Comprehensive Economic Partnership (Parteneriatul Economic Regional Cuprinzător, cu cei zece membri ai ASEAN, la care se adaugă China, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă), cel mai amplu acord comercial realizat până acum, care devine centrul de greutate al comerțului global.
• În cele din urmă, efectul pervers al sancțiunilor practicate pe scară largă de Statele Unite și majoritatea țărilor occidentale, care își dovedesc cu greu justificarea și eficiența. Un reprezentant al FMI, citat de Financial Times, spunea recent că sancțiunile impuse Rusiei pentru agresiunea asupra Ucrainei amenință să slăbească dominația petrodolarului SUA.

Nevoia unei mai bune cunoașteri a complexității Asiei și a specificului țărilor aflate în acea parte a lumii a devenit evidentă în această perioadă. Proiectul internațional “Asia’s Century”, lansat în aceste zile la București, servește acestui scop.

„Noua dezordine mondială” și recentul Summit UE-China scot în evidență faptul că Asia nu înseamnă numai China, și, în același timp, China, prin potențialul său, înseamnă mult mai mult decât Asia.