Despre protocoalele secrete între instituțiile de forță ale statului a vorbit, pentru Q Magazine, avocatul  Marian Nazat.

Citeşte şi: SRI a publicat protocolul secret încheiat cu Parchetul de pe lângă ÎCCJ

OMagazine: Citind protocolul desecretizat dintre SRI și Parchetul General, care sunt concluziile dumneavoastră, în calitate de jurist?

Marian Nazat: Că am făcut degeaba Facultatea de Drept, că tot ce am învățat în cei patru ani universitari a fost în van! Citesc protocolul și mă crucesc, zău! Bazaconia aceasta sinistră are în preambul un întreg pomelnic cu actele normative care l-au fundamentat. Ei bine, înșiruirea începe cu Constituția României și se încheie cu Hotărârea CSAT nr. 00173/2006, însă nicăieri nu găsesc o trimitere la un articol anume, nimic concret. Mă miră lipsa de rigoare, incultura juridică a celor care l-au gândit…

Păi, cum ar fi să apari în fața unui complet de judecată și să invoci, otova, ba Constituția, ba Codul de Procedură Penală, ba o lege oarecare, fără să trimiți la o dispoziție anume? Instanța te-ar invita mintenaș la reciclare profesională. Să ni se indice și nouă, profanilor, un text concret, în baza căruia putea fi parafat protocolul de cooperare! Nu există, așa încât chiar actul de naștere este ilegal!

Citiţi şi: UNJR și AMR vor tot adevărul despre protocoalele secrete

Cât despre efecte, un imens câmp tactic odios și mârșav, cu „magistrale” culoare către inima magistraților „dedicați” stârpirii corupției… Culmea, înscrisul este și de o ipocrizie fără seamăn, de vreme ce își propune să respecte principiile statului de drept, supremației legii, egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drepturilor fundamentale ale omului, separației puterilor în stat… Limbajul de termopan al capitalismului multilateral globalizat.

Deceniul perverselor aparențe s-a născut din astfel de monstruozități, împănate obscen cu sloganuri gogonat-găunoase. În slujirea „statului vertical”, ce altceva este mai nimerit decât o „păsărească”, deseori comică, „contracarare a vulnerabilităților și a factorilor de risc”, „prelucrare analitică a informațiilor”, „situații operative și soluții tehnice” – vorbe mari, lozinci din schițele lui Caragiale.

Cum să accepți să transformi Ministerul Public într-o anexă a Serviciilor Secrete, altfel o entitate de care nicio normă constituțională nu amintește? Căci experții Serviciului acordă asistență tehnică de specialitate procurorilor, pentru aplicarea unor prevederi din Codul de Procedură Penală, și le asigură transcrierea comunicărilor sau convorbirilor considerate relevante în cauză, de parcă procurorii ar fi niște momâi…

Punctul culminant al cooperării îl constituie Secțiunea 1 din Capitolul II, unde este stabilită obligația procurorilor de a raporta Serviciului modul de valorificare a informărilor sau sesizărilor primite. În termen de 60 de zile, nu oricum, să fim bine înțeleși! Să se știe cine este șeful!

Mă uit uluit la peticul de celuloză și nu pricep ce înseamnă infracțiune gravă, la care „părțile” fac referire în Articolul 2. Curată blestemăție, dar – nu-i așa? – hârtia suportă orice!

Una peste alta, după procesul soților Ceaușescu, protocolul cu pricina este altă rușine națională a Justiției românești! Mă surprinde însă lipsa de reacție a procurorilor și cum îngăduie aceștia să le fie încălcat, astfel, statutul!? Cum să-ți delegi, cu atâta inconștiență, competențele procedural-penale, către o structură din afara Constituției?

Mă tem că va mai dura câțiva ani până se va cristaliza un punct de vedere comun în privința efectelor acestor protocoale. Oricum, nu printr-o lege, ci individual, în fiecare dosar în parte, dacă se va putea dovedi că unele acte de urmărire penală au fost efectuate de către „echipele mixte”. Și plecând de la comunicatele Ministerului Public, în care se menționează că „procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații”, aceste comunicate vor fi chiar firul Ariadnei…

Vă dați seama că sunt destui magistrați fideli, captivi chiar, acestor protocoale și se vor opune cu orice preț devoalării lor in extenso. Practica judiciară va clarifica și această problemă, nu legiuitorul. Fiindcă nu poți să emiți un act normativ care să anuleze efectele unui act ilegal! Altminteri, Serviciul va accepta cu greu să se retragă dintr-un câmp atât de mănos și pe care l-a dominat discreționar. Căci, de pe colnicul Justiției, a dominat, după bunul său plac, tot ce a mișcat în societatea noastră, după ce l-a instalat pe Traian Băsescu la Cotroceni. Probabil acesta a fost și târgul – îți dăm președinția, ne dai puteri absolute în stat. Pactul ticăloșiei supreme.

Qmagazine: Suspectaţi producerea unor abuzuri în dosarele instrumentate de Parchetul General și DNA după 2009?

Marian Nazat: Mai mult, este o presupunere rezonabilă! Dezvăluirile din ultimii ani sunt deja dovezi publice. Doar dacă ești „haștagist” nu vrei să le iei în seamă. Apoi, niciodată nu a existat o Justiție fără abuzuri. Să nu ne prefacem mai naivi decât trebuie! Justiția este un instrument al puterii politice și cum să nu aluneci pe lângă lege când deții toate pârghiile? De ce te-ai mai bate să câștigi puterea? Și, adesea, ca să-ți atingi interesele, apelezi la magistrații abuzivi. La noi, acum și întotdeauna, lucrurile sunt extrem de simple. Istoria este plină de procese dirijate politic.
revolta magistraților

Q Magazine: Ca fost procuror, vedeţi normală, legală, utilă existenţa echipelor comune SRI-Parchet?

Marian Nazat: Legală, în niciun caz. Protocoalele înseamnă un harakiri pentru Ministerul Public. Eu știu un lucru – procurorul este stăpânul urmăririi penale, desigur, cu controlul exercitat de judecătorul de drepturi și libertăți. Codul de Procedură Penală nu-l împuternicește să-și împartă cu altcineva aceste atribuții legale. Am mai scris că, în deceniul turpitudinii, Serviciile Secrete și-au extins prezența în orice direcție ai privi: justiție, politică, economie, mass-media. Este prea mult. Nu mai merge să fim prostiți cu siguranța națională, cu interesul național, ca pretext al filării și monitorizării oricărui element dușmănos al ordinii decretate prin protocoale. Mă întreb de ce, de pildă, Legea nr. 51/1991 continuă să funcționeze într-o formă desuetă, anacronică? Serviciile Secrete trebuie să reintre în rostul lor legal. Statul nu poate fi arestat la infinit de o mână de inși care se închipuie mesianici.

Daniel Morar a declarat că el s-a opus protocolului, considerându-l ilegal, și că nu l-a aplicat cât a condus DNA. La rândul său, Laura Codruţa Kövesi spune că în arhiva DNA sunt multe note semnate de Daniel Morar pe baza protocolului și că dacă îl considera ilegal, îl putea denunţa cât timp a fost Procuror General, ceea ce nu a făcut.

Protocolul semnat de Tiberiu Niţu cu SRI este văzut ca o rușine națională a Justiției românești

QMagazine: Cine minte?

Marian Nazat: Dacă aș putea să răspund la întrebarea aceasta, sigur m-aș propune în fruntea echipelor mixte! Un lucru este cert: nimeni nu a denunțat existența protocoalelor. Restul este tăcere, iar, uneori, tăcerea echivalează cu complicitatea.

Q Magazine: Ce ar trebui să se întâmple de acum înainte? Cum se poate restabili o stare de legalitate și de încredere în Justiţie?

Marian Nazat: Grele răspunsuri, vast proiect! Înainte de toate, este nevoie de o revoltă a magistraților, de o trezire a lor la realitatea Codului Penal și al celui de Procedură Penală. Ar mai fi discutarea serioasă a statutului procurorilor – magistrați sau agenți ai executivului? De asemenea, trebuie discutată separarea Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Național de Magistratură, fiindcă procurorul este una și judecătorul alta.

Cât despre restabilirea stării de legalitate, mă întreb când o fi existat cu adevărat o astfel de stare! Cumva, în timpul lui Adam și a Evei? Posibil, deși nu sunt sigur. Mizele mari aruncă la gunoi ideea de legalitate. Haideți să ne ocupăm serios de educația cetățenilor, să mai eliminăm unele dintre ispitele sociale și financiare, apoi mai vorbim. Legalitatea trebuie să fie o problemă a noastră, a tuturor, nu doar a magistraților.

Florian Coldea, fost prim-adjunct al SRI, şi-a pus semnătura pe protocolul SRI-Parchetul General

Q Magazine: Încrederea în Justiţie?

Marian Nazat: Românul nu are încredere în nimic. Poate în moaște și în binefăcătorii de ocazie. Așa că mă întorc iarăși la educație. Scoateți-i din mall-uri și cluburi pe tineri și aduceți-i în școli, interziceți cu adevărat drogurile și manipulările mediatice, creați locuri de muncă și să vedeți că românul va începe să creadă în ceva. Inclusiv în Justiție.

Citiţi şi: Eduard Hellvig acceptă desecretizarea protocolului SRI-PÎCCJ

Și CSM s-a predat SRI

Consiliul Superior al Magistraturii și Serviciul Român de Informații au încheiat în 2012 un protocol de colaborare prin care „se asigura independența și înfăptuirea justiției”.

Semnatarii au fost vicepreședintele CSM, Oana Schmidt-Hăineală și prim-adjunctul SRI, Florian Coldea. Încheiat pe o perioadă nedeterminată, documentul strict secret a fost declasificat și denunțat în 2017, fiind dat publicității în această lună. Imediat, mai mulți magistrați s-au arătat șocați de acest protocol care prevedea între altele ca judecătorii și procurorii să furnizeze informații SRI, transformându-i, practic, în colaboratori ai Serviciului, ceea ce contravine flagrant cu statutul magistraților.

Dana Dârbovan acuză CSM că a pus pe tavă SRI-ului tot ce ține de cariera magistraților

Președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor, Dana Gârbovan, a acuzat că prin acest protocol „vechiul CSM a predat justiţia SRI-ului”: „Aceasta e concluzia pe care o ai după o primă lectură, rezultând fără echivoc că CSM a abdicat singur şi de bună voie de la rolul său constituţional, predând independenţa justiţiei în mâna SRI”.

„Obligaţia judecătorilor şi a procurorilor de a nu fi colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii s-a transformat în obligaţia CSM-ului de a pune la dispoziţia SRI toate datele şi informaţiile privind magistraţii. Altfel spus, mapele profesionale ale magistraţilor, ce conţin inclusiv multe date cu caracter personal ale acestora, au fost puse la dispoziţia SRI”, a acuzat Gârbovan.

Ea a mai spus că “CSM a pus pe tavă SRI-ului tot ce ține de cariera magistraților, inclusiv posibilitatea de a se implica în numirea unor judecători la Înalta Curte” Președintele UNJR a cerut tuturor actorilor politici importanți, susținători ai statului de drept, inclusiv ambasadelor străine, să se pronunţe public pe tema acestor protocoale.

Citiţi şi: Este imperativ ca protocoalele secrete să fie declasificate

Mai mulți membri ai CSM, printre care și fostul judecător Toni Neacșu, au susținut că nu au știut de protocol. „În niciun caz nu ştiam de el şi, cu siguranţă, nu ştiau nici majoritatea celorlalţi membri CSM. Cu o parte din ei am discutat eu și am această confirmare. El a fost încheiat la nivelul conducerii CSM, care nu a discutat cu absolut nimeni.”

„Mă gândesc serios la plângeri penale”, a declarat judecătoarea Adina Lupea.