Nucleul dur al UE adoptă Taxa pe Tranzacții Financiare

Rațiunile din spatele acestei decizii nu sunt încă foarte clare, întrucât surplusul de venituri prezumat că va consolida bugetul Uniunii este pus în balanță cu sondaje de opinie recente, în care furia populară revărsată asupra sistemului financiar trebuia să-și găsească o supapă de refulare. La baza inițiativei stau, deloc surprinzător, Franța și Germania, urmate de alte câteva state membre ale greu încercatului club Euro. Denumită și taxa Tobin, după numele economistului american James Tobin, care a vehiculat conceptul pentru prima dată în anul 1972 ca formulă de ameliorare a volatilității piețelor financiare, măsura și-a găsit adepți în rândul statelor UE, chiar dacă scepticismul și interesele divergente îngreunează adoptarea la nivelul tuturor celor 27 de state. Taxa vizează întregul spectru al tranzacțiilor operate de instituțiile financiare, fie că vorbim despre bănci, burse, societăţi de investiţii, societăţi de asigurare, fonduri speculative. În termeni concreți, inițiativa prevede taxarea tranzacţiilor cu acţiuni şi obligaţiuni în cuantum de 0,1%, iar a contractelor derivate cu 0,01%.

Panaceu împotriva derapajelor pieței financiare?

Efectele unei astfel de măsuri ar fi reducerea disparităţilor cu care se confruntă piaţa unică, descurajarea tranzacţiilor riscante şi prevenirea, pe termen lung, a crizelor financiare. Dincolo de caracterul profilactic cu orizont nedefinit, taxa vizează chestiuni pragmatice, imediate, precum reducerea speculaţiilor financiare, de tipul operaţiunilor de cumpărare de monedă pe termen scurt, caz în care taxa ar preveni volatilitatea şi atacurile speculative asupra monedei. De asemenea, nu trebuie pierdute din vedere resursele suplimentare ce vor fi aduse astfel în bugetul greu încercat al Uniunii. Evaluările vehiculate în nota de fundamentare a proiectului vorbesc despre un surplus de 10 miliarde de euro în această primă formulă restrânsă de aplicare, urmând ca introducerea la nivelul întregii Uniuni să genereze venituri la buget de aproape 60 de miliarde de euro.

Risc de relocare a jucătorilor din piață

Așteptările optimiste au fost însăcontrazise de un raport al FMI, care scoate la lumină posibilitatea facilă de eludare a taxei, dincolo de faptul că ea nu se adresează cu precizie surselor reale de instabilitate financiară. Se naște astfel riscul unei migrații a traderilor către statele Uniunii rămase în afara acestui pact fiscal, aspect ce ar putea afecta însăși creșterea economică a UE pe termen lung, prin scăderea veniturilor colectate și prin reducerea semnificativă a pârghiilor de control. Putem imagina ce ar însemna un asemenea proces de relocare a jucătorilor pentru economia Marii Britanii, care găzduiește trei sferturi din tranzacțiile financiare la nivel european.

Din perspectiva României, vestea poate fi interpretată în dublă cheie. Pe de o parte, piața financiară din țara noastră păstrează o atractivitate superioară celor afectate de măsura impozitării, însă pe de altă parte, teza Europei cu două viteze capătă fond. Precedentul este îngrijorător pentru statele periferice, întrucât o asemenea măsură, aparent neatrăgătoare, aduce mai aproape subiectul bugetului destinat exclusiv zonei euro.