Nu vă îngrijorați că școala produce oameni neadaptați la viață!

Ultimele rezultatele ale testelor PISA 2018 arată că România se află într-un declin tot mai accentuat la capitolul educație. Scorul obținut e în scădere faţă de anii 2012 şi 2015 la toate cele trei domenii examinate: citire, matematică şi ştiinţe.

ȘTIU SĂ CITESC, DAR NU POT SĂ ÎNȚELEG CE SPUNEȚI

„Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internațională. Accentul la aceste evaluări internaționale nu cade pe ce știu elevii, ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață.” – ministrul Educaţiei, Monica Anisie.

Declarația ministrului Educației cu privire la aceste rezultate traduce, de fapt, apelul inconștient la comunitățile academice preuniversitare de a nu asuma rezultatele testelor PISA ca fiind elocvente și paradigmatice pentru situația din băncile școlilor românești.

Mai grav însă, ministrul Educației, Monica Anisie susține că performanțele subiecților din cadrul acestor testări au fost slabe, odată ce au lipsit resortul motivațional și mizele individuale ale celor evaluați. 

Din perspectiva unui cadru didactic preuniversitar, ministrul Anisie construiește agenda reformei educaționale pe termen scurt, prin politici tot atât de fragile: impunerea unor măsuri (?) pentru evitarea situațiilor în care profesorii solicită învățarea comentariilor unor opere literare pe de rost sau reconstrucția subiectelor de la evaluările naționale. Acestea sunt măsuri care reflectă, la bază, indicatori ai normalității politicilor și practicilor educaționale.

Lista de măsuri propuse de ministru conține ceea ce trebuia să se fi întâmplat deja în sistemul educațional românesc. România normală e în construcție. România educată, mai puțin.  Prin urmare, nu  vă îngrijorați că elevii și copiii dumneavoastră nu se pot adapta la viață, e în regulă.

Testele PISA arată că există gap-uri majore între cunoștințele teoretice și aplicabilitatea lor în situații concrete de zi cu zi, dar câtă vreme criteriile pentru aprecierea acestor decalaje sunt internaționale, de ce să ne îngrijorăm? Să fim corigenți, să fim analfabeți, să fim întârziați, să fim marginali și înstrăinați de performanță, dar prin criteriile noastre.

Să fim izolați de comunitățile educaționale europene, căci, în fond, oamenii trăiesc din cărți și în cărți, nu în realitatea imediată, acolo unde cărțile prin viață, întocmai acea viață în urma cărora rămân cei mai mulți dintre tinerii care știu să citească dar nu înțeleg ce au citit.

Nu-i așa, doamna ministru, că acesta este, de fapt, făgașul României educate? Când am citit declarația, mi-am dorit, pentru o secundă, să cred că sunt într-o asemenea situație, că știu să citesc, dar nu pot să înțeleg ce spuneți. 

Indiferent de calitatea criteriilor investite în testările PISA, asemenea evaluări concentrează o expertiză europeană. A le nega înseamnă a impune o coordonată non-europeană proiectului educației autohtone.

Suntem în situația în care, într-o țară unde analfabetismul funcțional a urcat de la 39% în 2015 la 44% în 2018, adică într-o societate în care în 3 ani, încă 5% dintre educabili ratează întâlnirea cu viața, dacă ar fi să păstrăm ideile ministrului Anisie, doar 59% dintre elevi ating nivelul 2 de citire, la nivelul OCDE. Testele de matematică indică, potrivit acelorași surse, că 47% dintre elevi nu ating nivelul 2 de dificultate, nu pot compara distanța a două rute alternative sau nu pot converti prețuri din lei în altă monedă.

Adică, pe înțelesul ministrului, nu trebuie să ne îngrijorăm dacă un elev nu poate compara distanța de la școală acasă și de acasă la bunici; în fond, totul e relativ pe lumea aceasta, ce poate fi absolut în afară de bunul simț și de prostia umană?! Ceea ce nu pot compara, de fapt, este distanța dintre sistemul lor educațional și alte sisteme din occident, distanță pe care perspectiva lipsei de îngrijorare a actualului ministru o tot adâncește.

VREM O ȚARĂ CA AFARĂ

De fapt, declarația ministrului Anisie întoarce pe dos dorințele #rezistenților, „Vrem o țară ca afară”. Ministrul rezistă, cu seninătate, fără îngrijorare. În timpul acesta, Daniel Funeriu, care a fixat standarde solide pentru ceea ce înseamnă un model de guvernare operativă a portofoliului de la ministerul Educației, ne dă un al doilea motiv de panică: „Vă propun să fie date aceleași teste PISA profesorilor. Veți avea o mare surpriză.” Și îl cred.

Sigur, profesori performanți dezvoltă elevi performanți. Nu există, în nicio evaluare, indiferent de natura criteriilor adoptate, un eșec al unui educabil care să nu reprezinte, de două ori mai mult, eșecul profesorului său. Rezultatele evaluărilor PISA spun ceva despre felul în care profesorii zilelor noastre produc 44% oameni inadaptați la viață, incapabili să facă saltul de la cunoștințele teoretice la situațiile concrete ale experienței lor ca cetățeni, ca oameni care, în viitor, vor fi încadrați în piața muncii, ca ființe cu un anumit grad de sensibilitate, spontaneitate, empatie. 

Fac apel la cei care citesc acest articol. Gândiți-vă că în țara care își asumă proiectul României Educate, la câteva săptămâni de la momentul la care ministrul Educației declara „nu am ce să fac cu banii, dacă se alocă 6% din PIB educației pe construcția actuală”, ni se spune că nu avem de ce să ne îngrijorăm dacă aproape jumătate dintre educabili sunt analfabeți funcțional.

Oarecum, nu avem ce să facem nici cu banii, nici cu analfabetismul. Legătura dintre cele două pare mai puțin evidentă ca niciodată.

Aș fi putut scrie despre bucla de putere vicioasă între un ministru al Culturii pentru care „oamenii de cultură sunt mai uşor să îi citeşti că nu sunt de cultură” și despre unul al Educației care nu se îngrijorează de rata analfabetismului funcțional.

În fond, dacă pentru primul există o lume posibilă în care el devine ministru, undeva ar ajunge și cei care suferă de analfabetism funcțional. De ce să ne alarmăm?